Violenta pe paine

Sfarsitul uneia din putinele zile pe care Du le-a petrecut la gradinita. La iesire mama si fiica:
-Mami, nu s-au rupt din vina mea. Am cazut...
-Si apoi ai tras de ei, nu?
-Nu mami. Nu am tras.
-Taci! Taci sa nu te mai aud.
-Dar mami...
-Taci ca iti dau acum doua... (continuarea ar putea sa jigneasca multa lume, asa ca mai bine opresc dialogul aici).
Du ma intreaba de ce ii spune mama fetei ei aceste lucruri. Ii raspund ca uneori, parintii sunt suparati si mai spun si lucruri pe care nu le gandesc si nu le fac. Se multumeste cu atat, pentru moment.

***
O seara. Copiii vecinilor soptesc speriati unei persoane ca tatal lor este beat si de teama sa nu ii bata, pe ei si pe mama lor, sunt pregatiti sa se ascunda. Du, atat de atent, ma intreaba de ce vrea sa ii bata tatal lor. Ii explic ca unii oameni beau niste bauturi care le ia mintea pe moment si nu isi dau seama ce fac, iar a doua zi le este tare rusine. De ce beau? Nu isi dau seama... L-a auzit racnind prin curte si nu pot s-o dau cotita cum mi-ar placea. Explicatiile trebuie sa fie plauzibile.

***

La scurt timp aceeasi copii se cearta, se lovesc si trantesc jucarii.

***

Dupa alt scurt timp Du il loveste pe Robert cand acesta cere aceeasi jucarie care e in mana lui Du. Apoi il cauta cu privirea si alearga ca sa se izbeasca de el. Daca Robert reuseste sa ramana inca in picioare Du repeta operatiunea.
La o lovitura mai periculoasa, derulata in fata consortului, acesta isi pierde rabdarea si il apostrofeaza. Copilul se sperie si isi alatura plansetele celor ale fratelui lovit. Si eu imi pierd rabdarea tot mai repede in ultimul timp si uneori educatia primita iese la suprafata si spun ceea ce nu mi-as dori sa spun si strig si urlu.

Dupa trei ani in care am uitat cum e sa dormi macar trei ore legate, in care singurele mele iesiri fara copii au fost 5 iesiri o cate 2 ore si 30 de minute, la stomatologie si un mers la coafor ma simt cu nervii la pamant. Si inainte de tot ma simt o mama ingrozitoare...