Atunci cand auzeam cuvantul canepa in mintea mea apareau imediat pledurile vechi si intepatoare, de demult, folosite de buni si strabuni, sau pantalonii bunicului pe care ii purta la zi de sarbatoare, sau la oameni dubiosi, cufundati intr-o lume a lor, lumea viselor, oameni consumatori de canabis. Lucrurile s-au schimbat fundamental cand s-a nascut Du, mai ales cand "ne-am" diversificat. Am inceput sa bat internetul in lung si in lat in cautarea celor mai hranitoare si mai sanatoase alimente sperand intr-o dezvoltare armonioasa si naturala si a unei cresteri fara carente a copiilor la care am aderat si noi, parintii. Asa am aflat de numeroasele proprietati pe care le are canepa.
Despre brandul Canah nu am stiut dar am aflat de curand de aici. Ce as vrea de la ei? Buna intrebare! Cu cateva luni in urma as fi spus prompt: ciocolata. Dar cum din cele 22kg adunate in timpul sarcinii doar 12 au acceptat sa ne luam la revedere, incerc sa rezist ispitelor dulci. Ma "sacrific" doar in cazul dulciurilor primite :))). Mi-a facut cu ochiul si lotiunea, insa mai mult si mai mult as vrea uleiul. Uleiul din seminte de canepa este presat la rece, este deosebit de bogat in acizi grasi poli-nesaturati omega3 si omega 6, acizi pe care organismul uman nu ii poate produce desi ne sunt vitali si cum nu poate sa ii produca singur trebuie sa ii ia din alimentatie. Raportul optim dintre omega6 si omega3 recomandat in urma cercetarilor medicale este de 3 la 1, adica exact raportul dintre acestia in uleiul de canepa. Contine de asemenea si antioxidanti naturali (vitamina E). Folosirea uleiului de canepa optimizeaza functionarea sistemului imunitar, scade colesterolul ajutand in cazul bolilor cardiovasculare, se foloseste si in tratarea unor boli de piele (eczeme, psoriazis), iar in cazul copiilor acizii grasi sunt foarte importanti in dezvoltarea creierului.
Canepa este singura samanta comestibila care contine acidul gama-linoleic, acid ce ajuta la echilibrul hormonal, deci este benefic in tratarea simptomelor premenstruale si ale menopauzei.
Nu in ultimul rand gustul sau asemanator cu cel de nuci da salatelor o savoare deosebita (asta e pentru mine ca eu sunt cea cu "mofturi" :))) ).
Ca persoana ce s-a "responsabilizat" odata cu nasterea primului copil, imi doresc sa folosesc cat mai multe produse sanatoase pentru copiii mei si canepa are un loc de cinste intre acestea.
Lilypie First Birthday tickers
Lilypie Third Birthday tickers
Se afișează postările cu eticheta Eticheta alimentatiei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eticheta alimentatiei. Afișați toate postările
vineri, 9 martie 2012
vineri, 17 februarie 2012
Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...
Pe vremea cand nu aveam alta grija decat propria persoana, cand domnul viitor sot era doar cunostinta iar invitatiile lui la ceai/cafea/suc erau de cele mai multe ori 'amanate' cu toata gratia de care dispuneam, atunci cand doar ii acceptam cu aceeasi gratie ajutorul intr-ale mecanicii (ca doar nu era sa schimb eu roata ce avea pana. Nici nu as fi avut cum ca doar, deh, sunt femeie si evident ca uitasem sa pun la locul ei cheia ajutatoare), cand acelasi viitor sot nici nu visa ca odata tot am sa zic un da abia soptit pe care sa il intaresc, la nici doua luni de zile, cu voce puternica (wow, chiar nu m-am razgandit) in fata oficialitatilor statului, in acea vreme, deci, singura mea pretentie, unica mea cerinta (Doamne! Cata inconstienta) cu privire la hrana era gustul. Daca un aliment, sub diferite forme (proaspat, conservat, uscat sau cum o mai putea fi) era bun atunci totul era ok, nu citeam etichete decat cel mult data expirarii. Astfel frigiderul era plin cu cele mai gustoase si scumpe si nesanatoase mezeluri, carne de la market care inainte de a o gati avea un volum si dupa se injumatatea (dar se gatea imediat:)) ), fructe din piata si multe alte alimente 'atat' de 'sanatoase'.
Lucrurile insa s-au schimbat drastic cu nasterea primului copil. Toate mesajele despre carnea radiata cu infrarosii, sau despre mezelurile pline de aditivi, sau fructele mai mult decat stropite din piata ajunse vreodata la mine prindeau dimensiuni tragice. Am zis NU, nu ii pot da copilului meu asa ceva. Bon! Dar ce sa fie? Cu ceva trebuie sa il hranesc. Lumea inconjuratoare ma presa cu diversificarea iar eu inca nu gasisem solutii. Eram complet nepregatita. Am sapat in stanga, am largit aria de actiune si in dreapta si am plecat la capatat de fructe si legume bio caci da, marea diversificare a inceput spre toamna, cand nu mai era nimic altceva de facut. Si am gasit la cineva de incredere morcovi pe un pret sub cel al pietei, mama personala a contribuit si ea cu ceapa, telina, patrunjel si tot ce s-a mai gasit in gradina ei bio, plus carne de pui si vitel. Am gasit si ceva fructe si cumva am iesit la liman. Dar anul ce a urmat (adica cel recent trecut) ne-am gospodarit ca niste tarani autentici (nu m-as fi vazut vreodata. Cum se poate schimba omul....). In spatiul verde, ramas liber dupa proiectarea casei au aparut meri, piersici, nectarini, alun de padure alaturi de ciresii, prunii, perii deja existenti. O alta parte di micul spatiu a fost arat si apoi umplut cu capsuni, cartofi, ceapa, morcov, usturoi, ardei, rosii, castraveti, fasole verde si alte minuni, toate bio. Rezultatul ne-a depasit asteptarile si asa m-am pus si pe conservat (prietenii nu ma mai recunosc, sunt sigura) si ne-am umplut camara care inca nu s-a golit.
Pe acelasi principiu am crescut si cativa pui, destul de putini dar eram doar la inceput, ce au asigurat necesarul de carne pentru o perioada alaturi de carnea de vitel cumparata din sursa sigura.
Despre lapte si oua numai de bine! Le servim cu incredere pe cele mai bio si moca si proaspete "donate" de Mama sotului si din cand in cand de Mama Personala.
Anul acesta planuim o organizare ceva mai buna caci vom ava doi copii de hranit :))))
Sigur ca nu pot spune ca mancam 100% bio, Du mai scapand cateodata in cate un pahar cu iaurt, spre exemplu, dar am inlocuit pe unde s-a putut modul de alimentatie foarte nesanatos al familiei cu unul aproape bio.
Anii au trecut in ritm alert si peste corpul si fata mea, dar despre biobunatatile si deliciile bio folosite voi scrie intr-o alta postare, intr-o alta noapte de nesomn, nopti in care copilul cel mic descopera minunea numita internet din confortul si caldura bratelor mamei lui.
Lucrurile insa s-au schimbat drastic cu nasterea primului copil. Toate mesajele despre carnea radiata cu infrarosii, sau despre mezelurile pline de aditivi, sau fructele mai mult decat stropite din piata ajunse vreodata la mine prindeau dimensiuni tragice. Am zis NU, nu ii pot da copilului meu asa ceva. Bon! Dar ce sa fie? Cu ceva trebuie sa il hranesc. Lumea inconjuratoare ma presa cu diversificarea iar eu inca nu gasisem solutii. Eram complet nepregatita. Am sapat in stanga, am largit aria de actiune si in dreapta si am plecat la capatat de fructe si legume bio caci da, marea diversificare a inceput spre toamna, cand nu mai era nimic altceva de facut. Si am gasit la cineva de incredere morcovi pe un pret sub cel al pietei, mama personala a contribuit si ea cu ceapa, telina, patrunjel si tot ce s-a mai gasit in gradina ei bio, plus carne de pui si vitel. Am gasit si ceva fructe si cumva am iesit la liman. Dar anul ce a urmat (adica cel recent trecut) ne-am gospodarit ca niste tarani autentici (nu m-as fi vazut vreodata. Cum se poate schimba omul....). In spatiul verde, ramas liber dupa proiectarea casei au aparut meri, piersici, nectarini, alun de padure alaturi de ciresii, prunii, perii deja existenti. O alta parte di micul spatiu a fost arat si apoi umplut cu capsuni, cartofi, ceapa, morcov, usturoi, ardei, rosii, castraveti, fasole verde si alte minuni, toate bio. Rezultatul ne-a depasit asteptarile si asa m-am pus si pe conservat (prietenii nu ma mai recunosc, sunt sigura) si ne-am umplut camara care inca nu s-a golit.
Pe acelasi principiu am crescut si cativa pui, destul de putini dar eram doar la inceput, ce au asigurat necesarul de carne pentru o perioada alaturi de carnea de vitel cumparata din sursa sigura.
Despre lapte si oua numai de bine! Le servim cu incredere pe cele mai bio si moca si proaspete "donate" de Mama sotului si din cand in cand de Mama Personala.
Anul acesta planuim o organizare ceva mai buna caci vom ava doi copii de hranit :))))
Sigur ca nu pot spune ca mancam 100% bio, Du mai scapand cateodata in cate un pahar cu iaurt, spre exemplu, dar am inlocuit pe unde s-a putut modul de alimentatie foarte nesanatos al familiei cu unul aproape bio.
Anii au trecut in ritm alert si peste corpul si fata mea, dar despre biobunatatile si deliciile bio folosite voi scrie intr-o alta postare, intr-o alta noapte de nesomn, nopti in care copilul cel mic descopera minunea numita internet din confortul si caldura bratelor mamei lui.
miercuri, 15 iunie 2011
Intre greturi si pofte
Ma trezesc cu primele. Mult mai devreme decat mi-as dori, dar copilu' are programul lui. Si eu tot insist si ii spun seara ca mamica are nevoie de odihna si ca ar face bine sa nu se mai trezeasca peste noapte si sa doarma macar pana la 9. Cred totusi ca mai avem de lucru aici ca inca nu ne intelegem. Si cel mai rau este cand ma trezesc dimineata si desi imi este foame aproape ca nu pot inghiti nimic. Sau as putea... daca atunci cand deschid ochii m-ar astepta o farfurie aburinda, plina cu cartofi. Prajiti, cum altfel? Am facut o pasiune (iar!!!) pentru tot ce e prajit (sa nu ma mai mir cand o sa ma fac mai mare decat China!). Nu visez decat cartofi prajiti, snitele, pui la ceaun si mai recent pizza. Deci as manca o pizza!!! Poate chiar doua. Dar nu, macar nu mananc atat de mult decat foarte rar. Exemplul ar fi cand dupa o noapte plina de pui la ceaun mi-a gatit jumatatea a doua zi de dimineata o minunatie de pui cu maioneza de usturoi (apoi am plecat in vizita...) si nu m-am putut opri pana nu s-a terminat. M-a ajutat si o salata verde cu ceapa (ca daca tot urma sa plecam ce mai conta pe langa usturoi?!?) si binenteles ca si bucatarul. Astazi visasem la niste snitele caci ciorba de vitel din frigider (gatita tot de consort si gatita foarte bine) nu prezenta mare interes. Am culcat copilul si in urmatorul minut am adormit si eu. Foarte rar dorm eu ziua. In primele luni atunci cand bebelusul se trezea des si sugea incet si il schimbam pierzand astel un sfert de noapte mi-au trebuit cateva saptamani ca sa pot adormi ziua. Dar azi mi s-a intamplat. M-am rezit la o jumatate de ora atat de turmentata ca nu stiu nici cum am reusit sa ma deplasez pana la bucatarie, dar m-am dus. Ca sa fac snitele... Nu stiu cum l-am mancat pe primul. Am vorbit cu sotul la telefon dar imi amintesc foarte vag despre ce. Dar la cel de-al doilea....mmmmmm.....il savuram inca atunci cand s-a trezit copilul care copil nu stiu cum a facut dar m-a vazut inainte sa am timp sa ascund corpul delict. Si mi-a cerut. Si a trebuit sa ii dau. Caci tot ce mananca mamica trebuie neapatat sa manance si baietelul, asa ca mamica trebuie sa fie foarte atenta ce mananca de fata cu baietelul. Si in conditii normale e. Dar ce sa fac daca somnul mi-a luat din capacitati? Si si daca copilul e asa un cersetor?!?
Asadar interesele culinare s-ar rezuma la cartofi, cat mai multi, pui in diferite feluri: la ceaun, snitel, ciulama cu usturoi si smantana si pizza. Nu sunt prea pofticioasa, nu? A, si desertul: inghetata! Cu mult sos de ciocolata...miam, miam....
Cu greturile stau tare rau. Nu mai suport mirosul detergentului lichid pe care il foloseam mai ales la spalatul scutecelor. Doar cand ma gandeam ca trebuie sa schimb un scutec....hmm...nu pot descrie ce senzatii incercam. Nu am gasit la market persil si nici nu am avut timp sa caut asa ca am luat niste pernute de ariel sa vad cum e. E mai bine un pic dar nu foarte mult. In cel mai scurt timp am nevoie de persil pe care il tolerez bine. Tot la mirosuri sotul fiind convins ca noi intotdeauna am folosit balsam albastru, asta a si achizitionat. A trebuit sa aduc ambalajul gol si VERDE ca sa il conving ca a gresit. Acum am un balsam albastru pe care nu il pot folosi caci nu il sufar (din cauza mirosului nu din alte cauze...). Oricum si cel verde de mirosul caruia m-am indragostit tot din greseala a poposit in baia noastra si tot din convingerile sotului ca asta am folosit noi dintotdeauna... Si la parfumurile domnului trebuie sa sortez, intr-o zi cand ma voi "simti mai bine" caci am descoperit unul pe care nu il pot mirosi. Sper ca 'sindromul' sa nu se extinda si tot 'personalul' sa foloseasca un singur gel de dus, un singur parfum, un singur antiperspirant....
In alta ordine de idei: ma trezesc plina de greturi. Greturi care persista pana le tratez (destul de tarziu dupa parerea mea) cu cartofi prajiti si care, astfel asediate, cedeaza pentru vreo ora-doua si apoi se reintorc si reincepem lupta. Si tot ele castiga ca si acum la aceasta ora nocturna si-au facut aparitia. Si chiar incinta fiind nu imi pot permite cartofi la ora asta. Refuz!!! Poate un snitel mititel....
Ma simt tot mai lipsita de vlaga si alergarile micutului ma lasa fara aer. Dupa cel de-al doilea somn, cand copilul este nu tocmai bine dispus si vrea cel mai mult carat caci considera ca piciorusele dansului sunt pentru sarit in balti, e partea cea mai grea. Intrebat daca nu vrea sa mearga putin pe propriile picioare ma lovesc ca de un zid de deja foarte celebrul 'nu' clatinat din cap si intarit din mana. Si daca ma fac ca nu inteleg si demarez procedura de asezat copil in cele doua picioruse din dotare se prinde de mine cu mainile ca o maimutica si ma strange cu picioarele si sa il aseze jos cine poate....
In concluzie aceasta a doua sarcina pare copiata la indigo dupa prima. Doar ca prima data a fost muuult mai usor eu neavind grija decat de mine si sotul la fel, tot de mine. Acum prioritatea e alta.
Asadar interesele culinare s-ar rezuma la cartofi, cat mai multi, pui in diferite feluri: la ceaun, snitel, ciulama cu usturoi si smantana si pizza. Nu sunt prea pofticioasa, nu? A, si desertul: inghetata! Cu mult sos de ciocolata...miam, miam....
Cu greturile stau tare rau. Nu mai suport mirosul detergentului lichid pe care il foloseam mai ales la spalatul scutecelor. Doar cand ma gandeam ca trebuie sa schimb un scutec....hmm...nu pot descrie ce senzatii incercam. Nu am gasit la market persil si nici nu am avut timp sa caut asa ca am luat niste pernute de ariel sa vad cum e. E mai bine un pic dar nu foarte mult. In cel mai scurt timp am nevoie de persil pe care il tolerez bine. Tot la mirosuri sotul fiind convins ca noi intotdeauna am folosit balsam albastru, asta a si achizitionat. A trebuit sa aduc ambalajul gol si VERDE ca sa il conving ca a gresit. Acum am un balsam albastru pe care nu il pot folosi caci nu il sufar (din cauza mirosului nu din alte cauze...). Oricum si cel verde de mirosul caruia m-am indragostit tot din greseala a poposit in baia noastra si tot din convingerile sotului ca asta am folosit noi dintotdeauna... Si la parfumurile domnului trebuie sa sortez, intr-o zi cand ma voi "simti mai bine" caci am descoperit unul pe care nu il pot mirosi. Sper ca 'sindromul' sa nu se extinda si tot 'personalul' sa foloseasca un singur gel de dus, un singur parfum, un singur antiperspirant....
In alta ordine de idei: ma trezesc plina de greturi. Greturi care persista pana le tratez (destul de tarziu dupa parerea mea) cu cartofi prajiti si care, astfel asediate, cedeaza pentru vreo ora-doua si apoi se reintorc si reincepem lupta. Si tot ele castiga ca si acum la aceasta ora nocturna si-au facut aparitia. Si chiar incinta fiind nu imi pot permite cartofi la ora asta. Refuz!!! Poate un snitel mititel....
Ma simt tot mai lipsita de vlaga si alergarile micutului ma lasa fara aer. Dupa cel de-al doilea somn, cand copilul este nu tocmai bine dispus si vrea cel mai mult carat caci considera ca piciorusele dansului sunt pentru sarit in balti, e partea cea mai grea. Intrebat daca nu vrea sa mearga putin pe propriile picioare ma lovesc ca de un zid de deja foarte celebrul 'nu' clatinat din cap si intarit din mana. Si daca ma fac ca nu inteleg si demarez procedura de asezat copil in cele doua picioruse din dotare se prinde de mine cu mainile ca o maimutica si ma strange cu picioarele si sa il aseze jos cine poate....
In concluzie aceasta a doua sarcina pare copiata la indigo dupa prima. Doar ca prima data a fost muuult mai usor eu neavind grija decat de mine si sotul la fel, tot de mine. Acum prioritatea e alta.
vineri, 3 iunie 2011
Pasi mici-mici spre intarcare
Dupa ce mi-a trecut socul cauzat de cele doua liniute ale testului, dupa ce l-am mai trimis pe sot sa verifice de vreo doua ori daca nu cumva una din ele s-a sters (eu spalam copilul), am trecut la alt soc. Cum intarc actualul copil? Eu nu pot si nu pot. Mama personala (mai ales) nu si nu ca trebuie urgent, ca sunt slabita si nu pot face fata cerintelor amandurora si ca nu este corect pentru cel intrauterin. Eu m-am gandit si razgandit si iar gandit. Si am zis ca o sa incerc usor, mai pe nesimtite, sa nu sufere copilul prea tare. Ca doar timp am, ca eu nu am decat o luna de sarcina si am citit eu ca merge pana la maxim cinci luni.
Primul pas a fost sa ii dau lapte suplimentar, initial din canita si apoi, surpriza, a acceptat biberonul cu care a intrat in razboi din luna 5 sau 6. Atunci nu am mai insistat. Daca copilul nu vrea nu ii dau. Si se pare ca acum il vrea. Dar sa il tina singur, sa il mai si roada si neaparat sa fie urmat tot de san. Cel mai mult a supt 60 ml. E totusi un inceput. Doua zile a mers in acest fel. Astazi nu. Nu l-a mai vrut decat sa se joace cu el si cand ii spun ca mergem sa dormim incepe sa planga dinainte ca nu cumva sa il stresez cu laptic la sticluta. Si il intreb: "vrei putin laptic?". Da, vrea, dar de la tzitzi. Bate din palme si e tot numai nerabdare pana ma asez sa ii dau. Si ii dau ca doar mai avem timp!
Alt pas a fost sa ii inlocuiesc macar partial suptul din timpul noptii tot cu sticluta. Ultimele doua nopti ne-a iesit cat de cat cu mentiunea ca noaptea trecuta cand a simtit biberonul, a supt foarte putin si s-a trezit de tot si cu tot sanul a stat vreo ora treaz tinandu-ma si pe mine la fel (iar eu dormeam doar de la 0:30 iar prima strigare a fost la 4:00, am mai adormit la 5:00 si urmatoarea strigare-si ultima-a fost la 7:30).
Este foarte sensibil si cred ca isi da seama ca se intampla ceva. Ceva ce el nu doreste. Are o dispozitie foarte usor alterabila. In casa vrea aproape nonstop in brate si daca il asez jos sa ii pun mancarea plange neconsolat pana il ridic. Deloc bine pentru spatele meu care mi se pare ca nici in pat nu se mai indreapta. Incerc sa asez tot ce trebuie cat timp doarme dar noaptea nu e prea mare, are doar cateva ore si eu incep sa simt acut nevoia de o vacanta. Cat de mica, dar sa fie!
Afara lucrurile sunt mai placute. Baietelul meu atent rupe flori, frunze, papadii si mi le aduce sa le miros indesandu-mi-le sub nas (aproape in gura) dupa care le duce cu repeziciune la gura proprie (ii plac chiar si papadiile care sunt foarte amare) ca sa nu am timp sa intervin. Daca a plouat, ceea ce se intampla aproape in fiecare zi, sa nu cumva sa intalneasca o balta cat de mica in drum caci o matura cu ambele maini, uneori si cu fundul. Daca ploua atunci cand e treaz (se mai intampla) si nu pot sa il scot afara, vine la mine ma trage de pantalon, ridica mainile spre mine sa il iau in brate si ma duce la usa. Si vai, si iar vai daca nu o deschid. Plange cu lacrimi cat boabele de mazare, iar eu ii explic ca afara ploua, pic-pic-pic, dar o sa stea si mergem, ca mamica nu tine baietelul in casa ca vrea ea. Uneori il scot asa printre picaturi ca nu sunt in stare sa il vad plangand. Intelege tot ceea ce ii spun. Stie ca sunt locuri unde nu are voie (asta nu inseamna ca si respecta interdictiile) si cand il reatentionez ridica fata spre mine intr-o mimica de fac eforturi serioase sa nu rad. Este foarte expresiv.
Eu incerc sa ma hranesc sanatos si nu prea mult caci in prima sarcina am luat 22 kg in greutate, ceea ce as vrea sa evit... Incerc sa nu ma enervez cand sotul vine acasa fara uleiul de arbore de ceai, comanda expresa, caci astept scutecele textile de la hip hip, sau cand pleaca la serviciu si uita sa imi lase acidul folic cumparat in ziua precedenta, sau ca sunt lipsita de ajutorul lui pe toata durata zilei si incerc sa imi pastrez calmul cand copilul, cu o lovitura bine plasata, imi rastoarna lingura cu mancarea ce se indrepta spre gura lui direct pe hainele mele. Imi incarc bateriile cand vad cu i se lumineaza fata cand apar dupa o scurta absenta, cand ii aud rasul usor galgait de care nu ma mai satur, sau vazandu-i surasul smecheresc. M-as mai putea relaxa la o "sedinta" de shopping dar cine mai are timp? Iar online, cumparand scutece textile nu e chiar acelasi lucru, nu?
Primul pas a fost sa ii dau lapte suplimentar, initial din canita si apoi, surpriza, a acceptat biberonul cu care a intrat in razboi din luna 5 sau 6. Atunci nu am mai insistat. Daca copilul nu vrea nu ii dau. Si se pare ca acum il vrea. Dar sa il tina singur, sa il mai si roada si neaparat sa fie urmat tot de san. Cel mai mult a supt 60 ml. E totusi un inceput. Doua zile a mers in acest fel. Astazi nu. Nu l-a mai vrut decat sa se joace cu el si cand ii spun ca mergem sa dormim incepe sa planga dinainte ca nu cumva sa il stresez cu laptic la sticluta. Si il intreb: "vrei putin laptic?". Da, vrea, dar de la tzitzi. Bate din palme si e tot numai nerabdare pana ma asez sa ii dau. Si ii dau ca doar mai avem timp!
Alt pas a fost sa ii inlocuiesc macar partial suptul din timpul noptii tot cu sticluta. Ultimele doua nopti ne-a iesit cat de cat cu mentiunea ca noaptea trecuta cand a simtit biberonul, a supt foarte putin si s-a trezit de tot si cu tot sanul a stat vreo ora treaz tinandu-ma si pe mine la fel (iar eu dormeam doar de la 0:30 iar prima strigare a fost la 4:00, am mai adormit la 5:00 si urmatoarea strigare-si ultima-a fost la 7:30).
Este foarte sensibil si cred ca isi da seama ca se intampla ceva. Ceva ce el nu doreste. Are o dispozitie foarte usor alterabila. In casa vrea aproape nonstop in brate si daca il asez jos sa ii pun mancarea plange neconsolat pana il ridic. Deloc bine pentru spatele meu care mi se pare ca nici in pat nu se mai indreapta. Incerc sa asez tot ce trebuie cat timp doarme dar noaptea nu e prea mare, are doar cateva ore si eu incep sa simt acut nevoia de o vacanta. Cat de mica, dar sa fie!
Afara lucrurile sunt mai placute. Baietelul meu atent rupe flori, frunze, papadii si mi le aduce sa le miros indesandu-mi-le sub nas (aproape in gura) dupa care le duce cu repeziciune la gura proprie (ii plac chiar si papadiile care sunt foarte amare) ca sa nu am timp sa intervin. Daca a plouat, ceea ce se intampla aproape in fiecare zi, sa nu cumva sa intalneasca o balta cat de mica in drum caci o matura cu ambele maini, uneori si cu fundul. Daca ploua atunci cand e treaz (se mai intampla) si nu pot sa il scot afara, vine la mine ma trage de pantalon, ridica mainile spre mine sa il iau in brate si ma duce la usa. Si vai, si iar vai daca nu o deschid. Plange cu lacrimi cat boabele de mazare, iar eu ii explic ca afara ploua, pic-pic-pic, dar o sa stea si mergem, ca mamica nu tine baietelul in casa ca vrea ea. Uneori il scot asa printre picaturi ca nu sunt in stare sa il vad plangand. Intelege tot ceea ce ii spun. Stie ca sunt locuri unde nu are voie (asta nu inseamna ca si respecta interdictiile) si cand il reatentionez ridica fata spre mine intr-o mimica de fac eforturi serioase sa nu rad. Este foarte expresiv.
Eu incerc sa ma hranesc sanatos si nu prea mult caci in prima sarcina am luat 22 kg in greutate, ceea ce as vrea sa evit... Incerc sa nu ma enervez cand sotul vine acasa fara uleiul de arbore de ceai, comanda expresa, caci astept scutecele textile de la hip hip, sau cand pleaca la serviciu si uita sa imi lase acidul folic cumparat in ziua precedenta, sau ca sunt lipsita de ajutorul lui pe toata durata zilei si incerc sa imi pastrez calmul cand copilul, cu o lovitura bine plasata, imi rastoarna lingura cu mancarea ce se indrepta spre gura lui direct pe hainele mele. Imi incarc bateriile cand vad cu i se lumineaza fata cand apar dupa o scurta absenta, cand ii aud rasul usor galgait de care nu ma mai satur, sau vazandu-i surasul smecheresc. M-as mai putea relaxa la o "sedinta" de shopping dar cine mai are timp? Iar online, cumparand scutece textile nu e chiar acelasi lucru, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)