Boba Montenegro. Sau care va place!

Nu o sa vorbesc despre cat de indicata, frumoasa sau necesara este purtarea copiilor. Sunt atatea articole pe tema aceasta incat se pot afla la un click tot atatea sau chiar mai multe informatii decat cele care m-au determinat pe mine sa fac fata cu brio atacurilor, sa imi ascult instinctele, sa imi ascult copiii atunci cand au nevoie sa fie tinuti in brate. Nici macar problemele oaselor bazinului nu m-au oprit.
Nici despre sistemele de purtare nu vreau sa aprofundez. Iarasi sunt atatea articole faine si la obiect ca pana si eu, cu cele doua maini stangi (aaa, sunt utilizatoare de mana stanga, in general???) am fost convinsa ca pot sa ma descurc cu un wrap. Si sunt atatea fete faine, specialiste in Babywearing, la care se poate apela!!! Deci cine vrea sa poarte va gasi si sistemul care sa i se potriveasca cel mai bine.

Idealul meu de carrieri l-am gasit in postarea asta (si am inteles ca intre timp s-au mai adaugat). Asa ma prinde o invidie :D de cate ori imi arunc cate un ochi! Simt ca i-as vrea si eu pe toti! Ca doar unul-doi nu imi mai ajung!
Dar, daca sunt norocoasa (si in general nu sunt), fetele de la kiddy au pus la bataie un Boba Carrier. Eu nu m-am putut decide intre eleganta celui din fotografie, Montenegro, si veselia celui Kangaroo asa ca pe cel de-al doilea l-am mentionat pe Facebook.
Asa ca draga domnule Random, daca vrei ca razboiul dintre noi doi sa ia sfarsit, fa-mi, te rog, placerea si alege-ma pe mine, da? Nu stiu cu care sa zic. In seara asta il prefer pe asta negru asa cum astazi, mai devreme, eram sigura ca il vreau pe celalalt. Ei, vezi? Te las si pe tine sa alegi ceva.

Bebelusi purtati

Se apropie saptamana internationala a bebelusilor purtati.
Inca intalnesc peste tot oameni surprinsi ca ne ducem copiii in brate. Si surpriza nu e totusi prea mare atunci cand purtatul este Robert, dar cand in dreptul capului meu rasare inca un cap blond, al unui copil de peste doi ani, ochii se deschid a mirare, limba plescaie nervoasa si buzele lasa cuvintele sa curga: dar ce-are, mama, de nu merge pe jos? Nu ar fi bine sa faca si el miscare?Nu are nimic. Vrea sa se simta la adapost de oamenii critici.
Mai rau este ca Du vrea doar in brate, fara nici un sistem de purtare si fratele lui mi-e teama ca ii calca pe urme. Dar daca ar veni la noi un  mei tai ce se gaseste intr-un magazin cu tot felul de "purtatoare"? Oare mi-as salva o parte din spate si maini?
Sau mai degraba sa imi fie teama ca ar trebui sa mai fac rost de unul? Caci la noi fiecare lucru e greu si indelung disputat si nu, nu castiga intotdeauna Du :)

De ce ne purtam copiii? Pentru ca ei ne cer, pentru ca lor le place, pentru ca si noua ne place!

In ce ne purtam copiii?

Du a fost purtat pana la aproape doi ani in brate. Am incercat sa il pun pe la 6 luni intr-un marsupiu dar nu ne-am inteles, eu si marsupiul, asa ca ne-am despartit, deloc cordial. Pe la vreun an am descoperit slingurile si wrapurile pe poarta-ma.ro. Le-am studiat, mi-au placut, dar umerii (mai ales unul singur) nu reprezinta punctul meu forte (mama ce m-a mai traumatizat ghiozdanul de scoala :))) ). Poate daca le-as fi gasit la inceputurile noastre de parrenting.... Desi, recunosc, eram tare ingrijorata de ce voi face eu cu atatia metri de material...
Apoi, pe la sfarsitul anului trecut a venit mosul cu o Manduca de care nu am reusit sa ma bucur pana mai acum o luna din cauza de burta mare/operatie de cezariana. Planul initial era asa: pun copilul mare in carut, asez copilul mic in Manduca si ne dam dusi cu orele de acasa. Dar cum nu se potrivesc socotelile de acasa cu cele de la piata m-am vazut nevoita sa optez pentru planul B: copilul mic, care mi se pare prea mic pentru Manduca (si care urla de nu il pot aseza si ma tot intreb unde gresesc) a ajuns in carut si Du in Manduca, care Du vrea pe jos cand nu vreau eu (il scot/pun mai greu, sunt si eu mare si neindemanatica, deh) si ar sta muuult mai bine in carut de unde poate cobori cand vrea el... Asa ca ma tot gandesc cum ar fi sa avem un wrap? Un Boba Wrap? Mai ales ca am vazut cum se leaga si nu pare prea greu.
Il pune la bataie Kiddy Shop cu ocazia lansarii site-ului http://www.babywearing.ro/.

Postare castigatoare!

Imi ajunge la ureche o chemare de departe: mami! Reusesc cu greu sa deschid ochii, apoi si gura si raspund: da mami. Puiul se intoarce, isi aseaza capul pe perna mea, langa capul meu, si mai aproape de capul meu daca este posibil, isi aseaza mainile mai 'adanc' in parul meu (astazi ma tund!) si se linisteste pentru inca cinci minute. Eu, inca nauca de somn dupa ce am petrecut doua-trei ore din noapte intorcandu-ma, atat de gratios cat poate o gravida in ultima luna de sarcina, de pe o parte pe cealalta si inapoi si iar si  iar... sau bantuind internetul pentru putin timp caci celalalt copil a inceput sa se zbata prea tare, ma intreb cam cat o fi ceasul. Imi arunc un ochi semideschis pe telefon. Este 08:00. Incredibil! Copilul m-a lasat sa dorm o ora in plus exact atunci cand aveam nevoie. Ce copil bun am! Se trezeste si imi cere pe rand ham-ham (papucii), biscuit de rontait pana e gata mancarea, masina mare si in final tractorul pe care mi le flutura pe langa fata si dupa ce i le dau pe toate imi spune ca vrea jos. Bine. Cu pareri de rau parasesc si eu asternutul si ii fac mancarea. Ceva mai tarziu vad ca se duce dupa usa unde intarzie cateva secunde si apoi imi anunta tata. Bine, te schimba mamica. Dar vai! Scutecul s-a dovedit neincapator. Pijamaua de care nu ma lasase inca sa il schimb imi prezinta niste urme generoase de ciocolata cu cappucino. Respir adanc (nu chiar ca nu imi permite celalalt) si ma pun pe treaba. Schimb copilul, fug cu pijamaua la baie unde torn peste pete o cantitate generoasa de vanish (avem in plan detergenti bio dar step by step) si ma intreb daca o fi cumva un semn, ca doar azi se anunta castigatorii in urma campaniei de testare de Manduci. Nu! Eu nu am castigat nici un concurs cu exceptia unui produs Bodybebe iar despre review-uri am citit atat de multe si atat de bune (numai in pielea Cristinei care trebuie sa decida castigatorii nu as vrea sa fiu) si detaliate, de la mame cu multa experienta in ale purtatului ca nici nu as putea sa ma gandesc.
Dar curiozitatea este mare. Vreau sa vad totusi la ce s-a oprit Cristina. Pornesc calculatorul. Ma vede piticul si cere insistent "tractoare". Imposibil de accesat alta pagina in afara celei solicitate. Timpul ma preseaza caci ma asteapta o zi grea cu plecari in mijloace de transport in comun cu tot cu burta plus copil ce mai trebuia si imbracat (iar) si mai multe probleme ce se cer rezolvate in timp scurt. Intr-o clipa de neatentie reusesc sa deschid pagina care ma interesa si vad rezultatele. Citesc odata, mai citesc odata si inca odata (atat mi-a permis timpul) si convinsa ca nu am vazut bine opresc calculatorul, imbrac copilul, arunc si pe mine niste haine (singurele care ma mai cuprind) si zbor spre statie.
Am avut parte de un copil exemplar care a stat la frizerie atat de linistit de am zis ca nu-i al meu si apoi cu taticul lui care ni s-a alaturat pentru a-mi putea si eu vedea de niste lucruri femeiesti de mult amanate.
Intorsi acasa cu intarziere pentru masa si somn, odata adormit copilul, las orice treaba urgenta si intru iar pe net sa ma conving de adevar. Da! Accesez si linkul pus care ma duce pe blogul meu, deci e adevarat. Am castigat o Manduca cu toate accesoriile puse la bataie! Inca nu pot sa cred. Mi-a fost teama sa marturisesc si fata de mine insami cat mi-a placut Manduca, caci cel putin in aceasta perioada nu mi-as putea permite o asa achizitie (indiferent cat de mult mi-ar trebui) avand de luat in calcul o nastere (si toata lumea stie cum merg lucrurile in spitalele noastre) plus inca alte cheltuieli neprevazute sau prevazute. Se impunea deci o amanare. Dar cineva acolo sus ma iubeste si a stiut ca am nevoie de ea. Si avem si noi o Manduca in care sa purtam copiii doritori, din care sa alaptam copilul care va veni si cu care sa nu mai simt dureri de spate si umeri. Un vis!
Nu pot decat sa prezint toate multumirile Cristinei pentru lucrurile extraordinare pe care le face!

Manduca

Am citit atatea postari pline de informatii utile despre acest SSC incat cu siguranta ca nu as mai putea aduce o completare cat de mica la ceea ce s-a scris pana acum mai ales ca experienta mea versus sisteme de purtare este aproape nula. Astfel ca ma voi limita la a povesti simplu experienta noastra cu Manduca pe care o testam de o saptamana.

Asa cum am spus, nu am experienta cu sistemele de purtare (exceptie purtatul in brate pe care il practic de cand s-a nascut copilul pana acum la 19 luni) lipsa ce se datoreaza in mare parte unor fisuri ale bazinului pe care le-am capatat acum multi ani si care, din cand in cand, se resimt destul de dur si ma gandeam ca voi tine copilul in carucior. Deci printre achizitiile de inceput ale bebelusului s-a numarat si un carut. Carut in care baietelul meu s-a gandit sa stea foarte putin si doar undeva pe la un an a acceptat sa facem plimbarile mai lungi folosindu-l. Restul timpului l-am purtat in brate pentru ca desi fusesem prevenita (de unele carti si unele cunostinte) ca asa invata sa ma "manipuleze", nu am putut sa imi las copilul sa planga si bunul meu simt mi-a spus ca unei fiinte atat de plapande ii este strain termenul "manipulare".
Am avut o scurta "prietenie" cu un marsupiu clasic care, pe langa dureri de spate, imi dadea niste dureri de umeri ingrozitoare si la care am renuntat la scurt timp. Nu mai vorbesc de pozitia incorecta a bebelusului de care habar nu aveam in perioada respectiva caci am descoperit mai tarziu ca printre caracteristicele de baza ale unui SSC se afla pozititia picioruselor in M. Deci am renuntat la el. Am aflat apoi despre slinguri dar cum nici umerii mei nu pareau a fi o piesa de rezistenta mi-a fost teama ca voi face o investitie inutila (copilul avea cam 7-8 luni) si am renuntat la idee ramanand la purtat in brate. Intre timp am tot citit despre Manduca dar cum Du crescuse destul de mult m-am gandit ca nu vom mai avea nevoie, ca el deja merge si nu va mai vrea sa petreaca atata timp in brate. Se pare ca m-am inselat caci nu iesim bine din curte ca se si posteaza in fata mea cu mainile ridicate spunand: babu!
Dar motivul ce m-a determinat sa testez Manduca a fost o noua sarcina si gandul ca nu ma voi descurca cu doi copii mici fara un "ajutor". Asa m-am inscris la teste, sa vedem, este intradevar o minune? Ce va spune spatele meu 'avariat'? Dar umerii?
Ceea ce am scapat din ochi a fost perioada de testare caci eu, total lipsita de inspiratie, am trecut ca imi este indiferent fara sa fac un mic calcul sa vad cam in ce luna de sarcina as putea sa fiu. Acest lucru m-a facut sa astept cu multe emotii si multe ganduri: daca nu pot sa o asez peste burta cea mare (cam intr-o luna urmeaza sa nasc)? Daca nu pot testa si o sa raman la fel de nestiutoare? Stiu! Convoc sotul la o sedinta de purtat dar pe mine nu ma multumeste asta. Eu vreau sa stiu eu!!!
Dar a sosit Manduca. M-am uitat sceptica la multele curele ce se vedeau si ma gandeam ce o sa fac eu cu toate. Am inceput sa studiez instructiunile si trebuie sa spun ca mie mi-au fost de folos. Nu stiu daca ma descurcam fara ele dar poate si din cauza ca nu am experienta cu SSC-urile. Este adevarat ca mai vazusem eu filmulete despre cum sa asezi o Manduca dar este altceva cand o ai in fata si trebuie sa stii care sunt pasii si in ce ordine. Am inchis centura din talie le-am micsorat pe cele de pe umeri, am asezat copilul cu fata spre mine, mi-am pus bretelele pe umeri, bretele ce tot pareau ca scapa pana ce le-am prins intre ele cu alte doua cureluse mici, toate astea cu instructiunile in fata si un copil foarte rabdator ca am zis ca nu-i al meu. A doua oara nu mi s-a mai parut nimic complicat si nici bretelele nu mai par prea multe dar mie mi-a trebuit putin timp de acomodare. Intradevar centura din talie este destul de lata ceea ce am citit ca este un mare plus. Personal nu mi-am dat foarte bine seama din cauza de burtica destul de mare la purtator. Ceea ce insa am abservat cu deosebita placere a fost comfortul dat de bretelele de pe umeri. Nu m-a deranjat nimic, nici macar greutatea copilului, in comparatie cu celalalt marsupiu la care resimtisem destul de tare o greutate mult mai mica. Nu am tinut copilul pentru mult timp. Prima zi cred ca a stat cam o jumatate de ora pana ce am ajuns la un prieten "sarbatorit" (era Sf. Andrei), iar apoi ne-am facut plimbarile de dimineata in Manduca.
Cum s-a acomodat copilul cu Manduca?!? In prima zi dupa ce l-am asezat mi-a spus tate, adica "scoate". I-am spus ca mergem la Mihnea, ca este ziua lui si mamica o sa il duca cu Manduca. Nu a mai protestat desi atunci cand simte cel mai mic disconfort nu se sfieste sa o faca in gura mare, mai exact cu urlete, daca nu este luat in seama imdiat. Apoi, pe drum, si-a asezat capsorul pe pieptul meu asa de dragalas, ceea ce mi-a placut tare mult si mi-a fost chiar teama ca adoarme si ma preocupam cum sa il dau jos fara sa il trezesc. Si iarasi aici mai am de adaugat ca nu stiam cat de sus se pozitioneaza copilul dar mi-am amintit ca multe mamici au spus ca se poate alapta foarte bine, deci capul copilului trebuie sa fie undeva in zona sanilor. Si prima data am desfacut fermoarul de pe partea exterioara gandindu-ma ca daca este mai mare de varsta asa ar trebui. M-am inselat caci astfel nu putea tine mainile peste bretelele care vin peste umeri si asta l-a deranjat. De atunci s-a obisnuit atat de bine ca astazi cand, in urma unor dureri ce le resimteam peste burta, i-am propus sa il dau jos mi-a spus un vehement si de nediscutat NU. Deci am mai "suportat" inca ceva timp.

Un alt plus este disponibilitatea bratelor cu care eu nici nu stiam ce sa fac obisnuita fiind sa il tin pe Du in brate.
Materialul folosit am citit ca este de buna calitate si nu este rigid, deci nu afecteaza pielea bebelusului (atunci cand sunt foarte mici pielea lor este foarte sensibila fiind iritati de multe ori si de o eticheta netaiata).
Ca si concluzie pentru mine a fost o surpriza faptul ca nu m-au durut umerii dupa 10 minute de purtare (nici dupa mai multe caci umerii nu m-au durut deloc) si presiunea pe burtica apare dupa mai mult timp decat atunci cand il port in brate (repet: in cazul unei sarcini), iar spatele nu m-a durut deloc in timpul purtarii (iarasi datorata sarcinii sunt zile cand simt dureri de bazin acolo unde au fost probleme).
Iarasi am citit multe alte pareri cu privire la pret. Mi se pare un pic cam mare pentru niste salarii medii spre mici de care au parte marea parte din muncitori. Dar daca ne gandim ca poate fi folosita de la nastere si pana cand copilul nu mai vrea sa fie purtat (la 20 de kg personal nu stiu copil care sa mai vrea) si poate si la urmatorul copil daca va mai exista si ca a beneficiat si de reduceri (uneori chiar 100 de lei), pe langa toate celelalte plusuri (chiar si impinsul caruciorului cu celalalt copil) incepe sa para mai rezonabil.
De fumbee nu am avut nevoie Du avand 'venerabila' varsta de 19 luni.
Protectia iar mi s-a parut complicat de folosit, mai ales cand am vazut cordoanele alea asa de lungi dar, ca si Manduca, nu este. Nu am folosit-o decat pentru a testa caci pana acum am avut vreme destul de calda. Mi-a placut foarte mult culoarea si materialul moale si fin de ma face sa ma gandesc cum sa imi tin si eu capul langa al fiului meu, peste protectie. Buzunarele mi-au placut de asemenea foarte mult caci eu de cele mai multe ori uit sa imi pun manusile.
In concluzia concluziei, asa cum am spus, am citit multe alte pareri dar cel mai bine iti poti da seama despre utilitatea lor testand.

Si noi purtam

Cel mai mult doar in brate. Saptamana aceasta mai mult ca niciodata. Am inceput sa cred ca copilul meu stie cumva ca este saptamana bebelusilor purtati. Nu mai vrea carut, merge extrem de putin pe jos si apoi vrea in brate, nu ma lasa sa ii fac mancare caci vrea sa il tin in brate. Si eu il tin, ce sa fac?!? Curat cartofi cu copilul agatat de mine, tai morcovii sabiute cat mai mari, ceapa o tai doar in patru si ii dau drumul in oala... cu copilul agatat de mine. Imi place sa il port. Iubesc modul in care isi aseaza capul pe umarul meu si imi inconjoara gatul cu mainile soptindu-mi in ureche: mami! Ok, ma doare spatele dar ma durea oricum si mai nou mai simt si dureri de burta dar tot nu il pot refuza. De ce? Pentru ca il iubesc.
Si ma gandesc in continuare cum o sa pot purta doi?!!? Trebuie sa existe o posibilitate caci nu as sti pe cine sa refuz...

Intalnire importanta!

Da! Saptamana ce a trecut ne-am intalnit. Eu si... si... si..., ei bine probabil ca tot un EL!
Am avut o saptamana foarte aglomerata cu analize de facut, cu programare la echografie, cu programare la epilat (wow, chiar am reusit sa si ajung), cu copilul dupa mine aproape tot timpul si cu o dorinta neimplinita, aceea de a-mi schimba culoarea parului (dar asta n-a fost sa fie).
Ei bine, ne-am intalnit (caci despre asta era vorba)! Toate sunt bune si frumoase. Copil perfect, sarcina perfecta, la data stiuta, chiar daca abdomenul meu pare a ascunde o sarcina de cel putin 6 luni (???). L-am "vizitat" intr-un moment de maxima activitate, ceea ce "simteam" deja, dar a fost interesant sa si vad. Misca piciorutele, manutele, degetelele, isi acopera fata cu mainile sa nu ne mai uitam atat.... ce mai, activitate intensa! Toate masuratorile au dat bine. Mai putin cele 59 kg ale mele. Astea mie nu mi s-au parut atat de ok. Dar ma pot linisti ca 300g din ele sunt ale bebelusului, deci nu sunt ale mele toate!!!
Si am ajuns si la sex. Mult dorita fetita pare ca nu vrea sa vina. Toate rochitele si sarfanele si sandalutele si palarioarele la care am visat si pe care le-am admirat... pe care le vreau... s-au dus. N-am decat sa le dau pe sepcute si salopete si ghetute si adidasi... Dar parul? Ce ma fac cu parul? Eu cui ii mai fac codite? Zulufii cui sa ii mai rasucesc? Uff, uff!!! Pe cine sa dau vina? Pe presimtirile sotului? Hmmm, hmmmm...
Eu vreau sarafane! Si rochite! Si sandalute! Si palarioare! SI....SI....SI...
Si speranta moare ultima, nu? Sa speram atunci pana la urmatoarea intalnire.