Ana lui Manole

"Casuta visurilor" parea pregatita pentru o noua etapa. Ne-am pus pe adunat materialele necesare mai ceva ca furnicile si am purces la treaba. Am stat cu o zi inainte de gatit, de copt si pregatit mancaruri ca, deh, cu doi copii mici greu te poti sincroniza cu stomacurile lucratorilor si am inceput.

Doar ca in prima zi, in timpul mesei numarul doi, in urma unei rafale de vant, s-a auzit un zgomot de ceva cazind. Am descoperit mai apoi ca un zid mai mic si unul mai mare au avut rau de inaltime si s-au dat jos de pe placa. A inceput munca suplimentara in urma careia zidurile au primit mai multe scanduri si stalpi pentru a preveni alte lesinuri.

A doua zi. Lucrurile mergeau bine. Fiecare zid terminat primea imediat tratament special cu scanduri si stalpi. Masa numarul unu a decurs fara incidente majore. Vantul insa parea sa se intensifice din minut in minut. Se lucra totusi cu drag si spor, pana ce aud o bufnitura. Imi ciulesc urechile, dar nu aud decat vantul. Arunc un ochi afara, dar nu vad nici o miscare sus, pe "casuta visurilor". Du ma chiama la apel. Ii pun o bluza pe el, o caciula pe cap si iesim repede sa vad ce se intampla. Ajung la locul faptei ravasita de vant si teama pentru a constata prabusirea unui alt zid de ~10m lungime si aproape 2m inaltime. Hmmmm, hmmmmm!

Se sisteaza tot urmind sa reluam saptamana viitoare.

N-am mai vazut dom'le asa ceva! La Manole macar zidurile asteptau noaptea pentru a cobori de la inaltime.

Si daca saptamana viitoare situatia nu se va imbunatati oare ce femeie ar trebui zidita? Sotia mesterului (adica sotia Fratelui Personal)? Sau sotia proprietarului???

:)))))

"Casuta visurilor" a prins contur. Acum cautam decoratiuni pentru bucatarie ieftine, frumoase si bune, he-he :D, covoare mici si cochete in care sa ne ingropam picioarele si toate detaliile care fac dintr-o casa ACASA!

Sambata

Masina de spalat a complotat impotriva mea si a luat miseleste scutecele copiilor in stapanire de vreo trei ore. Folosindu-se de forta, odata cu intoarcerea la domiciliu, domnul sot a reusit sa le sustraga in mod abuziv, insa domnia-sa, masina, atat de tare s-a suparat ca nu mai vrea sa auda de un nou program, iar eu, ca sambata in care doar am crezut ca am un ajutor de nadejde in persoana sotului (m-a lasat balta odata cu ivirea zorilor), as mai fi vrut sa profit de ajutorul ei macar de inca vreo doua ori...
Cum sa o corup?
Spalatul manual este exclus ca nu se poate efectua cu una bucata copil in brate, sau in urlete, dupa caz. Masina de rezerva nu exista.
Planuiesc sa ii fac toaleta, sa ii sterg fiecare buton, sa o ferchezuiesc cum voi sti eu mai bine. Sa vedem, va reveni la sentimente mai bune???
Si-a dat duhul... Adio geanta de voiaj si reduceri la haine de femei! Ne luam alta masina de spalat.

Ceasul rau, pisica neagra

In a patra zi din viata lui Du asteptam vizita sotului. Ma sunase in momentul plecarii de acasa si tot asteptam sa soseasca. Primesc la schimb un apel din partea lui prin care imi cerea pinul cardului meu.Mai mult decat surprinsa, caci stiam sigur ca il notasem pe ceva pentru cazul in care ar fi avut nevoie de el si il si folosise in cateva randuri, ma apuc si i-l dictez, fara a intreba altceva. Imi spune ca o sa intarzie putin (ha?) si inchide. Eu, asteptand, incep sa emit diverse ipoteze: oare trebuie sa mai platim ceva in spital? S-a intamplat ceva cu copilul? Nu se poate ca doar de la el vin. O fi lovit masina? Da. Asta era. A oprit sa-si ia o guma (de atunci mereu ii amintesc la market sa isi ia pachete cate crede ca ii trebuie. A, ca tot mi-am amintit, sa ii fac si stoc pentru saptamana viitoare:))) ) si cand sa plece a aparut un logan, nu stie de unde, cum si cand a carui aripa a zgariat-o, infundat-o si pana la urma platit-o la service. El, de altfel un sofer destul de prudent, a patit-o. Iarasi nu am zis nimic. Da-i incolo de bani, noi sa fim sanatosi. Masina noastra, mai rezistenta nu a avut nimic.

Astazi, cu cateva zile inainte de venirea celui de-al doilea pitic.
Sotul pleaca de dimineata in interes de serviciu. Se intoarce undeva in jurul orei 12:00. Intreaba ce face mami, ce face Du, i se raspunde ca mami alearga dupa copil si Du face 'prostii'. Ni se raspunde: 'si tati la fel'. Ha??? Deja ma gandeam ca a gresit ceva masuratori. Il vedeam iar plecat ca sa rectifice, eu iar singura cu copilul, incrcand cu disperare sa termin mancarea cu acelasi copil tragandu-ma de pantaloni si somandu-ma sa il iau in brate. Intreb cu jumatate de glas despre ce e vorba.
-Am lovit masina.
-Poftim????????
-De fapt, m-a lovit unul.
-A, da?
-Da. Frontal el, lateral eu. Bara crapata, far spart, aripa putin atinsa. Trebuie vopsita. Ne intelegem cumva. Se grabea omul ca o are pe maica-sa in spital.
-Aha....
-I-am spus sa vina cu farul si cu bara. M-am interesat la service cat costa manopera. Asta e. Avea anvelope de vara, n-a mai putut opri ca aluneca pe strada. E o minune ca nu au iesit si airbag-urile ca impactul a fost  destul de puternic. Abia m-am dezmeticit...
-Aha...
-Eu oprisem de tot si ma uitam cum venea in mine... L-am sunat pe R. (politist, nasul lui Du). A zis ca trebuie sa merg la ei la sediu sa completez nu stiu ce raport ca nu se mai da dovada.
-A, da?
-Da. Trebuie sa plec. (Sarut) Vin repede inapoi. Te sun imediat ce rezolv. (Sarut) Pa!
-Aha...
Iata-ma singura. Din nou. Oare daca, prin absurd, vom mai face un copil, va mai suferi si masina odata?
Uoa oa oa!
I-am recomandat tipului un site unde sa isi comande piese pentru Dacia sa si cred ca a multumit cerului ca noua nu ne-au trebuit piese de schimb pentru BMW, ci doar pentru un Ford...

OF, OF, OF...

Cele romanesc, cu un singur 'f'.
Cel mai mare dintre ofuri este legat de lactatie. D. vrea sa suga mult, mult, mult, iar eu, hidratata corespunzator, mi-e teama ca nu mai fac fata. Adoarme ziua tot mai greu (doarme de doua ori pe zi) si se enerveaza ca el mai vrea si nu mai are de unde si podoaba mea capilara se reduce cu cel putin 10 fire la fiecare somn... Se trezeste noaptea tot mai des si suge fara oprire si cand face cate o scurta pauza iar eu incerc sa imi schimb pozitia, el crede ca nu ii mai dau si plange neconsolat, asa semi-adormit si  eu ii explic ca mamica ii da cat vrea el (chiar daca ei i se pare ca nu mai e nimic si ii e teama de rani) dar el nu pare sa ma inteleaga. Si nu am elucidat inca misterul. Desi am remarcat ca unele hainute 's-au scurtat' si nu ii mai vin, cred totusi ca sunt dintii caci scaunele (de consistenta relativ moale) sunt cam 4 pe zi si in ultimele doua nopti am schimbat scutecul inclusiv noaptea. Sau poate si faptul ca s-a desprins tot mai mult de noi si isi ia caraus atunci cand se grabeste... Iar eu incep sa ma stresez (a cata oara?) ca poate nu-i mai este suficient laptele meu, ca poate ar trebui sa completez, ca el e deja mare....
Al doilea of este pentru consort si masina. Cu un timp in urma ne-am pus de-acord (mai mult el) sa vindem o masina ca este greu sa intretinem doua, ca nu ne permitem, ca poate mai tarziu cand terminam casa. Ce masina vindem? A mea ca, desi mai noua, este romaneasca si nu are servo-nu-stiu-ce, ca are tabla proasta, ca daca o tienem trebuie vopsita singurul avantaj fiind consumul si culoarea (era verdeeee) dar asta nu s-a pus. Zis si facut. Intr-o zi de martie (parca) masina mea a luat drumul pribegiei si noi am ramas cu o masina violet spre negru (rosu dupa parerea celor care au tradus cartea masinii) produs al companiei Ford. La inceput ne-a cam mirat consumul caci desi foloseam o singura masina (sau poate de-asta) banii pentru benzina erau, parca, mai multi. Eh, eu nu prea imi bat capul cu chestii de-astea. Daca atat consuma n-are decat. Dar consortul a inceput sa-si puna capul si internetul la lucru caci nu si nu, masina consuma mult si nu stie el de ce, ca nu e lucru curat. A mai vizitat un service, a mai vizitat altul, pareri impartite ca ba c-o fi aia, ba ailalta, adevaratul motiv iesind la iveala abia acum: niste rezistente microscopice de la o piesa minuscula care are rolul de a-i da masinii aerul necesar pentru arderea combustibilului (este traducerea in termenii mei) erau arse. Bine. Sa vedem cat costa... Nu doar scump, doamna, scump ci enorm. Nu, nu mai vreau sa vad cat costa... Am hotarat: era mai buna masina mea ca ea nu avea piese de-astea si avea consumul la jumatate si... si... si... si eu planuiam (pentru mai tarziu) achizitionarea unui ford ka, model nou, beige, tocmai pe placul meu... Care si-o mai lua ford, na! Caci acum urmeaza al treilea of... ca adica iar aman ceea ce doreste sufletul si tenul meu foarte, foarte mult. Uleiul de argan. Nu, nu l-am castigat. Dar il vreeeeauuuuuuu! Si nu am putut sa ma nasc si eu macar vara, ca pana la toamna cat mai e.... Nu vrea nimeni sa imi ia cadoul in avans?

A, si in familia noastra toata lumea conduce...