Se apropie petrecerea!

Si eu nu:
-m-am epilat, pensat, curatat/vopsit unghii,
-mi-am gasit rochie care sa ma cuprinda la bust, dar sa vina pe talie si solduri si sa pot si alapta usor din ea,
-am pregatit hainele copiilor,
-am asortat consortul la tinuta mea (care tinuta?),
-am cumparat flori. Dar asta mai am timp sa fac,
-am gasit inca nici o solutie sa scap de copii ca sa putem, eu si domnul meu, sa ne facem de cap pana la cele mai mici ore ale diminetii,
-am nici o programare la coafor, din lipsa de timp.
Dar am:
-tuns parul super modern ca sa fie usor de aranjat acasa de doua mai stangi,
-vopsit aceeasi podoaba ce-mi creste pe cap in coloarea cea mai neagra ce mi-a incadrat vreodata fata, de nu m-a mai recunoscut Du,
-pregatit cat de cat copilul nr1 pentru ce va fi in ziua X,
-incercat sa ridic moralul consortului, tavalit prin praf din cauze nestiute. Asta m-a facut sa uit de drama de la punctul doi, unde "eu nu am...".
Oare vom reusi sa ne prezentam... prezentabili? In ce-l priveste pe consort nu am nici un dubiu. Corpul lui nu a suferit vreo schimbare in urma sarcinilor mele. Dar eu? Eu?

Limba noastra-i o comoara!

Miezul noptii. Eu alaptandu-l pe Robert.
-Tati! Tati pisu fac! Bepere (repede), bepere, tati! Mine fac.
Doua minute mai tarziu Du, venind dinspre baie:
-Pepene mananc, pisu fac...

***

-Ruoberrr, lasa paru'. A meu ie. Du-te! Du-te! Lasa paru'.

***

-Tati, barba ai?
-Am taticule. Ma duc sa ma rad.
-Tati, barba munta ai.

***

-Mamica!
-Da, Du, ce e?
-Une e beta?
-Bicicleta? Pai acolo unde ai lasat-o. Mergi si vezi.
-Bica, beta! Fuga caut-o!

In familie

-Adu-mi si mie telefonul, te rog, susur spre urechea consortului, impingand de zor un carut.
-Asteapta putin ca nu pot chiar acum...
Peste 3 minute. Eu vorbesc la telefon. Consortul asteapta sa inchei conversatia pentru a remarca:
-Ohh?!! Ti l-ai luat singura?
-Stii tu ca rabdarea este calitatea mea principala?
-Hmmmm! Ne mai intrebam cu cine seamana copiii nostri?
-???? Da, oare cu cine?

Du. Uimitorul si inegalabilul Du!

Mergeam pe strada, toti patru, adica pardon: doi dintre noi mergeu si doi erau purtati. Intalnim un aro. Du nu pierde momentul si ne anunta in nenumarate randuri:
Brrrrum! Bruuum! Brrrummm! printre care mai strecura cate un bebecu'. Din cat cunosc eu, traducator principal, din dialectul lui stufos, asta inseanma: berbecul. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, imi mai rotesc capul de vreo doua ori si zaresc intr-un varf de deal cateva oi. Zic da, mamico, acolo sus o fi si un berbec si plecam mai departe bucurosi ca am elucidat misterul, desi Du nu parea prea multumit.
Ajungem la niste brazi, locul lui de joaca, si vedem alt aro. Du din nou brum, bruum, bruuum si bebecu'. O raza de soare sclipeste in intunericul din mintea mea si intreb:
-Unde e, mamico, berbecul?
-Nenea. Brum! Bebecu'!
Aha!
Domnul consort are un obicei: cand suntem cu masina si alti participanti la trafic mai putin rabdatori ne taie orizontul, sau fac mai stiu eu ce nereguli, ii face berbeci. Dar asta e un obicei vechi. Cand l-o fi legat copilul de conducatorii de aro n-as putea sa spun, dar cum intalnim vreunul il auzim, invariabil: nenea. bebecu'!
Asteptam acum sa il strige pe vecinul nostru, posesor de aro, pe cumnatul sotului si astept cu si mai mult interes explicatiile date de acelasi consort...
Unul din parasolarele auto sau o paturica pentru copii asezate strategic in geamul masinii, pe partea lui Du, ne-ar scuti de probleme? :))

Mami si Du

Ora de somn. Mamica insista sa il adoarma. El tot refuza. Mamica negociaza, se mai amana inca ceva minute pana cand dansa pluseaza:
-Hai mami sa dormim si, uite, cand se trezeste baiatul mergem iar afara.
-Nani.
-Da, mami! Facem nani si cand te trezesti scoate mami baietii afara.
-Be (baietii).
-Da, mamico, baietii, ca fetite nu avem.
-(Luam de la) banzin (magazin), spuse Du sigur pe el.

Tati si Du

Dimineata. In bucatarie.
Tati ii serveste un ou. Aud din pat un: "nu asa taticule!", urmat de un: "Da, vorbesc degeaba." Si cojile respectivului ou se insira pe jos. In 30 de  secunde se aude un "ahhh! ti-am spus sa nu faci asta". Ce? In zborul ei, mana copilului loveste lingurita neatenta, plina cu galbenus de ou moale si aceasta se prelinge pe jos dupa ce lasa urme galbene pe pantalonii tatalui.
-"Nu-ti mai dau ou niciodata", riposteaza acesta inciudat in timp ce mamica face serioase eforturi de a se mentine decenta, fara a rade in hohote. Ei i-ar placea un schimb. Ar fi curioasa sa afle cum ar reactiona tati cand piticul l-ar musca de sani :)))

Amuzamente

Duminica. In vizita la fratele personal. Copilul se juca pe podea alaturi de varul lui cu 5 luni mai mare. Parea foarte concentrat in ceea ce face pana cand abdomenul varului (este mai grasut) se dezgoleste lasand la vedere burtica bombata. Piticul nostru se opreste, intinde manuta spre tovarasul de joaca si incepe sa exclame: bebe, bebe, bebe!

Dimineata. Atractia principala: cocotatul pe patut si satit in acesta pana la epuizarea nervilor mamei lui. Dupa ce imi cere de cateva ori sa il pun si sa il iau din patutul in care nu mai doarme de mult, incepe sa arunce jucariile de plus jos din el. Eu ii spun ca e foarte bine, ca trebuie sa faca curat in patut, ca acela este locul unde El ar TREBUI sa doarma.
Seara. Ii cere tatalui sa il puna in patut. Arunca din plusuri, topaie, sare si apoi se intinde in patut.
-Ce faci taticule acolo?
-Naaaani! raspunde intervievatul cu un zambet de la o ureche la cealalta.

In ce fel am descoperit ce copil mare am

Astazi s-a trezit tarziu. De fapt toata saptamana, dar astazi a batut toate recordurile, uimindu-ma cu ora 9:35. Trecem repede la schimbat. Ori a devenit scutecul mai absorbant ori eu l-am asezat mai bine, dar nu am mai avut accidente. Afara-ploaie. Rezista copilul o ora in casa dupa care vine, imi ia mana si ma duce la usa. Suficient de clar, nu? Ma conformez. Il imbrac, incalt si iesim printre picaturi. Cu incaltamintea avem mari probleme caci pe timp de ploaie Danutz are doar niste pantofiori cu talpa aproape deloc flexibila, singuri, ei, gasiti mai pe masura piciorusului, nu dupa varsta caci daca ar fi dupa varsta el ar trebui sa fie inca bebelus. Cand afara este cald si uscat folosim papucei de interior (de la tikki, parca) si cum zilele trecute venise vara si sotul avand ceva timp in una din acele zile de vara a mers la cumparat de sandalute. Cu ruleta. Merge, masoara si doamna vanzatoare, pentru a se face utila, intreaba ce varsta are copilu'. "Treisprezece luni". "A, pai nu ii sunt bune alea ca sunt pentru bebelusi!" Ba da, ii sunt bune, dar sunt tot pentru interior caci bebeusii nu merg, nu? Deci copilul meu nu a crescut si la picior cum a crescut in inaltime, ceea ce aveam sa descopar mai tarziu.
Petrecem noi peste o ora pe afara, ne mai jucam in casa si se face ora de somn. Reusesc sa il adorm pe la 12:30 cu muuult supt, printre semnalele nerabdatoare ale stomacului meu care nu primise decat trei guri de cafea si plec la treaba. Prima data vreau cartofi (iarasi?!?), ca si la prima sarcina (n-o fi tot baiat, nu? ca daca da nu-mi ramane decat sa ma motez pe mine...). Curat, toc, ii pun la prajit. Intre timp ma apuc de smotruit, si spal, si sterg si iarasi spal. Apuc sa si mananc si beau si cafeaua ramasa!

Se trezeste copilul. Il schimb, ne jucam un pic si mergem sa ii dau mancare. Pun eu legumele inca pasate in castronas si nu stiu dupa ce m-am intors. Prima data am crezut ca se misca lingura in castronas si cand m-am intors mintea mea intreba doar cum a reusit sa ajunga?, este destul de sus, CUM A REUSIT??? Da, castronelul era in mana la Danutz in timp ce trei sferturi din continut era pe podeaua proaspat spalata. De atata mirare si graba am uitat si usa deschisa in urma la baie. Si daca dupa prima isprava doar sosetele au iesit avariate, nu la fel a fost si acum. Schimb lucrurile ce se cereau schimbate si repet operatiunea. Adica completez mancarea lipsa ca sa pun la incalzit si la limita (oare nu mai invat niciodata? sau eu chiar am crezut ca a fost o intamplare?!!) salvez castronelul din mana copilului.


Uhh, mancare mai era dar rabdare si putere de inca o curatare cred ca nu. Dar am invatat. Copilul a crescut deci nimic pe masa si mai ales pe margine!!!

Big prize

Gasesc eu cu doua zile in urma un mesaj in spam care ma felicita pentru nu stiu ce premiu castigat, in limba engleza de la nu stiu ce director al google. Grabita fiind dau delete neintelegand decat half din ce ziceau ei acolo. Aseara, asteptand sa mi se usuce parul proaspat iesit de la apa, intru din nou pe la mailuri sa mai fac curat. Surpriza! din nou un spam. Avand timp la dispozitie (copilul dormea si il adormise si pe taticul lui) decid sa aprofundez. Si incep sa descifrez o engleza ne(mai)vorbita de 10 ani. Si din nou felicitari ca folosesc serviciile google (bine, dar adresa era pe yahoo) si ca au hotarat ei sa ma rasplateasca daruindu-mi o parte din cei 500000pounds. Mi-au dat acolo niste coduri sa am grija de ele ca altfel se poate sa imi ia altineva premiul si sa le trimit lor niste date personale si sa imi trimita ei mie banii. Wow! Wow! I-auzi! Ce surpriza! Notez eu numele distinsei corporatii care m-a anuntat si il pun pe cel ale carui servicii le-am folosit si inainte si care ma premiaza pentru asta sa imi dea si mie niste date despre seriozitatea respectivei. Si domnul google isi face treaba si printre multe altele spune: "Do not beleive a word!". Cum domnule, ce ai tu cu premiul meu de nu ma lasi sa il castig? Ha?
De dimineata, inainte sa se trezeasca minunea, deschid calculatorul si ma intampina un mail nou. Tot in engleza (bine domnilor, romana de e nu ati invatat?) in care nu-stiu-cine (l-am sters si era un nume tare greu de tinut minte) imi povestea ca detine posibilitatea de a "pune mana" pe nu-stiu-ce mare avere, ca a murit proprietarul si nu exista mostenitori si ar avea el nevoie de putin ajutor din partea mea, ca sunt singura persoana pe care a contactat-o si urgent sa trimit mail pe adresa lasata de el ca e o chestiune pe viata si pe moarte. Parca era vorba de 10 milioane de $. Wow! Wow! Wow!
Acum eu stau si ma intreb: oare ieri, cand lumina ochilor ma plimba prin tarcul gainilor (proprietate a bunicilor) ca sa admire exemplarele mai de aproape, eu nu oi fi fost atenta pe unde am calcat de a dat atata noroc peste mine? Peste mine care in toata viata mea nu am castigat decat contrvaloarea unui loz de 2 lei acum vreo 20 de ani??? Si o fi de-ajuns, sau mai castig si maine?