Ieri am evadat. Doar vreo trei ore, din pacate, nu toata ziua asa cum as fi dorit :D.
Copiii ramasi in grija consortului au fost gasiti intregi. Si consortul tot intreg era. De nervii lui insa nu stiu ce sa spun :D!
S-au bucurat toti (fara exceptie) cand m-au vazut. Du stia ca plec, m-a intrebat daca ma mai intorc si cumva ma astepta, dar Robert nu stia nimic. Nu intelegea saracutul de ce e pus sa doarma de cineva care nu are sani. Si nici ce e obiectul ala rece prin care i se cere sa bea laptele mamei. Asa ca el s-a bucurat cel mai mult :). Desi a rezistat eroic trei (TREI???) ore fara mine si sanii mei!
Eu m-am simtit bine! M-am intors acasa cu alt chef de viata, dupa o cafea bauta (aproape) in liniste cu o prietena care scapase doar de unul din cei doi copii, cu o coafura turbata dar la moda, cu care sa ma pot prezenta linistita azi la evenimentele deosebite (povestim mai tarziu despre cum le-am facut fata).
Concluzia: mai vreau! Doamne, ce bine e cand dupa 9 (NOUA!!!) luni reusesti sa fugi 3 ore singura!
Lilypie First Birthday tickers
Lilypie Third Birthday tickers
Se afișează postările cu eticheta Eticheta personala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eticheta personala. Afișați toate postările
sâmbătă, 20 octombrie 2012
joi, 30 august 2012
Se apropie petrecerea!
Si eu nu:
-m-am epilat, pensat, curatat/vopsit unghii,
-mi-am gasit rochie care sa ma cuprinda la bust, dar sa vina pe talie si solduri si sa pot si alapta usor din ea,
-am pregatit hainele copiilor,
-am asortat consortul la tinuta mea (care tinuta?),
-am cumparat flori. Dar asta mai am timp sa fac,
-am gasit inca nici o solutie sa scap de copii ca sa putem, eu si domnul meu, sa ne facem de cap pana la cele mai mici ore ale diminetii,
-am nici o programare la coafor, din lipsa de timp.
Dar am:
-tuns parul super modern ca sa fie usor de aranjat acasa de doua mai stangi,
-vopsit aceeasi podoaba ce-mi creste pe cap in coloarea cea mai neagra ce mi-a incadrat vreodata fata, de nu m-a mai recunoscut Du,
-pregatit cat de cat copilul nr1 pentru ce va fi in ziua X,
-incercat sa ridic moralul consortului, tavalit prin praf din cauze nestiute. Asta m-a facut sa uit de drama de la punctul doi, unde "eu nu am...".
Oare vom reusi sa ne prezentam... prezentabili? In ce-l priveste pe consort nu am nici un dubiu. Corpul lui nu a suferit vreo schimbare in urma sarcinilor mele. Dar eu? Eu?
-m-am epilat, pensat, curatat/vopsit unghii,
-mi-am gasit rochie care sa ma cuprinda la bust, dar sa vina pe talie si solduri si sa pot si alapta usor din ea,
-am pregatit hainele copiilor,
-am asortat consortul la tinuta mea (care tinuta?),
-am cumparat flori. Dar asta mai am timp sa fac,
-am gasit inca nici o solutie sa scap de copii ca sa putem, eu si domnul meu, sa ne facem de cap pana la cele mai mici ore ale diminetii,
-am nici o programare la coafor, din lipsa de timp.
Dar am:
-tuns parul super modern ca sa fie usor de aranjat acasa de doua mai stangi,
-vopsit aceeasi podoaba ce-mi creste pe cap in coloarea cea mai neagra ce mi-a incadrat vreodata fata, de nu m-a mai recunoscut Du,
-pregatit cat de cat copilul nr1 pentru ce va fi in ziua X,
-incercat sa ridic moralul consortului, tavalit prin praf din cauze nestiute. Asta m-a facut sa uit de drama de la punctul doi, unde "eu nu am...".
Oare vom reusi sa ne prezentam... prezentabili? In ce-l priveste pe consort nu am nici un dubiu. Corpul lui nu a suferit vreo schimbare in urma sarcinilor mele. Dar eu? Eu?
marți, 28 august 2012
Nopti albe
Ieri de dimineata, dupa o noapte in care nu stiu daca am prins 4 ore de somn, am constatat, intr-o discutie lejera cu consortul, la o cafea, ca de mai bine de doi ani nu am mai dormit o noapte intreaga. Cred ca cele mai lungi nopti au numarat 7 ore, sau poate 8, dar niciodata legate. Mai glumind, mai serios mi-am intrebat jumatatea cum o fi sa mai dormi toata noaptea? Am avut nopti in care abia apucam sa il alaptez pe Robert ca se trezea Du, care se trezeste rar dar si cand se intampla reuseste sa mai adoarma dupa trei ore, timp in care se relaxeaza in parul meu. A existat o saptamana in care Robert se trezea tot la 10 minute sa suga alte 30 de ziceam ca nu mai pot, ca daca o tine tot asa clachez, la urmatoarea trezire nu ma voi mai putea misca. Eu ziua nu pot sa dorm caci am doi copii si zilele mele nu sunt cu nimic mai usoare decat noptile. Cu toate astea nu m-am gandit niciodata sa aplic metoda Ferber sau CIO, plansul controlat sau ce alte denumiri mai are. Dresajul, de orice fel ar fi el, mi se pare potrivit pentru animale, iar pe mine ascultand impasibila plansul copiilor mei nu ma pot imagina vreodata.
Am citit aici si m-am intristat vazand unele comentarii si mi-am amintit de perioada copilariei, cand de multe ori ma inecam in plans si niciodata nu venea alinarea. Cand mi se impunea sa tac, sa nu mai plang, de parca eu puteam controla asta! Acum lupt sa nu fac la fel atunci cand mi se pare ca copiii nu au nici un motiv sa planga. Este greu sa imi ascult copilul plangand, dar chiar daca nu ii inteleg motivul incerc sa nu ii indes pumnul in gura ci sa il imbratisez, sa il asigur de dragostea mea, de empatia mea. Pentru ca imi amintesc si ceea ce imi amintesc nu imi place. Mi se pare urat, umilitor, abuziv. Nu pot spune cat timp am luptat ca sa nu ma mai simt mica si neinsemnata, neimportanta, nedemna de dragoste. Nici acum nu pot sa inteleg de ce sotul meu ma iubeste. Amintirile copiilor mei vreau sa fie altele. Vreau sa isi aminteasca dragoste, sprijin, empatie. Sa nu isi ascunda amintirile, sa nu se rusineze de ele. Cu siguranta nici o metoda de plans nu poate genera ganduri fericite.
marți, 31 iulie 2012
Din cauza caldurii!!!
Iubesc caldura. Intotdeauna am iubit-o. Acum sa nu se inteleaga ca nu iubesc iarna. Cum sa nu! Dar iubesc mai ales sa stiu ca oricat ar fi de ger, undeva, in viitorul foarte apropiat, exista un loc calduros care ma asteapta. Ba chiar imi amintesc de o zi cu ger crancen in care am avut de mers 5 minute pe jos, din statie pana acasa, zi in care stateam la gura sobei intr-o caldura mare (mi-e rusine sa spun cate grade) si tremuram din toate incheieturile. Stiu ca a trecut ceva timp pana am reusit sa ma incalzesc si aceasta ocazie mi-a adus si un apelativ de alint: degeratura. Si pana la aparitia primului copil in camera personala nu de putine ori sareau gradele in aer mai ceva ca labele ursului pe podeaua incinsa...
Deci iubesc caldura. Stau ziua in soare cu capul descoperit de cand ma stiu (cu cine oare o fi semanand Du de da cu caciula dupa caini imediat ce o simte pe scafarlie?) si niciodata nu am patit nimic.
Problema insa a aparut cu ceva ani in urma, mai precis de cand am dat urbea cea aglomerata si plina de magazine si magazinase unde putea tot omul sa isi lase chenzina abia insusita si unde gaseam usor o terasa de fitze in care sa pot plati pe o simpla cafea 8 lei si nu 3,4 (nu mai stiu preturile, e mult de atunci) pe satucul consortului placut de linistit, unde toata lumea te cunoaste desi tu esti gata sa juri ca nu te-ai intalnit nicicand cu omul din fata ta si unde esti un prapadit daca esti vazut la un barulet in alta zi decat sarbatorile. In primul an de la aceasta majora schimbare am observat pe pielea mea impecabila si fara urme ceva semne ce am crezut ca sunt muscaturi de tantari. Nu am dat atentie, au trecut, m-au lasat, a venit toamna si am uitat de ele. Cea de-a doua vara petrecuta departe de lumea dezlantuita a adus cu ea ceva mai multe astfel de piscaturi si atunci m-am desteptat si eu: nu sunt ce par ci par a fi asa numitele blande de ploaie/caldura/transpiratie. Nu m-au deranjat prea tare, iarasi nu le-am dat atentie, m-au parasit in scurt timp.
Dar vai! Vai! Anul acesta mi-au aparut o multime. Nu se mai termina, parca! Si doar in zona imbracata, adica atat cat tine maioul si pantalonii scurti, tinuta estivala din care nu mai ies. Am mers la medic. Mi-a recomandat Claritin sau si mai calduros, Aerius. Claritin am spus pas. Despre Aerius am auzit de bine. Am citit prospectul si, surpriza!!!, ca aproape toate medicamentele este interzis in sarcina si alaptare! Am gasit un singur leac si ala doar pe termen scurt: apa fierbinte. Sub dusul incins mancarimea cedeaza si ma simt ok ceva timp, dupa care incepe iar, dar de trecut nici vorba. Si exista si efecte secundare eu avand o tensiune mult prea mica.
Si urzesc la planuri si atunci cand mi se pare ca nu mai rezist imi promit ca voi umbla dezbracata, ca o sa distrug, pe viitor, orice prospect ce imi interzice sa ma simt bine, ca o sa decupez fiecare bucatica din pielea afectata, ca o voi desparti in toate cele trei straturi si... ce nu imi trece prin minte... Si stau cu ciocanelul de Aerius in mana. Sa iau? Sa nu iau?
Oare povestea de dragoste dintre mine si caldura a fost sortita unui asa esec?!!
Deci iubesc caldura. Stau ziua in soare cu capul descoperit de cand ma stiu (cu cine oare o fi semanand Du de da cu caciula dupa caini imediat ce o simte pe scafarlie?) si niciodata nu am patit nimic.
Problema insa a aparut cu ceva ani in urma, mai precis de cand am dat urbea cea aglomerata si plina de magazine si magazinase unde putea tot omul sa isi lase chenzina abia insusita si unde gaseam usor o terasa de fitze in care sa pot plati pe o simpla cafea 8 lei si nu 3,4 (nu mai stiu preturile, e mult de atunci) pe satucul consortului placut de linistit, unde toata lumea te cunoaste desi tu esti gata sa juri ca nu te-ai intalnit nicicand cu omul din fata ta si unde esti un prapadit daca esti vazut la un barulet in alta zi decat sarbatorile. In primul an de la aceasta majora schimbare am observat pe pielea mea impecabila si fara urme ceva semne ce am crezut ca sunt muscaturi de tantari. Nu am dat atentie, au trecut, m-au lasat, a venit toamna si am uitat de ele. Cea de-a doua vara petrecuta departe de lumea dezlantuita a adus cu ea ceva mai multe astfel de piscaturi si atunci m-am desteptat si eu: nu sunt ce par ci par a fi asa numitele blande de ploaie/caldura/transpiratie. Nu m-au deranjat prea tare, iarasi nu le-am dat atentie, m-au parasit in scurt timp.
Dar vai! Vai! Anul acesta mi-au aparut o multime. Nu se mai termina, parca! Si doar in zona imbracata, adica atat cat tine maioul si pantalonii scurti, tinuta estivala din care nu mai ies. Am mers la medic. Mi-a recomandat Claritin sau si mai calduros, Aerius. Claritin am spus pas. Despre Aerius am auzit de bine. Am citit prospectul si, surpriza!!!, ca aproape toate medicamentele este interzis in sarcina si alaptare! Am gasit un singur leac si ala doar pe termen scurt: apa fierbinte. Sub dusul incins mancarimea cedeaza si ma simt ok ceva timp, dupa care incepe iar, dar de trecut nici vorba. Si exista si efecte secundare eu avand o tensiune mult prea mica.
Si urzesc la planuri si atunci cand mi se pare ca nu mai rezist imi promit ca voi umbla dezbracata, ca o sa distrug, pe viitor, orice prospect ce imi interzice sa ma simt bine, ca o sa decupez fiecare bucatica din pielea afectata, ca o voi desparti in toate cele trei straturi si... ce nu imi trece prin minte... Si stau cu ciocanelul de Aerius in mana. Sa iau? Sa nu iau?
Oare povestea de dragoste dintre mine si caldura a fost sortita unui asa esec?!!
vineri, 27 iulie 2012
Surpriza in miez de noapte, surpriza in miez de zi!
Acele ceasului aratau putin sub miezul noptii cand am decis ca ar fi timpul sa ofer pleoapelor suportul dupa care urlau de ceva ore. Ma intind in micul spatiu ramas intre Robert si Du si adorm instantaneu. Putin. Prea putin, caci Robert s-a gandit ca e suficient si a inceput binecunoscuta foiala, pe care nici nu stiu cum de o mai simt la oboseala acumulata. Ma ridic, il ridic si incep sa il hranesc. Mi se parea ca au trecut ore si el tot suge. Il trec la celalalt san si intind mana dupa telefon. Cu ochii carpiti incerc sa zaresc ora. Nu pot. Ceva ma impiedica. Wow, un sms! Pun scobitori intre pleoape si citesc cu fatza lungita de surpriza:
Eu vara nu dorm, pe 29 nu am somn. Ma duc sa votez ca eu chiar contez! Nu! Serios??? Si ora arata 0:30. Ma uit la expeditor - mesaj din retea. Hmm, bine, bine dar a cui retea?
Dimineata iau telefonul sa ii arat si consortului si alta surpriza: disparuse! Ok. Poate am avut halucinatii. Cateva ore mai tarziu primeste si el: Eu vara nu dorm. Votez DA la referendum.
Hmmm... Imi sare mustarul si anunt cu glas tare: Ba uite ca mie mi-e somn. Si eu vreau sa dorm. Si eu o sa dorm.
Astazi. Miezul zilei. Eu curatind niste pirsici afara, in curte. O masina impunatoare se opreste la poarta si solicita atentia tuturor. Insusi marele primar, candidat unic la alegerile de anul asta, ne "roaga" sa ne intalnim duminica. Cu fatza si mai lungita si cu ochii iesiti din orbite aproape zdrobesc o piersica. Doamne, cat tupeu! Am votat sa traiesc bine, scarbita apoi de atata bine am ales sa mai votez odata pacea si nu razboiul si tot asa. Dar nu mai pot, nu mai vreau sa aleg raul mai mic. Cum de au unii tupeu sa ma invite la vot? Cum de indraznesc altii sa ma sfatuiasca sa nu? Eu binele meu cand il votez? Niciodata?
Eu vara nu dorm, pe 29 nu am somn. Ma duc sa votez ca eu chiar contez! Nu! Serios??? Si ora arata 0:30. Ma uit la expeditor - mesaj din retea. Hmm, bine, bine dar a cui retea?
Dimineata iau telefonul sa ii arat si consortului si alta surpriza: disparuse! Ok. Poate am avut halucinatii. Cateva ore mai tarziu primeste si el: Eu vara nu dorm. Votez DA la referendum.
Hmmm... Imi sare mustarul si anunt cu glas tare: Ba uite ca mie mi-e somn. Si eu vreau sa dorm. Si eu o sa dorm.
Astazi. Miezul zilei. Eu curatind niste pirsici afara, in curte. O masina impunatoare se opreste la poarta si solicita atentia tuturor. Insusi marele primar, candidat unic la alegerile de anul asta, ne "roaga" sa ne intalnim duminica. Cu fatza si mai lungita si cu ochii iesiti din orbite aproape zdrobesc o piersica. Doamne, cat tupeu! Am votat sa traiesc bine, scarbita apoi de atata bine am ales sa mai votez odata pacea si nu razboiul si tot asa. Dar nu mai pot, nu mai vreau sa aleg raul mai mic. Cum de au unii tupeu sa ma invite la vot? Cum de indraznesc altii sa ma sfatuiasca sa nu? Eu binele meu cand il votez? Niciodata?
miercuri, 25 iulie 2012
Noi patru
Robert
Vrea sa se ridice! Se ridica pe cele doua picioare tinandu-se de mainile noastre, sau de tot ce prinde, face pasi. El si statica nu au nimic in comun. Sta doar in brate sau pentru putin timp in carut cu conditia sa aiba ceva de rontait. Care ceva odata devenit plictisitor e aruncat jos, cu precizie, si in caz de rateu este tras, prins din nou si rearuncat. Pare perseverent.
Vrea mancare! Nu mai reusesc sa ma tin la el si deja de vreo saptamana isi baga nasul prin pepeni galbeni, prin mere de vara culese dintr-o gradina prietena, prin galbenusuri de oua si maine sper ca si prin niste legume imbunatatite cu ciorba de oase. Dar lapte vrea la fel de mult si de des. Ma trage de tricou sa ma simta mai aproape si ma tine bine ca nu cumva sa plec. La fel se intampla si cu lingurita. Tine asa de tare de ea sau de mana mea de parca ar fi cel mai pretios lucru.
Se echilibreaza tot mai bine. Reuseste sa stea ceva timp in popou fara sprijin, aproape a reusit sa se arunce si din carut ca era prea multa plictiseala, tot de ceva timp se intoarce de pe burta pe spate si de pe spate pe burta.
Este vesel. Este cel mai vesel copil pe care l-am vazut vreodata. Cand se trezeste este suficient sa ma uit la el si deja rade. Chiar si noaptea. Mie imi place sa cred ca e fericit.
Du
Oh, Du! Aici nu stiu ce se intampla, nu stiu unde gresesc dar nu imi place. Nimic nu il mai multumeste, mananca foarte putin, cere altceva de mancare pentru ca, dupa ce pregatesc, sa ma refuze deloc gentil, uneori ma pune sa il las pe Robert in carut chiar daca plange si sa il tin pe el in brate desi pare sa il iubeasca, se joaca cu el, ii da jucarii, ma atentioneaza cand plange. Il tin foarte mult in brate, ii explic cat de important este el pentru mine si ce mult il iubesc si ce trista sunt ca il vad suferind si eu nu stiu cum sa il ajut. Il rog sa imi spuna ce simte ca astfel sa fiu alaturi de el, sa il alin dar el imi spune atat! gata! nu pang! Incerc, in limita timpului, sa inventez jocuri noi sau sa ne jucam un joc ce ii face placere dar se joaca 4-5 minute si apoi nu mai vrea. Plange din aproape orice si ma deranjeaza foarte tare ca nu pot gasi motivul. Se linisteste la mine in brate doar ca uneori cedez si rabufnesc si imi vine sa ma rafuiesc cu lumea intreaga.
Consortul
El e mai putin poetic si zice ca copilul mare e prea rasfatat, prea plange fara motiv, prea nu vrea sa inteleaga nimic si poate metoda de crestere e putin gresita si ar trebui introdusa si cate o pedeapsa mica, doar toata lumea face asa si uite ce copii cuminti au toti. Ca cel mic pare sa ia foc imediat ce il aseaza pe pat cat sa isi stearga nasul, ca el nu stie sa stea decat in brate, ceea ce nu e bine. Eu ii explic si lui ca ei au copii dresati, nu cuminti si ca eu nu o sa accept niciodata din partea nimanui sa imi dreseze copiii. Si incep sa ii explic inca odata, nevoile unui copil si principiile de baza ale AP-ului si cate in luna pana pare, in sfarsit sa imi dea dreptate. Si stiu sigur ca imi da dreptate atunci cand se aude strigat de cel mai cristalin si drag glas, sau cand i se arunca cel mai frumos suras din cate exista. Incerc sa il inteleg si pe el ca este obosit si stresat, poate, si usor dezamagit ca a trebuit sa amanam unele planuri legate de propria locuinta si fara nici o clipa libera de atata timp.
El imi face cafeaua dimineata, tot el uda solarul, se ocupa de gradina si uneori, cand eu ma simt depasita, face mancare.
Eu
Eu spal, gatesc, sterg praful cand apuc, imi beau cafeaua in minim trei ore, servesc micul dejun chiar si la ora unu, iar cina chiar si pe la 11 (noaptea, sigur), mai dau jos si cate un kg, chiar doua. Restul timpului am cate un copil in brate si mai rar pe amandoi. Il alaptez pe Robert, il alint pe Du, mai mestec intr-o oala, mai rup niste pastai ce trebuiesc conservate, ma mai documentez de ceva retete gustoase, sanatoase si cu tinuta si visez! Visez la o vacanta, la liniste si...la niste rochii caci fratele personal e pregatit sa spuna DA iar eu nu ma simt suficient de eleganta. Visez ca noaptea asta Robert nu se va mai trezi de 10 ori ci doar de 3, ca dimineata Du nu va mai plange de cate ori ma misc de teama ca il las din brate... Visez la o lume perfecta...
Pont: stiti site-ul Elefant.ro? Pe langa multe carti bune au si promotii la jucarii. Eu cred ca vreau lego creator si/sau lego friends.
Vrea sa se ridice! Se ridica pe cele doua picioare tinandu-se de mainile noastre, sau de tot ce prinde, face pasi. El si statica nu au nimic in comun. Sta doar in brate sau pentru putin timp in carut cu conditia sa aiba ceva de rontait. Care ceva odata devenit plictisitor e aruncat jos, cu precizie, si in caz de rateu este tras, prins din nou si rearuncat. Pare perseverent.
Vrea mancare! Nu mai reusesc sa ma tin la el si deja de vreo saptamana isi baga nasul prin pepeni galbeni, prin mere de vara culese dintr-o gradina prietena, prin galbenusuri de oua si maine sper ca si prin niste legume imbunatatite cu ciorba de oase. Dar lapte vrea la fel de mult si de des. Ma trage de tricou sa ma simta mai aproape si ma tine bine ca nu cumva sa plec. La fel se intampla si cu lingurita. Tine asa de tare de ea sau de mana mea de parca ar fi cel mai pretios lucru.
Se echilibreaza tot mai bine. Reuseste sa stea ceva timp in popou fara sprijin, aproape a reusit sa se arunce si din carut ca era prea multa plictiseala, tot de ceva timp se intoarce de pe burta pe spate si de pe spate pe burta.
Este vesel. Este cel mai vesel copil pe care l-am vazut vreodata. Cand se trezeste este suficient sa ma uit la el si deja rade. Chiar si noaptea. Mie imi place sa cred ca e fericit.
Du
Oh, Du! Aici nu stiu ce se intampla, nu stiu unde gresesc dar nu imi place. Nimic nu il mai multumeste, mananca foarte putin, cere altceva de mancare pentru ca, dupa ce pregatesc, sa ma refuze deloc gentil, uneori ma pune sa il las pe Robert in carut chiar daca plange si sa il tin pe el in brate desi pare sa il iubeasca, se joaca cu el, ii da jucarii, ma atentioneaza cand plange. Il tin foarte mult in brate, ii explic cat de important este el pentru mine si ce mult il iubesc si ce trista sunt ca il vad suferind si eu nu stiu cum sa il ajut. Il rog sa imi spuna ce simte ca astfel sa fiu alaturi de el, sa il alin dar el imi spune atat! gata! nu pang! Incerc, in limita timpului, sa inventez jocuri noi sau sa ne jucam un joc ce ii face placere dar se joaca 4-5 minute si apoi nu mai vrea. Plange din aproape orice si ma deranjeaza foarte tare ca nu pot gasi motivul. Se linisteste la mine in brate doar ca uneori cedez si rabufnesc si imi vine sa ma rafuiesc cu lumea intreaga.
Consortul
El e mai putin poetic si zice ca copilul mare e prea rasfatat, prea plange fara motiv, prea nu vrea sa inteleaga nimic si poate metoda de crestere e putin gresita si ar trebui introdusa si cate o pedeapsa mica, doar toata lumea face asa si uite ce copii cuminti au toti. Ca cel mic pare sa ia foc imediat ce il aseaza pe pat cat sa isi stearga nasul, ca el nu stie sa stea decat in brate, ceea ce nu e bine. Eu ii explic si lui ca ei au copii dresati, nu cuminti si ca eu nu o sa accept niciodata din partea nimanui sa imi dreseze copiii. Si incep sa ii explic inca odata, nevoile unui copil si principiile de baza ale AP-ului si cate in luna pana pare, in sfarsit sa imi dea dreptate. Si stiu sigur ca imi da dreptate atunci cand se aude strigat de cel mai cristalin si drag glas, sau cand i se arunca cel mai frumos suras din cate exista. Incerc sa il inteleg si pe el ca este obosit si stresat, poate, si usor dezamagit ca a trebuit sa amanam unele planuri legate de propria locuinta si fara nici o clipa libera de atata timp.
El imi face cafeaua dimineata, tot el uda solarul, se ocupa de gradina si uneori, cand eu ma simt depasita, face mancare.
Eu
Eu spal, gatesc, sterg praful cand apuc, imi beau cafeaua in minim trei ore, servesc micul dejun chiar si la ora unu, iar cina chiar si pe la 11 (noaptea, sigur), mai dau jos si cate un kg, chiar doua. Restul timpului am cate un copil in brate si mai rar pe amandoi. Il alaptez pe Robert, il alint pe Du, mai mestec intr-o oala, mai rup niste pastai ce trebuiesc conservate, ma mai documentez de ceva retete gustoase, sanatoase si cu tinuta si visez! Visez la o vacanta, la liniste si...la niste rochii caci fratele personal e pregatit sa spuna DA iar eu nu ma simt suficient de eleganta. Visez ca noaptea asta Robert nu se va mai trezi de 10 ori ci doar de 3, ca dimineata Du nu va mai plange de cate ori ma misc de teama ca il las din brate... Visez la o lume perfecta...
Pont: stiti site-ul Elefant.ro? Pe langa multe carti bune au si promotii la jucarii. Eu cred ca vreau lego creator si/sau lego friends.
joi, 5 iulie 2012
Cand vine seara...
Cum soarele incepe sa isi aplece razele in jos cedand locul unui colt de luna, cum simt nervii intinzandu-se la maxim si incep sa fac planuri pentru o seara mai de succes decat cea trecuta, sau cea dinaintea ei...
Seara trebuie distrati doi copii obositi de lungimea zilelor de vara, un copil trebuie hranit cu ceea ce se gaseste prin casa, motiv de aprige negocieri cu castig in favoarea lui (seara trecuta m-a pus sa ii pasez fructe, ca el aia vrea sa manance si altceva nu), apoi sunt necesare doua bai, dupa care copilul mare vrea sa doarma. Sa doarma, as zice eu! Astfel as putea sa ma ocup de cel mic, care suge, si suge, si suge... Doar ca nu vrea decat cu mine. Si stau cu cel mic la san si cu cel mare colac in jurul gatului, tragandu-ma bine de podoaba capilara, verificand din cand in cand cate fire din parul meu i-au ramas printre degete. Si cel mic suge. Pare sa adoarma (oh, Doamne, in sfarsit!). Ma retrag mai usor decat merge pisica si ma intorc la Du, care refuza sa adoarma fara mainile mele in jurul lui. Dar stai! ceva s-a miscat de cealalta parte. O luam de la capat... Eu intinsa pe-o parte cu Robert agatat de san si Du peste mine, pe unde mai gaseste liber. Trec 15 minute. Cel mic pare adormit bustean. Fac schimb de loc cu consortul cu indicatii precise sa faca ce-o sti dansul mai bine dar sa nu aud glas pana Du nu trece din bratele mele in ale lui Orfeu. Si Du adoarme repede, chiar si in racnetele fratelui care cauta si tot cauta sanul pierdut, iar eu plec cu viteza fulgerului spre urlator si ii indes sanul in gura. Il prinde de parca nu ar fi vazut mancare de trei zile-ncoace si cu ceva noroc mai stam asa inca (doar) vreo ora: el molfaind ca la suzeta, eu clocotind, cu capul in flacari, cu stomacul cerandu-si zgomotos dreptul si cu amenintarile de deversare ale unei vezici suprapline...
Comunicare nonviolenta? Usor de zis. Ma chinui insa sa nu mai explodez dupa ce l-am simtit pe Du refugiindu-se in bratele consortului, intr-o seara memorabila, cand ii strigam lui Robert ca il arunc de nu se vede in porumb la bunica-sa. Dar ce vina au copiii? Nici una. Poate consortul? El ce sa faca daca nimeni nu i-a asezat macar una bucata sân de vârât in guri flamânde? Asa ca explodez in mine insami, tratez ranile sanilor durerosi dimineata, caci noaptea am parte de acelasi tratament (supt de la o ora mai departe si treziri fara numar), mananc la miezul noptii, ma uit dupa scutece textile pentru adulti si sper! Sper ca maine va fi mai bine! Ca maine ora 8 ma va gasi in pat...
Seara trebuie distrati doi copii obositi de lungimea zilelor de vara, un copil trebuie hranit cu ceea ce se gaseste prin casa, motiv de aprige negocieri cu castig in favoarea lui (seara trecuta m-a pus sa ii pasez fructe, ca el aia vrea sa manance si altceva nu), apoi sunt necesare doua bai, dupa care copilul mare vrea sa doarma. Sa doarma, as zice eu! Astfel as putea sa ma ocup de cel mic, care suge, si suge, si suge... Doar ca nu vrea decat cu mine. Si stau cu cel mic la san si cu cel mare colac in jurul gatului, tragandu-ma bine de podoaba capilara, verificand din cand in cand cate fire din parul meu i-au ramas printre degete. Si cel mic suge. Pare sa adoarma (oh, Doamne, in sfarsit!). Ma retrag mai usor decat merge pisica si ma intorc la Du, care refuza sa adoarma fara mainile mele in jurul lui. Dar stai! ceva s-a miscat de cealalta parte. O luam de la capat... Eu intinsa pe-o parte cu Robert agatat de san si Du peste mine, pe unde mai gaseste liber. Trec 15 minute. Cel mic pare adormit bustean. Fac schimb de loc cu consortul cu indicatii precise sa faca ce-o sti dansul mai bine dar sa nu aud glas pana Du nu trece din bratele mele in ale lui Orfeu. Si Du adoarme repede, chiar si in racnetele fratelui care cauta si tot cauta sanul pierdut, iar eu plec cu viteza fulgerului spre urlator si ii indes sanul in gura. Il prinde de parca nu ar fi vazut mancare de trei zile-ncoace si cu ceva noroc mai stam asa inca (doar) vreo ora: el molfaind ca la suzeta, eu clocotind, cu capul in flacari, cu stomacul cerandu-si zgomotos dreptul si cu amenintarile de deversare ale unei vezici suprapline...
Comunicare nonviolenta? Usor de zis. Ma chinui insa sa nu mai explodez dupa ce l-am simtit pe Du refugiindu-se in bratele consortului, intr-o seara memorabila, cand ii strigam lui Robert ca il arunc de nu se vede in porumb la bunica-sa. Dar ce vina au copiii? Nici una. Poate consortul? El ce sa faca daca nimeni nu i-a asezat macar una bucata sân de vârât in guri flamânde? Asa ca explodez in mine insami, tratez ranile sanilor durerosi dimineata, caci noaptea am parte de acelasi tratament (supt de la o ora mai departe si treziri fara numar), mananc la miezul noptii, ma uit dupa scutece textile pentru adulti si sper! Sper ca maine va fi mai bine! Ca maine ora 8 ma va gasi in pat...
miercuri, 27 iunie 2012
joi, 21 iunie 2012
Sunt printre cei 100
Ieri mi-am primit una din cele 100 de Cutii Verzi, nu, nu editia de iulie ci de iunie dar aceea deja nu mai poate fi comandata. De cand am inceput sa fiu preocupata de traiul bun :) si mai ales sanatos mi-am dorit sa pot testa cat mai multe produse bio ca sa vad, sa ma conving ca imi plac, ca mi se potrivesc. Mi s-a intamplat sa platesc sume deloc neglijabile pe produse bio fara sa ma loveasca apoi starea de multumire pe care o asteptam. Sigur ca sunt dispusa sa platesc pretul usor mai mare fata de conventional, doar de-aia incerc, printre cei doi copii (cine ii are stie si de ce timp mai dispune pentru alte activitati :) ), sa imi tin propriul solar, propria gradina, livada, proprii pui etc., dar as vrea sa ma asigur cumva ca produsul respectiv este ceea ce eu astept sa fie. De aceea mi se pare un proiect senzational, cu multe produse mini size, prin care pot descoperi ce ma multumeste sau nu.
Cutia din iunie nu a avut nimic care sa nu imi placa. Am impartit batonul cu afine cu Du (consortul a mai prins un coltisor) si nu stiu care din noi a fost mai incantat (mai vreeem), am pus sucul la rece si apoi m-am ascuns sa il pot savura fara ochi de copil doritor pe langa mine, doar cu 10 ml pe fundul cutiei opriti pentru acelasi consort, abia am iesit din baie cu parul mai matasos decat ma asteptam si aici pot spune ca deja astept pachetul comandat deja care contine si samponul Cattier, mirosind placut a ceva ce as fi vrut sa mananc :).
Urmatoarea cutie contine parca mai multe produse full size. Am emotii doar la laptele de orez caci nu am folosit niciodata lapte vegetal.
Astept si posibilitatea unui abonament (da, o vreau in fiecare luna) ca sa nu mai trebuiasca sa trimit email de fiecare data :). Nu pentru ca ar fi greu dar din cauza grabei in seara asta am uitat sa trec toate datele si a trebuit sa mai trimit unul. Sper sa nu se supere Olivia.
Si mai astept vremea rece sa vedem daca se va strecura in cutie si o bucatica de ciocolata :)
Cutia din iunie nu a avut nimic care sa nu imi placa. Am impartit batonul cu afine cu Du (consortul a mai prins un coltisor) si nu stiu care din noi a fost mai incantat (mai vreeem), am pus sucul la rece si apoi m-am ascuns sa il pot savura fara ochi de copil doritor pe langa mine, doar cu 10 ml pe fundul cutiei opriti pentru acelasi consort, abia am iesit din baie cu parul mai matasos decat ma asteptam si aici pot spune ca deja astept pachetul comandat deja care contine si samponul Cattier, mirosind placut a ceva ce as fi vrut sa mananc :).
Urmatoarea cutie contine parca mai multe produse full size. Am emotii doar la laptele de orez caci nu am folosit niciodata lapte vegetal.
Astept si posibilitatea unui abonament (da, o vreau in fiecare luna) ca sa nu mai trebuiasca sa trimit email de fiecare data :). Nu pentru ca ar fi greu dar din cauza grabei in seara asta am uitat sa trec toate datele si a trebuit sa mai trimit unul. Sper sa nu se supere Olivia.
Si mai astept vremea rece sa vedem daca se va strecura in cutie si o bucatica de ciocolata :)
joi, 17 mai 2012
Placerile vietii mele
Cu totii avem placeri, poate chiar vicii, unii dintre noi mai multe, altii poate mai putine... Eu as nota trei, poate chiar patru, dintre marile placeri ale vietii mele fara de care mi se pare (nu ca nu pot trai dar) ca as fi tare nefericita.
Imi place extrem de mult sa citesc. Iubesc cartile. De cand ma stiu (si mai ales de cand stiu alfabetul) am devorat carti dar perioada de varf am atins-o in timpul liceului. Citeam noaptea pana la ore tarzii (asa m-am procopsit si cu o pereche de ochelari pe care ar trebui sa ii si port) si daca se trezea mama si venea sa ma intrebe de ce...nu dorm la ora aia ii raspundeam invariabil: Am teza sau lucrare, dupa caz, la istorie. Ma credea saraca pentru ca binenteles, cartea se gasea sub plapuma si caietul de istorie pe genunchi. Si desi proful de istorie era cel mai exigent am excelat intotdeauna fara prea multa munca la aceasta materie (Doamne! Nici nu am stiut ce modesta sunt!). Citeam prin pauze, la scoala, uneori in timpul orelor. Citeam orice prindeam si atunci cand ramaneam fara carti proaspete aveam o carte la care puteam sa apelez linistita: Castelul palarierului de Cronin. Am citit-o de cel putin de 5 ori si as mai reciti-o daca nu o imprumutam unei cunostinte care nu a gasit ca ar fi frumos si corect sa o aduca inapoi. Si daca nu prindeam nimic nou intre timp reluam Doamna cu garoafe de acelasi Cronin sau Mandrie si prejudecata.
Dorinta de citit a ramas aceeasi si acum dar timpul s-a micsorat drastic. Prin ultimele doua luni din sarcina a doua stiu ca am mai avut ceva tentative dar Du ma lua la ochi imediat ce deschideam cartea si nu era multumit cu nici una din cartile lui. Banuia ca a mea e mai interesanta. Chiar si asa, inca mai prindeam cate o jumatate de noapte de citit. Dupa ce s-a nascut Robert m-am vazut nevoita sa ma multumesc cu cititul in ritm alert al cateva postari pe bloguri dragi plus inca vreo cateva sheruite de prieteni pe facebook. Traiesc insa cu speranta in suflet pentru vremuri mai bune si favorabile viciului meu numarul 1!
Idealul meu de lecturat este cufundata intr-un fotoliu, cu o cana mare, plina cu cafea langa mine, a doua mare placere!
Dragostea pentru ea a debutat in preajma majoratului, cand am indraznit sa mai pun si eu piciorul stang in prag si sa nu mai dau voie "lumii" sa calce cu bocancii prin viata mea (da, asa e! Am beneficiat de o educatie traditionalista). Doamne, cat imi place sa beau cafea! Imi place mirosul, gustul, culoarea, totul. Dragostea dintre noi nu a fost afectata nici macar de cele doua sarcini, cum am mai auzit ca se intampla. Nu, la noi totul decurge perfect, lin. E ok daca pana la ora 12 nu am servit micul dejun. Nu e ok daca nu am servit pana la asa ore intarziate macar o ceasca mica de cafea pe care incerc cu disperare sa o apar de mingile autentice sau improvizate aruncate de Du.
Cea de-a treia placere: ciocolata! De fapt nu stiu daca neaparat ciocolata cat cacao. Cand mergeam la market direct de la serviciu, adica fara sa mananc intai, cosul meu se umplea cu truffe, ciocolata in diverse ambalaje si inghetata cu cacao si muuult topping de ciocolata, evident. Placerea aceasta a fost crunt lovita in urma maririi familiei. Acum pot sa mananc ciocolata doar noaptea si cum mai am vreo 7-8 kg de dat jos nu prea imi vine. E drept ca uneori las toata alimentatia sanatoasa si grija kilogramelor in seama altora si fac prapad prin rafturile intesate de dulciuri, lucru care se intampla totusi destul de rar.
As mai putea adauga inghetata si nu neaparat ca vine vara. Eu sunt mare consumatoare de inghetata atat vara cat si iarna. Din fericire copilului diversificat i se pare prea... rece?!?
Astea ar fi marile mele placeri. Vinovate?
Si inca o placere mai mica: accesorii de bijuterii si binenteles, imbracaminte online de femei.
Imi place extrem de mult sa citesc. Iubesc cartile. De cand ma stiu (si mai ales de cand stiu alfabetul) am devorat carti dar perioada de varf am atins-o in timpul liceului. Citeam noaptea pana la ore tarzii (asa m-am procopsit si cu o pereche de ochelari pe care ar trebui sa ii si port) si daca se trezea mama si venea sa ma intrebe de ce...nu dorm la ora aia ii raspundeam invariabil: Am teza sau lucrare, dupa caz, la istorie. Ma credea saraca pentru ca binenteles, cartea se gasea sub plapuma si caietul de istorie pe genunchi. Si desi proful de istorie era cel mai exigent am excelat intotdeauna fara prea multa munca la aceasta materie (Doamne! Nici nu am stiut ce modesta sunt!). Citeam prin pauze, la scoala, uneori in timpul orelor. Citeam orice prindeam si atunci cand ramaneam fara carti proaspete aveam o carte la care puteam sa apelez linistita: Castelul palarierului de Cronin. Am citit-o de cel putin de 5 ori si as mai reciti-o daca nu o imprumutam unei cunostinte care nu a gasit ca ar fi frumos si corect sa o aduca inapoi. Si daca nu prindeam nimic nou intre timp reluam Doamna cu garoafe de acelasi Cronin sau Mandrie si prejudecata.
Dorinta de citit a ramas aceeasi si acum dar timpul s-a micsorat drastic. Prin ultimele doua luni din sarcina a doua stiu ca am mai avut ceva tentative dar Du ma lua la ochi imediat ce deschideam cartea si nu era multumit cu nici una din cartile lui. Banuia ca a mea e mai interesanta. Chiar si asa, inca mai prindeam cate o jumatate de noapte de citit. Dupa ce s-a nascut Robert m-am vazut nevoita sa ma multumesc cu cititul in ritm alert al cateva postari pe bloguri dragi plus inca vreo cateva sheruite de prieteni pe facebook. Traiesc insa cu speranta in suflet pentru vremuri mai bune si favorabile viciului meu numarul 1!
Idealul meu de lecturat este cufundata intr-un fotoliu, cu o cana mare, plina cu cafea langa mine, a doua mare placere!
Dragostea pentru ea a debutat in preajma majoratului, cand am indraznit sa mai pun si eu piciorul stang in prag si sa nu mai dau voie "lumii" sa calce cu bocancii prin viata mea (da, asa e! Am beneficiat de o educatie traditionalista). Doamne, cat imi place sa beau cafea! Imi place mirosul, gustul, culoarea, totul. Dragostea dintre noi nu a fost afectata nici macar de cele doua sarcini, cum am mai auzit ca se intampla. Nu, la noi totul decurge perfect, lin. E ok daca pana la ora 12 nu am servit micul dejun. Nu e ok daca nu am servit pana la asa ore intarziate macar o ceasca mica de cafea pe care incerc cu disperare sa o apar de mingile autentice sau improvizate aruncate de Du.
Cea de-a treia placere: ciocolata! De fapt nu stiu daca neaparat ciocolata cat cacao. Cand mergeam la market direct de la serviciu, adica fara sa mananc intai, cosul meu se umplea cu truffe, ciocolata in diverse ambalaje si inghetata cu cacao si muuult topping de ciocolata, evident. Placerea aceasta a fost crunt lovita in urma maririi familiei. Acum pot sa mananc ciocolata doar noaptea si cum mai am vreo 7-8 kg de dat jos nu prea imi vine. E drept ca uneori las toata alimentatia sanatoasa si grija kilogramelor in seama altora si fac prapad prin rafturile intesate de dulciuri, lucru care se intampla totusi destul de rar.
As mai putea adauga inghetata si nu neaparat ca vine vara. Eu sunt mare consumatoare de inghetata atat vara cat si iarna. Din fericire copilului diversificat i se pare prea... rece?!?
Astea ar fi marile mele placeri. Vinovate?
Si inca o placere mai mica: accesorii de bijuterii si binenteles, imbracaminte online de femei.
luni, 23 aprilie 2012
Mihaela
A ajuns la mine acasa sambata, dupa-amiaza. Duminica am inceput sa ne cunoastem mai bine. Am luat-o cu mine peste tot pe unde am mers. Chiar si ieri, la petrecere, tot ea mi-a fost aproape si invitatii au vrut sa stie mai multe despre ea declarandu-se impresionati de talentele ei. Am ajuns sa tin foarte mult la ea si imi este teama ca o sa ma paraseasca. Eu nu vreau sa mai plece! Ma ajuta atat de mult cand ma grabesc! Si cand sunt in societate tot pe ea ma bazez. Este asa discreta! Aproape perfecta. N-as fi crezut ca ma pot indragosti intr-o saptamana.
Ce tragedie a fost cand a trebuit sa ii fac prima baie! Nu stiam cum sa o usuc mai repede. Si acum este tot la uscat caci daca maine ma paraseste? Trebuie sa plece curata, nu? Am spalat-o cu detergenti blanzi si m-am speriat putin cand am vazut apa putin colorata la prima baie dar deja la cea de-a doua apa a ramas incolora.
Si cred ca si Robert o iubeste. Este moale si nu il deranjeaza cand isi aseaza fata peste ea. Si cu ea poate ajunge asa repede la "obiectul" dorit! Pentru el este chiar perfecta. Caci Mihaela a fost creata special pentru nevoile bebelusilor si confortul mamicilor.
Pe mine la inceput m-a deranjat eticheta pe care as fi indepartat-o daca nu ar exista riscul de a ma parasi. Si as mai fi coborat taietura de sub bust cu vreo doi centimetri, insa odata cu implinirea arzatorului vis,acela cu pierderea celor 7 kg ce sunt in plus prin anumite zone, cred ca va "cobori" singura.
Si nu am putut sa nu remarc cusaturile flexibile pe care le are Mihaela in aceeasi zona a bustului (de restul inca nu pot vorbi ca doar de astea s-a intamplat sa trag) cand, intr-un moment de graba maxima, nu am mai putut sa o menajez si mana mea a zvacnit cu dublu elan insuflat de multe urlete greu indurabile pentru urechile mele si ale celor din jur. Am verificat apoi si nu a avut loc nici un accident, deci cusatura rezista!
Mihaela mai are un talent foarte valoros pentru o femeie: ascunde acele parti care ar trebui sa fie plate, nu bombate ca la subsemnata. Eu, inainte sa ma prind ca este efectul Mihaelei era cat pe ce sa imi trimit invitatii de ieri la un control oftalmologic, asta dupa ce i-am banuit de prefacatorie. Reactia la inlaturarea Mihaelei insa m-a convins.
Si mai am un regret pe langa ca maine poate ma va parasi. Am studiat mai bine intreaga ei familie si imi place mult de tot sora ei, Natalia si ce sufar ca nu o am.
Mihaela nu m-a parasit, doar surplusul din zona abdominala a plecat asa ca mi-am cautat si ceva camasi pentru femei d-astea fara 'functii multiple'. Au tot online si haine pentru copii, ideal pentru a nu plati de doua ori transportul :D
Mihaela nu m-a parasit, doar surplusul din zona abdominala a plecat asa ca mi-am cautat si ceva camasi pentru femei d-astea fara 'functii multiple'. Au tot online si haine pentru copii, ideal pentru a nu plati de doua ori transportul :D
sâmbătă, 31 martie 2012
Ana lui Manole
"Casuta visurilor" parea pregatita pentru o noua etapa. Ne-am pus pe adunat materialele necesare mai ceva ca furnicile si am purces la treaba. Am stat cu o zi inainte de gatit, de copt si pregatit mancaruri ca, deh, cu doi copii mici greu te poti sincroniza cu stomacurile lucratorilor si am inceput.
Doar ca in prima zi, in timpul mesei numarul doi, in urma unei rafale de vant, s-a auzit un zgomot de ceva cazind. Am descoperit mai apoi ca un zid mai mic si unul mai mare au avut rau de inaltime si s-au dat jos de pe placa. A inceput munca suplimentara in urma careia zidurile au primit mai multe scanduri si stalpi pentru a preveni alte lesinuri.
A doua zi. Lucrurile mergeau bine. Fiecare zid terminat primea imediat tratament special cu scanduri si stalpi. Masa numarul unu a decurs fara incidente majore. Vantul insa parea sa se intensifice din minut in minut. Se lucra totusi cu drag si spor, pana ce aud o bufnitura. Imi ciulesc urechile, dar nu aud decat vantul. Arunc un ochi afara, dar nu vad nici o miscare sus, pe "casuta visurilor". Du ma chiama la apel. Ii pun o bluza pe el, o caciula pe cap si iesim repede sa vad ce se intampla. Ajung la locul faptei ravasita de vant si teama pentru a constata prabusirea unui alt zid de ~10m lungime si aproape 2m inaltime. Hmmmm, hmmmmm!
Se sisteaza tot urmind sa reluam saptamana viitoare.
N-am mai vazut dom'le asa ceva! La Manole macar zidurile asteptau noaptea pentru a cobori de la inaltime.
Si daca saptamana viitoare situatia nu se va imbunatati oare ce femeie ar trebui zidita? Sotia mesterului (adica sotia Fratelui Personal)? Sau sotia proprietarului???
:)))))
"Casuta visurilor" a prins contur. Acum cautam decoratiuni pentru bucatarie ieftine, frumoase si bune, he-he :D, covoare mici si cochete in care sa ne ingropam picioarele si toate detaliile care fac dintr-o casa ACASA!
"Casuta visurilor" a prins contur. Acum cautam decoratiuni pentru bucatarie ieftine, frumoase si bune, he-he :D, covoare mici si cochete in care sa ne ingropam picioarele si toate detaliile care fac dintr-o casa ACASA!
joi, 29 martie 2012
Vreti papuci?
Asa-i ca-s faini? Eu cand i-am vazut am inceput sa visez vara, soare, plaja...mmmmm! Se gasesc la zorilestore. Si sunt de testat. Cum si ce sa faceti gasiti la Blogatu. Pentru mine cel mai greu a fost sa aleg modelul...caci toti papucii sunt asa faini...
Mergeti sa vedeti!
duminică, 12 februarie 2012
Rabdarea
Oare unde s-o gasi? Am s-o caut si cand o voi gasi n-o s-o mai las sa plece de la mine. Am nevoie de ea, macar de o mica parte caci altfel ma transform.
Ca altfel sunt momente cand nu imi mai recunosc copiii.
Nici pe mine nu ma mai recunosc. Si nu imi place cand imi pierd calmul si rabdarea.
Oare toti copiii mai mari sunt gelosi cand apare unul mai mic? Cum s-ar putea evita?
Ca altfel sunt momente cand nu imi mai recunosc copiii.
Nici pe mine nu ma mai recunosc. Si nu imi place cand imi pierd calmul si rabdarea.
Oare toti copiii mai mari sunt gelosi cand apare unul mai mic? Cum s-ar putea evita?
vineri, 3 februarie 2012
21 de luni
Se trezeste ca de obicei, de dimineata, inainte de 8:00. Si-a mancat fructele amestecate cu quinoa si a inceput sa urce toate masinile si tractoarele in pat. Du vreo ora ma lasa in sfarsit sa ii schimb scutecul si pijamaua timp in care tot imi spune: "teda, teda, teda". Mi se pare ca am mai auzit cuvantul dar neuronul meu de proaspata mamica refuza sa faca orice conexiune.
-Ce e teda, mami?
-Teda, repeta si imi arata spre bucatarie, inca suficient de calm.
-Bine. Sa te schimb si mergem sa imi arati.
Dar intre timp uita. Imi cere "buda dede" (bluza verde), imi spune ca "badi ud" (body), ii explic ca nu, ca mami abia l-a scos din sertar si deci e curat si uscat. Termin imbracatul si imi amintesc, sub amenintarile unui stomac complet gol, ca nu am mancat nimic moment in care ii propun sa mearga cu mine la bucatarie sa imi pun un sandwich. "Teda!", spune el cu ochii sclipind si eu, dintr-odata luminata, imi amintesc ca i-am servit si lui sandwich-uri cu branza fara cheag adusa de Mama Personala si pentru care am facut o pasiune amandoi.
Reusim sa ne intelegem in linii mari desi limbajul lui Du la cele 21 de luni este destul de colorat. Rezist cu greu in a le raspunde persoanelor care il copiaza sau care se amuza si detaliaza cum propriile odrasle la varsta asta vorbeau "atat" de clar!
A fost o luna grea ce a culminat cu lipsa mea de acasa pentru prima data si implicit adormitul cu o alta persoana. Si daca la somnul din timpul zilei a acceptat pana la urma sa adoarma, ei bine nu la fel s-a intamplat si seara. In prima seara a adormit cu doua ore mai tarziu decat de obicei (in cele mai multe seri imi cere el in jurul orei 20:30 sa il culc), printre suspine dupa ce a plans aproape tot timpul si doar in bratele consortului (Doamne, nu stiu cum a rezistat ca eu daca il auzeam atata timp plangand faceam cel putin depresie). M-a vizitat in fiecare zi la spital, mai putin cea petrecuta la TI, si desi despartirile erau destul de dureroase cred ca a fost cea mai inspirata alegere chiar daca am auzit comentarii despre cum chinuim noi copilul si ce bine i-ar fi daca nu m-ar mai vedea zilele acelea. Dar cand am vazut cum i se lumina fata doar cand ma vedea am facut super eforturi sa ma ridic si sa ma joc cu el, sa il tin in brate de unde nu mai voia sa se dea jos.
Aceeasi lumina i-a aparut in ochi in momentul in care s-a trezit si m-a vazut langa el, acasa. Si din acel moment s-a intors copilul meu caci din povestirile consortului si Mamei Lui cat timp am lipsit a fost cel mai cuminte copil. Se juca singur cea mai mare parte a zilei si tot ce mai face un copil cuminte ca eu nu stiu decat ce fac copiii mei.
Acum ne sperie, pe consort si pe mine, cu niste iesiri pe care inca nu stim cum sa le gestionam, ducandu-ne de multe ori la pragul rabdarii si asa zdruncinate de nesomn si de perioada de dupa nastere, in cazul meu. Inca incerc sa iau lucrurile calm, desi sotul imi spune ca nu e normal modul in care se comporta (oare cum o trebui sa se poarte un copil de 21 de luni cand se vede dintr-odata lipsit de o parte, mica, e drept, din atentia cu care era inconjurat pentru a fi normal?), ca ar trebui sa se obisnuiasca, ca cel mic are si el nevoie de atentie. Eu sunt de acord chiar daca de multe ori ma opresc pentru cateva secunde din alaptat pentru a da apa ceruta atat de insistent si chiar atunci sau pentru a scoate masina indesata chiar atunci in cine stie ce locuri greu accesibile manutelor mici. Si eu astept sa se schimbe cate ceva, dar pana atunci ce sa fac? Sa ii arat celui mare drumul spre o gelozie sigura prin interzicerea presupuselor lucruri ale fratelui lui? Am pus interdictie tuturor de a mai spune in fata mea ca nu stiu ce sticla/saltea de infasat/caciula etc e a lui Robert. Ieri a vrut biberonul cu ceai facut pentru caz de urgenta cat timp am lipsit si ramas nebaut de Robert. L-a baut Du tot chiar fara nici un indulcitor. Poate doar ca i s-a parut a-i fi interzis? Ca i s-a spus ca e al lui Robert? Si laptele muls si pus la sticla a ramas tot nebaut caci ne-am intors destul de repede si oare cine l-a servit? Du, evident sub privirile neincrezatoare ale consortului, sigur ca n-o sa ii placa. Dar i-a placut si planuiesc sa ii mai dau, doar timp sa am.
In rest este jucaus, ii place sa ma puna sa il prind, sau sa imi dea diverse parti ale corpului sa le "pap" ca apoi sa nu se mai opreasca din ras. Imediat ce lipseste orice activitate, se plictiseste si imi spune ca vrea la "bi" (bunica) ceea ce nu imi place asa ca m-am hotarat sa ii umplu cumva timpul. Pentru inceput am comandat ceva jucarii cu mai multe activitati si urmeaza sa ma mai inspir, sa vad ce se mai poate face cu un copil de aproape 2 ani cand afara e ger si ninge. Caci copilul meu a crescut. Nu se mai multumeste cu jucarii si activitati de bebelusi. Aste sunt bune acum pentru "Boba", caci da, boba nu este doar un carrier ci si numele celui de-al doilea copil al meu in varianta lui Du. Dar despre el intr-o postare viitoare cand timpul, oboseala si copiii imi vor permite.
-Ce e teda, mami?
-Teda, repeta si imi arata spre bucatarie, inca suficient de calm.
-Bine. Sa te schimb si mergem sa imi arati.
Dar intre timp uita. Imi cere "buda dede" (bluza verde), imi spune ca "badi ud" (body), ii explic ca nu, ca mami abia l-a scos din sertar si deci e curat si uscat. Termin imbracatul si imi amintesc, sub amenintarile unui stomac complet gol, ca nu am mancat nimic moment in care ii propun sa mearga cu mine la bucatarie sa imi pun un sandwich. "Teda!", spune el cu ochii sclipind si eu, dintr-odata luminata, imi amintesc ca i-am servit si lui sandwich-uri cu branza fara cheag adusa de Mama Personala si pentru care am facut o pasiune amandoi.
Reusim sa ne intelegem in linii mari desi limbajul lui Du la cele 21 de luni este destul de colorat. Rezist cu greu in a le raspunde persoanelor care il copiaza sau care se amuza si detaliaza cum propriile odrasle la varsta asta vorbeau "atat" de clar!
A fost o luna grea ce a culminat cu lipsa mea de acasa pentru prima data si implicit adormitul cu o alta persoana. Si daca la somnul din timpul zilei a acceptat pana la urma sa adoarma, ei bine nu la fel s-a intamplat si seara. In prima seara a adormit cu doua ore mai tarziu decat de obicei (in cele mai multe seri imi cere el in jurul orei 20:30 sa il culc), printre suspine dupa ce a plans aproape tot timpul si doar in bratele consortului (Doamne, nu stiu cum a rezistat ca eu daca il auzeam atata timp plangand faceam cel putin depresie). M-a vizitat in fiecare zi la spital, mai putin cea petrecuta la TI, si desi despartirile erau destul de dureroase cred ca a fost cea mai inspirata alegere chiar daca am auzit comentarii despre cum chinuim noi copilul si ce bine i-ar fi daca nu m-ar mai vedea zilele acelea. Dar cand am vazut cum i se lumina fata doar cand ma vedea am facut super eforturi sa ma ridic si sa ma joc cu el, sa il tin in brate de unde nu mai voia sa se dea jos.
Aceeasi lumina i-a aparut in ochi in momentul in care s-a trezit si m-a vazut langa el, acasa. Si din acel moment s-a intors copilul meu caci din povestirile consortului si Mamei Lui cat timp am lipsit a fost cel mai cuminte copil. Se juca singur cea mai mare parte a zilei si tot ce mai face un copil cuminte ca eu nu stiu decat ce fac copiii mei.
Acum ne sperie, pe consort si pe mine, cu niste iesiri pe care inca nu stim cum sa le gestionam, ducandu-ne de multe ori la pragul rabdarii si asa zdruncinate de nesomn si de perioada de dupa nastere, in cazul meu. Inca incerc sa iau lucrurile calm, desi sotul imi spune ca nu e normal modul in care se comporta (oare cum o trebui sa se poarte un copil de 21 de luni cand se vede dintr-odata lipsit de o parte, mica, e drept, din atentia cu care era inconjurat pentru a fi normal?), ca ar trebui sa se obisnuiasca, ca cel mic are si el nevoie de atentie. Eu sunt de acord chiar daca de multe ori ma opresc pentru cateva secunde din alaptat pentru a da apa ceruta atat de insistent si chiar atunci sau pentru a scoate masina indesata chiar atunci in cine stie ce locuri greu accesibile manutelor mici. Si eu astept sa se schimbe cate ceva, dar pana atunci ce sa fac? Sa ii arat celui mare drumul spre o gelozie sigura prin interzicerea presupuselor lucruri ale fratelui lui? Am pus interdictie tuturor de a mai spune in fata mea ca nu stiu ce sticla/saltea de infasat/caciula etc e a lui Robert. Ieri a vrut biberonul cu ceai facut pentru caz de urgenta cat timp am lipsit si ramas nebaut de Robert. L-a baut Du tot chiar fara nici un indulcitor. Poate doar ca i s-a parut a-i fi interzis? Ca i s-a spus ca e al lui Robert? Si laptele muls si pus la sticla a ramas tot nebaut caci ne-am intors destul de repede si oare cine l-a servit? Du, evident sub privirile neincrezatoare ale consortului, sigur ca n-o sa ii placa. Dar i-a placut si planuiesc sa ii mai dau, doar timp sa am.
In rest este jucaus, ii place sa ma puna sa il prind, sau sa imi dea diverse parti ale corpului sa le "pap" ca apoi sa nu se mai opreasca din ras. Imediat ce lipseste orice activitate, se plictiseste si imi spune ca vrea la "bi" (bunica) ceea ce nu imi place asa ca m-am hotarat sa ii umplu cumva timpul. Pentru inceput am comandat ceva jucarii cu mai multe activitati si urmeaza sa ma mai inspir, sa vad ce se mai poate face cu un copil de aproape 2 ani cand afara e ger si ninge. Caci copilul meu a crescut. Nu se mai multumeste cu jucarii si activitati de bebelusi. Aste sunt bune acum pentru "Boba", caci da, boba nu este doar un carrier ci si numele celui de-al doilea copil al meu in varianta lui Du. Dar despre el intr-o postare viitoare cand timpul, oboseala si copiii imi vor permite.
luni, 9 ianuarie 2012
Premii, premii...
Am primit de la Sakura acest premiu. Nu stiu ce am facut de crede ea ca il merit insa ii multumesc mult ca s-a gandit la mine si incerc sa nu raman "datoare" prea mult timp, asa ca am ales sa scriu despre aceasta inainte de un anume eveniment care presimt ca ma va indisponibiliza pentru un timp. Una din reguli este sa scriu 7 lucruri care cred eu ca ma caracterizeaza si pe care nu le-am mai scris. Pentru mine nu e prea greu caci eu nu am avut timp inca sa ma descriu avand blog de nu prea mult timp.
Asadar here it goes (in ordinea in care imi vin in minte, nu dupa importanta):
1. iubesc dulciurile care au cacao. Muuulta cacao. De cand ma stiu, de cand imi amintesc. Cand problemele ce pot aparea din consumul de dulciuri nu imi dadeau batai de cap, cosul meu la market era jumatate plin cu truffe invelite in cacao, cu diverse feluri de ciocolata cu cacao (nu mananc ciocolata alba), cu inghetata, ati ghicit, cu cacao.... miam.... A nu se intelege gresit. Nu am nici un fel de probleme, inca, din cauza dulciurilor eu avand o glicemie sub limita normala, dar am citit atatea articole despre cat de daunatoare sunt ca mi-a mai pierit din pofta....
2. Imi place sa ma plimb prin natura neimblanzita (dealuri, munti) singura, daca locurile nu sunt prea indepartate si imi sunt cat de cat cunoscute, sau cu prietenii cei mai apropiati (ca astia nu sunt multi). Acum abia mai pot sa fac mici plimbari cu copilul si sotul. Imi amintesc ca sotul m-a dus in timpul primei sarcini undeva sa imi arate nu stiu ce rapa facuta de caderea unui meteorit. Si am urcat, si am urcat... Cred ca eram prin luna a opt-a dar nu m-am plans deloc. Acum nu as putea repeta. Trebuie sa mai treaca ceva timp....
3 .Nu imi place sa fiu criticata. Foarte greu accept criticile si trebuie sa vina din partea persoanelor foarte apropiate ca sa le primesc fara sa ma doara foarte tare.
4. Iubesc cititul. Inca de cand am invatat literele mergeam la biblioteca pentru a imprumuta carti de povesti pe care le devoram. Iubeam premiile de sfarsit de an caci primeam carti. Biblioteca familiei (nu prea stufoasa caci era undva imediat dupa epoca comunista) era de mult citita si rascitita. Si acum cand ma bucur de ceva timp liber si nu am nici o carte noua gasesc una care merita recitita.
5. Recunosc, da, si internetul m-a prins aproape in aceeasi masura. Imi place ca pot gasi multe lucruri interesante, ca am gasit multe persoane pe care le apreciez si a caror experienta m-a ajutat in multe randuri si imi place ca pot sa fac cumparaturi online, lucru ce altfel mi-ar fi fost imposibil. Cum sa merg la KiddyShop, spre exemplu, altfel decat online (nu mai pun link ca era sa pierd postarea si cred ca as fi facut o depresie daca trebuia sa o rescriu)?
6. Ma enerveaza, da' rau de tot, stirile (mai ales cele sportive) de pe la o anumita televiziune pe care sotul mai are obiceiul sa le urmareasca. Nu pot sa inteleg de ce este stire sportiva faptul ca Cristi Chivu a mers sa vada pe nu-stiu-cine la Vocea Romaniei, sau (asta de cand era in perioada de glorie) ca Mutu a mers sa se tunda. Sau de cand este stire de interes national faptul ca nu-stiu-ce-echipa a fost eliminata de la Dansez pentru tine. Nu vizionez astfel de show-uri, deci e clar ca nu ma intereseaza. Daca ma interesa ma uitam. Si atunci de ce trebuie sa le vad la stiri? Nu ca stirile as tine mortis sa nu le scap.
7. Sunt comunicativa. Si sociabila, parerea mea! Imi place sa discut despre orice. Neintelegerile mi se pare ca dispar atunci cand se discuta despre ele. Cred ca o relatie de durata este cea in care problemele sunt expuse.
Gata. Mi-e teama ca si-asa am spus prea mult.
:))))
Cat priveste cea de-a doua regula, cu cateva zile in urma as fi acordat premiul tuturor blogurilor pe care le citesc. Fac acelasi lucru si acum, desi ma simt usor dezamagita de unele din ele (poate din cauza sensibilitatii cauzate de apropiata nastere).
sâmbătă, 31 decembrie 2011
Muzica, muzica... plina de amintiri!
Am primit o leapsa de la Sakura, careia ii multumesc ca este atat de draguta si s-a gandit sa ma puna astfel la treaba. Nu stiu eu prea bine ce presupune dar din cate am inteles trebuie sa pun melodii ce ma leaga de o anumita perioada sau un eveniment din viata mea. Eu ma tem ca in ultima vreme nu mai am nici un fel de memorie, dar sa mai fie si muzicala?!? Altfel cum se explica faptul ca ma duc la cumparaturi si vin cu jumatate (doar) din lista (si asta nu pentru ca nu am gasit respectivele produse) iar la o saptamana plec doar cu ceva bani ramasi in fundul portofelului si fara nici un card? Totusi, acum nu ma grabesc si promit sa ma straduiesc.
Here it comes:
1. Imi amintesc de cate ori aud melodia asta de plimbarile cu masina impreuna cu prietenul (acum sotul), iesiri foarte frumoase care acum imi lipsesc foarte mult.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DleTz6095qXc&rct=j&sa=X&ei=sRf_Tte8G4ibOp-trJwB&ved=0CCgQuAIwAA&q=biondo+shine&usg=AFQjCNFOAmPpxXbSD5Z0VxRxlOsgQWJjfg
2. Am avut si o perioada grea, inainte de a ne casatori, cand din motive independente de noi am decis sa ne despartim. Nu am reusit decat pentru doua zile, zile ce nu stiu cum au trecut. Stiu doar ca am bocit nonstop. De acea perioada ma leaga melodia asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DXDTU8SjZfZ4&rct=j&sa=X&ei=8xj_Tq-JMIroOcXMpa4B&sqi=2&ved=0CCEQuAIwAA&q=directia5+si+giulia&usg=AFQjCNEiVGSNrjcwmaw-0eK6yLR9tibEHg
3. Am mai avut o despartire doar fizica, de doua luni cand a trebuit sa merg in Leipzic (oare am scris corect? Ma rog, undeva in Germania) in interes de serviciu. Desi vorbeam foarte mult la telefon totusi A. mi-a lipsit extrem de mult. Cred ca atunci am realizat ca vreau sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Nu mai spun ca la finalul primei luni am revenit in tara pentru 3 zile unde ma astepta un inel. Cred ca m-a dat gata! In timpul petrecut acolo tot imi venea in minte melodia asta. Nu am idee de ce.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3D_VQXAxoO1Mg&rct=j&sa=X&ei=nRr_Tv6MFpCdOsPMrZwB&sqi=2&ved=0CCQQuAIwAA&q=seal+les+mots&usg=AFQjCNHDSH4w-IvJRb6eq1GQafpB3dTVsQ
4. Urmatoarea piesa ma leaga de o perioada de doi ani alaturi de trei dintre nepotii mei. Sora mea a lipsit din tara pentru doi ani si eu am substituit-o, intr-un fel, pe langa cei trei copii ai ei. O perioada grea. Foarte grea. Ma relaxam cat de des puteam prin muzica. Si melodia pe care o puneam pe repeat, pe langa muzica instrumentala, era asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DJK8A-OLMzAc&rct=j&sa=X&ei=Chz_TpvOMo6gOvXCzJ4B&sqi=2&ved=0CD0QuAIwAw&q=sarah+brightman-angel+in+paradis&usg=AFQjCNEM4nMluHyRbMgsDxqQvzeNnmew-g
5. Tot ce aud semnat Holograf imi aminteste de primul si cel mai frumos concert in aer liber la care am fost cu prietenul/sotul meu. Aici mi-e tare greu sa ma limitez la o melodie. Toate imi plac. Dar cred ca la asta am vibrat cel mai tare
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3Dzb3LSq9gZcw&rct=j&sa=X&ei=3Rz_TuGeEc_rOcy8hbIB&sqi=2&ved=0CCYQuAIwAQ&q=holograf+dincolo+de+nori&usg=AFQjCNFSCDtxpZQu7nTjgyPU9U6rftebs
6. Muzica clasica imi aminteste de o interventie chirurgicala in urma careia m-am vazut scapata de o tumoare ce o aveam la ceafa, operatie efectuata de Prof. Dr. Ioan Lascar. De cate ori intram la el in cabinet ma invaluia o atmosfera calda, calma pe care am pus-o in seama acestui gen de muzica. Nu stiu daca era pentru el sau pentru pacienti:))
Nu-stiu-ce-link-sa-pun.
7. Sigur imi voi aminti de ultima luna a celei de-a doua sarcini prin melodia ce urmeaza caci o vanez la posturile de radio
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLtJW1H8XTV8&rct=j&sa=X&ei=UCj_Tv_rI8iBOquI6acB&sqi=2&ved=0CCwQuAIwAQ&q=da+vina+pe+voltaj&usg=AFQjCNFRoBCvFJJ6tlDdI2lTNT3q3Gmtlw
Fiul meu vazand videoclipul a zis despre Calin Goia ca e motul (mosul), nu am idee de ce :))) ca mie chiar imi place tipul si ca are budza dede (bluza verde). Nu stiu de ce le inverzeste el toate.
8. Ma leaga de o perioada petrecuta acasa, la parinti o melodie de la A-ha. Nu reuseam sa imi gasesc locul, as fi vrut altceva dar nu stiam pentru ce sa optez.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLBHN4vxHfP8&rct=j&sa=X&ei=fSj_TqTfCpGWOuenhKgB&ved=0CCQQuAIwAA&q=a-ha+forever+not+yours&usg=AFQjCNG0-YMTjLMbeHgFxMn3zHKrvlOVJw
Ajung? Mai trebuie? Ca m-am dezlantuit. Nici nu stiam ce memorie muzicala buna am!!!
Am multe alte melodii preferate si 'foarte preferate' de care nu imi mai amintesc ce ma leaga asa ca e timpul sa ma opresc.
Si nici nu m-am grabit ca era sa termin postarea in anul urmator. Cine are copii/copil stie...
Here it comes:
1. Imi amintesc de cate ori aud melodia asta de plimbarile cu masina impreuna cu prietenul (acum sotul), iesiri foarte frumoase care acum imi lipsesc foarte mult.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DleTz6095qXc&rct=j&sa=X&ei=sRf_Tte8G4ibOp-trJwB&ved=0CCgQuAIwAA&q=biondo+shine&usg=AFQjCNFOAmPpxXbSD5Z0VxRxlOsgQWJjfg
2. Am avut si o perioada grea, inainte de a ne casatori, cand din motive independente de noi am decis sa ne despartim. Nu am reusit decat pentru doua zile, zile ce nu stiu cum au trecut. Stiu doar ca am bocit nonstop. De acea perioada ma leaga melodia asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DXDTU8SjZfZ4&rct=j&sa=X&ei=8xj_Tq-JMIroOcXMpa4B&sqi=2&ved=0CCEQuAIwAA&q=directia5+si+giulia&usg=AFQjCNEiVGSNrjcwmaw-0eK6yLR9tibEHg
3. Am mai avut o despartire doar fizica, de doua luni cand a trebuit sa merg in Leipzic (oare am scris corect? Ma rog, undeva in Germania) in interes de serviciu. Desi vorbeam foarte mult la telefon totusi A. mi-a lipsit extrem de mult. Cred ca atunci am realizat ca vreau sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Nu mai spun ca la finalul primei luni am revenit in tara pentru 3 zile unde ma astepta un inel. Cred ca m-a dat gata! In timpul petrecut acolo tot imi venea in minte melodia asta. Nu am idee de ce.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3D_VQXAxoO1Mg&rct=j&sa=X&ei=nRr_Tv6MFpCdOsPMrZwB&sqi=2&ved=0CCQQuAIwAA&q=seal+les+mots&usg=AFQjCNHDSH4w-IvJRb6eq1GQafpB3dTVsQ
4. Urmatoarea piesa ma leaga de o perioada de doi ani alaturi de trei dintre nepotii mei. Sora mea a lipsit din tara pentru doi ani si eu am substituit-o, intr-un fel, pe langa cei trei copii ai ei. O perioada grea. Foarte grea. Ma relaxam cat de des puteam prin muzica. Si melodia pe care o puneam pe repeat, pe langa muzica instrumentala, era asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DJK8A-OLMzAc&rct=j&sa=X&ei=Chz_TpvOMo6gOvXCzJ4B&sqi=2&ved=0CD0QuAIwAw&q=sarah+brightman-angel+in+paradis&usg=AFQjCNEM4nMluHyRbMgsDxqQvzeNnmew-g
5. Tot ce aud semnat Holograf imi aminteste de primul si cel mai frumos concert in aer liber la care am fost cu prietenul/sotul meu. Aici mi-e tare greu sa ma limitez la o melodie. Toate imi plac. Dar cred ca la asta am vibrat cel mai tare
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3Dzb3LSq9gZcw&rct=j&sa=X&ei=3Rz_TuGeEc_rOcy8hbIB&sqi=2&ved=0CCYQuAIwAQ&q=holograf+dincolo+de+nori&usg=AFQjCNFSCDtxpZQu7nTjgyPU9U6rftebs
6. Muzica clasica imi aminteste de o interventie chirurgicala in urma careia m-am vazut scapata de o tumoare ce o aveam la ceafa, operatie efectuata de Prof. Dr. Ioan Lascar. De cate ori intram la el in cabinet ma invaluia o atmosfera calda, calma pe care am pus-o in seama acestui gen de muzica. Nu stiu daca era pentru el sau pentru pacienti:))
Nu-stiu-ce-link-sa-pun.
7. Sigur imi voi aminti de ultima luna a celei de-a doua sarcini prin melodia ce urmeaza caci o vanez la posturile de radio
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLtJW1H8XTV8&rct=j&sa=X&ei=UCj_Tv_rI8iBOquI6acB&sqi=2&ved=0CCwQuAIwAQ&q=da+vina+pe+voltaj&usg=AFQjCNFRoBCvFJJ6tlDdI2lTNT3q3Gmtlw
Fiul meu vazand videoclipul a zis despre Calin Goia ca e motul (mosul), nu am idee de ce :))) ca mie chiar imi place tipul si ca are budza dede (bluza verde). Nu stiu de ce le inverzeste el toate.
8. Ma leaga de o perioada petrecuta acasa, la parinti o melodie de la A-ha. Nu reuseam sa imi gasesc locul, as fi vrut altceva dar nu stiam pentru ce sa optez.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLBHN4vxHfP8&rct=j&sa=X&ei=fSj_TqTfCpGWOuenhKgB&ved=0CCQQuAIwAA&q=a-ha+forever+not+yours&usg=AFQjCNG0-YMTjLMbeHgFxMn3zHKrvlOVJw
Ajung? Mai trebuie? Ca m-am dezlantuit. Nici nu stiam ce memorie muzicala buna am!!!
Am multe alte melodii preferate si 'foarte preferate' de care nu imi mai amintesc ce ma leaga asa ca e timpul sa ma opresc.
Si nici nu m-am grabit ca era sa termin postarea in anul urmator. Cine are copii/copil stie...
duminică, 25 decembrie 2011
Una din neplacerile ultimei luni de sarcina
Stiti ce se intampla cand o gravida in ultima luna indrazneste sa manance salata de beuf seara? Ei bine are noaptea, toata noaptea, arsuri. Dar ce arsuri!!! Ma pot intrece chiar cu un dragon. De fapt cred ca orice dragon ar fi invidios...
Stomacul meu este in flacari. De fapt ele, arsurile, sunt prezente aproape tot timpul in ultima luna dar nu la asa intensitate. De exemplu se mai poate si dormi cu ele in cea mai mare parte a timpului, cu conditia sa adorm la o ora decenta. De preferinta dupa 0:00. Eh, cazul de fata este diferit. Laptele, care s-a si terminat intre timp, s-a dovedit ineficient. Eu cum ma asez la orizontala parlesc tot in jur (o fi doar senzatie optica? Se poate.). Sunt la a doua trezire in nici doua ore si mananc mere. Tocmai l-am terminat pe primul si merg sa iau altul. Ia sa vedem. Poate, doar poate, astea sunt mai eficiente. Immmm, dar ce pofta am de niste cozonac de la mama! Vreaaaau!!!
Merry Christmas, everyone!!!
Stomacul meu este in flacari. De fapt ele, arsurile, sunt prezente aproape tot timpul in ultima luna dar nu la asa intensitate. De exemplu se mai poate si dormi cu ele in cea mai mare parte a timpului, cu conditia sa adorm la o ora decenta. De preferinta dupa 0:00. Eh, cazul de fata este diferit. Laptele, care s-a si terminat intre timp, s-a dovedit ineficient. Eu cum ma asez la orizontala parlesc tot in jur (o fi doar senzatie optica? Se poate.). Sunt la a doua trezire in nici doua ore si mananc mere. Tocmai l-am terminat pe primul si merg sa iau altul. Ia sa vedem. Poate, doar poate, astea sunt mai eficiente. Immmm, dar ce pofta am de niste cozonac de la mama! Vreaaaau!!!
Merry Christmas, everyone!!!
joi, 15 decembrie 2011
Si mai am o ultima dorinta
Dupa o noapte ce s-a transformat din 7-8 ore de somn in 4-5 din cauza unui maraton de nesomn al lui Du care s-a manifestat timp de trei ore prin sucit, invartit, foit, tras mamica de par, se pare ca sunt tare irascibila si prea putin dispusa la toleranta.
Asa ca vreau sa nu mai trebuiasca sa aud vreodata asa ceva:
-Buna ziua domnule postas! Aveti grija cum livrati scrisorile ca la cum se aluneca pe-afara...
-Pai cum, doamna, ca doar nu e zapada pe jos.
-Nu, dar azi bananele la Lidl sunt doar 2,99 lei. Va dati seama? Si se vand ca painea calda... La asa pret va imaginati cate coji sunt pe jos...
Eu, care acum imi educ copilul doar prin puterea exemplului, fiind prea mic sa inteleaga altfel, cum ii voi explica mai tarziu asa "indemnuri" in a pastra curatenia?
Oare chiar nu se poate altfel?
Asa ca vreau sa nu mai trebuiasca sa aud vreodata asa ceva:
-Buna ziua domnule postas! Aveti grija cum livrati scrisorile ca la cum se aluneca pe-afara...
-Pai cum, doamna, ca doar nu e zapada pe jos.
-Nu, dar azi bananele la Lidl sunt doar 2,99 lei. Va dati seama? Si se vand ca painea calda... La asa pret va imaginati cate coji sunt pe jos...
Eu, care acum imi educ copilul doar prin puterea exemplului, fiind prea mic sa inteleaga altfel, cum ii voi explica mai tarziu asa "indemnuri" in a pastra curatenia?
Oare chiar nu se poate altfel?
marți, 13 decembrie 2011
Vechile obiceiuri se dau duse greu si foarte greu
Am rezistat eroic in fata standurilor intesate cu dulciuri la Lidl, la marketurile mai mici din imprejurimi, i-am tinut piept chiar si marelui Real desi sotul imi atragea ingrijorat atentia crezind ca am uitat. Rezultatul? Exista undeva, intr-un cuptor, o prajitura la copt. A doua in trei zile...
Nu mai zic ca ma bat cu Du pe ultima bucatica de portocala/mandarina, ultima feliuta de ananas, ultimul mar, ma rog, tot ce inseamna fructele din frigider sau dulap.
Cine va castiga? Voi reusi sa ma multumesc doar din cand in cand cu o tableta dintr-o ciocolata neagra, cu muuuulta cacao? Si sa fie si de pe Biobunatati daca se poate? Wow! Ar fi culmea rezistentei sa am marea langa mine si sa ma multumesc cu o picatura...
Cine va castiga? Voi reusi sa ma multumesc doar din cand in cand cu o tableta dintr-o ciocolata neagra, cu muuuulta cacao? Si sa fie si de pe Biobunatati daca se poate? Wow! Ar fi culmea rezistentei sa am marea langa mine si sa ma multumesc cu o picatura...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)