Din cauza caldurii!!!

Iubesc caldura. Intotdeauna am iubit-o. Acum sa nu se inteleaga ca nu iubesc iarna. Cum sa nu! Dar iubesc mai ales sa stiu ca oricat ar fi de ger, undeva, in viitorul foarte apropiat, exista un loc calduros care ma asteapta. Ba chiar imi amintesc de o zi cu ger crancen in care am avut de mers 5 minute pe jos, din statie pana acasa, zi in care stateam la gura sobei intr-o caldura mare (mi-e rusine sa spun cate grade) si tremuram din toate incheieturile. Stiu ca a trecut ceva timp pana am reusit sa ma incalzesc si aceasta ocazie mi-a adus si un apelativ de alint: degeratura. Si pana la aparitia primului copil in camera personala nu de putine ori sareau gradele in aer mai ceva ca labele ursului pe podeaua incinsa...
Deci iubesc caldura. Stau ziua in soare cu capul descoperit de cand ma stiu (cu cine oare o fi semanand Du de da cu caciula dupa caini imediat ce o simte pe scafarlie?) si niciodata nu am patit nimic.
Problema insa a aparut cu ceva ani in urma, mai precis de cand am dat urbea cea aglomerata si plina de magazine si magazinase unde putea tot omul sa isi lase chenzina abia insusita si unde gaseam usor o terasa de fitze in care sa pot plati pe o simpla cafea 8 lei si nu 3,4 (nu mai stiu preturile, e mult de atunci) pe  satucul consortului placut de linistit, unde toata lumea te cunoaste desi tu esti gata sa juri ca nu te-ai intalnit nicicand cu omul din fata ta si unde esti un prapadit daca esti vazut la un barulet in alta zi decat sarbatorile. In primul an de la aceasta majora schimbare am observat pe pielea mea impecabila si fara urme ceva semne ce am crezut ca sunt muscaturi de tantari. Nu am dat atentie, au trecut, m-au lasat, a venit toamna si am uitat de ele. Cea de-a doua vara petrecuta departe de lumea dezlantuita a adus cu ea ceva mai multe astfel de piscaturi si atunci m-am desteptat si eu: nu sunt ce par ci par a fi asa numitele blande de ploaie/caldura/transpiratie. Nu m-au deranjat prea tare, iarasi nu le-am dat atentie, m-au parasit in scurt timp.
Dar vai! Vai! Anul acesta mi-au aparut o multime. Nu se mai termina, parca! Si doar in zona imbracata, adica atat cat tine maioul si pantalonii scurti, tinuta estivala din care nu mai ies. Am mers la medic. Mi-a recomandat Claritin sau si mai calduros, Aerius. Claritin am spus pas. Despre Aerius am auzit de bine. Am citit prospectul si, surpriza!!!, ca aproape toate medicamentele este interzis in sarcina si alaptare! Am gasit un singur leac si ala doar pe termen scurt: apa fierbinte. Sub dusul incins mancarimea cedeaza si ma simt ok ceva timp, dupa care incepe iar, dar de trecut nici vorba. Si exista si efecte secundare eu avand o tensiune mult prea mica.
Si urzesc la planuri si atunci cand mi se pare ca nu mai rezist imi promit ca voi umbla dezbracata, ca o sa distrug, pe viitor, orice prospect ce imi interzice sa ma simt bine, ca o sa decupez fiecare bucatica din pielea afectata, ca o voi desparti in toate cele trei straturi si... ce nu imi trece prin minte... Si stau cu ciocanelul de Aerius in mana. Sa iau? Sa nu iau?
Oare povestea de dragoste dintre mine si caldura a fost sortita unui asa esec?!!