Cum se fac clatitele cu doi copii mici in grija

Greu! Foarte greu!

 Si cu miere ca indulcitor :))

Mihaela

A ajuns la mine acasa sambata, dupa-amiaza. Duminica am inceput sa ne cunoastem mai bine. Am luat-o cu mine peste tot pe unde am mers. Chiar si ieri, la petrecere, tot ea mi-a fost aproape si invitatii au vrut sa stie mai multe despre ea declarandu-se impresionati de talentele ei. Am ajuns sa tin foarte mult la ea si imi este teama ca o sa ma paraseasca. Eu nu vreau sa mai plece! Ma ajuta atat de mult cand ma grabesc! Si cand sunt in societate tot pe ea ma bazez. Este asa discreta! Aproape perfecta. N-as fi crezut ca ma pot indragosti intr-o saptamana.

Ce tragedie a fost cand a trebuit sa ii fac prima baie! Nu stiam cum sa o usuc mai repede. Si acum este tot la uscat caci daca maine ma paraseste? Trebuie sa plece curata, nu? Am spalat-o cu detergenti blanzi si m-am speriat putin cand am vazut apa putin colorata la prima baie dar deja la cea de-a doua apa a ramas incolora.

Si cred ca si Robert o iubeste. Este moale si nu il deranjeaza cand isi aseaza fata peste ea. Si cu ea poate ajunge asa repede la "obiectul" dorit! Pentru el este chiar perfecta. Caci Mihaela a fost creata special pentru nevoile bebelusilor si confortul mamicilor.

Pe mine la inceput m-a deranjat eticheta pe care as fi indepartat-o daca nu ar exista riscul de a ma parasi. Si as mai fi coborat taietura de sub bust cu vreo doi centimetri, insa odata cu implinirea arzatorului vis,acela cu pierderea celor 7 kg ce sunt in plus prin anumite zone, cred ca va "cobori" singura.

Si nu am putut sa nu remarc cusaturile flexibile pe care le are Mihaela in aceeasi zona a bustului (de restul inca nu pot vorbi ca doar de astea s-a intamplat sa trag) cand, intr-un moment de graba maxima, nu am mai putut sa o menajez si mana mea a zvacnit cu dublu elan insuflat de multe urlete greu indurabile pentru urechile mele si ale celor din jur. Am verificat apoi si nu a avut loc nici un accident, deci cusatura rezista!

Mihaela mai are un talent foarte valoros pentru o femeie: ascunde acele parti care ar trebui sa fie plate, nu bombate ca la subsemnata. Eu, inainte sa ma prind ca este efectul Mihaelei era cat pe ce sa imi trimit invitatii de ieri la un control oftalmologic, asta dupa ce i-am banuit de prefacatorie. Reactia la inlaturarea Mihaelei insa m-a convins.

Si mai am un regret pe langa ca maine poate ma va parasi. Am studiat mai bine intreaga ei familie si imi place mult de tot sora ei, Natalia si ce sufar ca nu o am.

Mihaela nu m-a parasit, doar surplusul din zona abdominala a plecat asa ca mi-am cautat si ceva camasi pentru femei d-astea fara 'functii multiple'. Au tot online si haine pentru copii, ideal pentru a nu plati de doua ori transportul :D

Scutecit textil (partea a doua)

Sarbatorim saptamana scutecelor lavabile  si cum o alta postare despre experienta mea versus scutecit textil tot asteapta sa fie finalizata nu cred ca as fi putut gasi un prilej mai potrivit pentru a-mi asterne in sfarsit gandurile pe hartie.

Am inceput cu aproape un an in urma, cu un pachet de 5 Pop-in si un BumGenius organic (Doamne, ce scump mi s-a parut asta! Dar merita!), cand Du avea 13 luni. La scurt timp am adaugat 4 Patapum  si inca 3 BumGenius cu buzunar (si la un pret mai decent :))) ), de aceasta data. Nu mi s-a parut nici pe departe atat de complicat cum ma asteptam si am trecut scutecitul textil in dreptul experientelor placute. Mi-au placut foarte mult culorile, diferitele modele si pantalonii au inceput sa se aseze mai bine pe partea dorsala, scapata de rotunjimile bebelusiei, a lui Du. Si am continuat fericiti scutecitul textil despre care am povestit aici cu speranta ca pana se va naste Robert, Du va prefera scutecelor olita.

Dar apoi s-a nascut Robert. Si cand l-am vazut asa de mic (eram si eu invatata cu Du, care luase dintr-odata dimensiuni de urias si nici gand de mult asteptatul training la olita), cu picioarele asa de subtiri am ales sa folosesc scutece de unica folosinta pentru inceput. Imi era cumva teama, nu stiu de ce, si tot amanam pe maine, si iar maine, si iar maine. Asa a trecut prima luna, apoi jumatate din a doua si cum Robert a crescut intr-o luna cat altii in doua iar eu am devenit foarte fericita posesoare a doua pufosenii, mi-am facut curaj si am incercat pe pufos  pufosenia verde, de care m-am si indragostit. Este idealul meu de scutec. Subtire, ingust, cu talie joasa, cu cea mai delicioasa culoare (iubesc verdele!), cu un material pufos la exterior, dar si super absorbant. Am avut putine accidente cu el si doar cand Robert a dormit mai mult timp pe burta, dar el fiind un copil "havy wetters" a avut scapari si cu pampersul schimbat la trei, maxim patru ore. Acest scutec a ramas al lui Robert. Mai folosesc tot pentru el doua BumGenius si cum am doua inserturi in plus, dupa ce il folosesc spal repede chilotelul (se usuca destul de repede) si il folosesc cu alt insert curat. Am, practic, patru scutece in loc de doua. Si ii mai pun Pop-in-uri dupa caz. Noaptea, de cand a inceput sa doarma 6-7 ore legate, folosesc un pampers caci inca nu am gasit scutecul care sa stea cu succes in fata abundentelor nocturne si nu pot si nu vreau sa trezesc copilul pentru a-l schimba.
Pufosenia Itti Bitti tutto a ramas la Du. Este un pic mai gros decat D'lish si poate si un pic mai absorbant. Si cum de un timp dimineata scutecul lui Du parea rezonabil, mi-am facut curaj si l-am folosit pe timp de noapte. Nu au existat scapari! Noaptea urmatoare am incercat un Patapum + absorbant de canepa. Iarasi succes! Deci aici, la Du, adio Pampers! Sper sa rezolvam in scurt timp si "problemele nocturne" ale lui Robert. O solutie ar fi folosirea mai multor inserturi dar nu imi place sa pun mai mult de doua si asta doar noaptea, caci pe timpul zilei prefer sa schimb scutecele mai des dar sa folosesc un singur insert, chiar daca asta presupune spalarea lor foarte des. De fapt voi mai avea nevoie de cateva daca Du nu va da nici un semn de renuntare la scutece. Mi-ar placea sa incerc si Pop-in New Generation, sau Fuzzi Bunz Elite One Size, sau acest Charlie Banana.

Scutecitul textil nu e deloc de speriat, asa cum am crezut eu (si multe din cunostintele mele) inainte sa le folosesc. Am avut curaj sa le incerc dupa ce am citit parerile mai multor mamici si am plecat la drum cu multa informatie. Astfel ca nu m-am impacientat cand am remarcat un usor miros dupa mai mult timp de folosire, ci pur si simplu le-am spalat la o temperatura mai mare (60 de grade). Am cumparat odata cu ele si detergent din bila de bou, care cred ca se gaseste peste tot pe unde se gasesc scutece textile, pe care il pun peste petele ciocolatii. Mai folosesc uneori si vanish care este la fel de eficient dar nu si bio. Am incercat si nucile de sapun dar nu cu prea mare succes. Acum le folosesc daca spal manual (am patit-o cand mi s-a stricat masina de spalat) caci nu fac multa spuma si e mai usor la clatire.

Ca si impedimente ar fi:
-banii destul de multi care trebuiesc investiti initial, dar daca calculam cati bani se duc lunar pe cele de unica folosinta iesim cu mult pe plus.
-se schimba mai des decat un pampers. Depinde si de copil dar o medie ar fi de doua-trei ore. Eu cand am vrut sa vad puterea de absorbtie a celor doua Itti Bitti le-am lasat pana ce umezeala a inceput sa iasa si daca la Du au rezistat peste 4 ore (ziua), la Robert au trebuit schimbate la maxim 3 ore.
-cu timpul inserturile nu mai sunt la fel de albe ci capata o nuanta de gri (nu si in cazul celor Pop-in care au inserturile in culorile chilotelului). Pentru mine nu este o problema. Sigur ca mi-ar fi placut sa se mentina albe si stralucitoare dar m-am gandit ca se comporta natural, ca si hainele albe care cu timpul isi pierd din stralucire. Si scutecele sunt din materiale naturale si mai sunt si foarte des folosite si spalate, deci este normal.
-trebuiesc curatate de probleme. Eu am rezolvat punctul asta folosind hartia de protectie si expunerea la soare.

Imi plac! Sunt colorate, vesele, unele chiar pufoase, economice, sanatoase (nici cu pampers nu au existat iritatii de scutec dar materialele din care sunt fabricate sunt departe de a fi sanatoase). Imi doresc macar cate unul din fiecare marca, sa testez, sa compar plusurile si/sau minusurile dintre unul si altul, sau altul, sau altul... Inceputul a fost greu ca acum nu m-as mai opri!

Alaptati?

Atunci poate aveti nevoie de haine speciale?!? Eu as avea. Iata cum am ajuns la asa concluzie:
Du s-a nascut pe la sfarsitul lui aprilie si au urmat putine zile friguroase, care sa necesite infofolire personala (ca, deh, eu sunt mai inghetata de fel), asa ca de sub un tricou sanul iesea destul de repede si fara mult efort. Ce nu mi se parea prea ok era ca expuneam parca prea mult si desi nu ma consumam eu prea mult, totusi cand au inceput sa apara tot mai multi ochi holbati nu m-am mai simtit atat de naturala. Dar intre timp au aparut ore mai multe intre mese si am considerat problema cat de cat rezolvata. Si nu aveam cunostinta de hainele speciale pentru alaptare.
Dar cum un copil nu seamana cu altul, Robert s-a nascut iarna, si pe langa asta, s-a nascut si foarte nerabdator. Asa ca afara fiind, eu foarte imbracata, el mai putin imbracat dar foarte nerabdator sa manance, pana reusesc sa ajung la san rabufneste si ma cearta si inca ma cearta si cu sanul in gura de imi piere pofta de plimbat. Si nu mai zic cand suntem in "societate". Daca nu port sutien sanii transformati in arteziene uda tot ce intalnesc in cale, nefiind nici un absorbant care sa ii opreasca, dar ajung mai repede la ei. Daca port sutien nu reusesc sa il las prea bine in jos si sau el sau bluza revine peste gura copilului si ii scoate sanul, asa ca avem concert. Acum eu stiu ca nu sunt prea "dotata" si asta ar putea fi una din cauze, dar o bluza speciala nu ar rezolva oare o parte din  problema? Caci am vazut ca se indeparteaza doar o bucata de material care ma gandesc ca nu mai revine singura tragand si sutienul dupa ea.
Si bluzei mele (cea mai comoda in 'domeniu') i s-a dus decolteul pana spre buric, desi Robert are abia trei luni. Pana va face 2-3-4 ani ma gandesc ca va avea nevoie de nasturi :)))))!
Cum ar fi cu o bluza pentru alaptat? Se poate testa la Eu si bebe. Pana maine la 10:00.

Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...

Pe vremea cand nu aveam alta grija decat propria persoana, cand domnul viitor sot era doar cunostinta iar invitatiile lui la ceai/cafea/suc erau de cele mai multe ori 'amanate' cu toata gratia de care dispuneam, atunci cand doar ii acceptam cu aceeasi gratie ajutorul intr-ale mecanicii (ca doar nu era sa schimb eu roata ce avea pana. Nici nu as fi avut cum ca doar, deh, sunt femeie si evident ca uitasem sa pun la locul ei cheia ajutatoare), cand acelasi viitor sot nici nu visa ca odata tot am sa zic un da abia soptit pe care sa il intaresc, la nici doua luni de zile, cu voce puternica (wow, chiar nu m-am razgandit) in fata oficialitatilor statului, in acea vreme, deci, singura mea pretentie, unica mea cerinta (Doamne! Cata inconstienta) cu privire la hrana era gustul. Daca un aliment, sub diferite forme (proaspat, conservat, uscat sau cum o mai putea fi) era bun atunci totul era ok, nu citeam etichete decat cel mult data expirarii. Astfel frigiderul era plin cu cele mai gustoase si scumpe si nesanatoase mezeluri, carne de la market care inainte de a o gati avea un volum si dupa se injumatatea (dar se gatea imediat:)) ), fructe din piata si multe alte alimente 'atat' de 'sanatoase'.
Lucrurile insa s-au schimbat drastic cu nasterea primului copil. Toate mesajele despre carnea radiata cu infrarosii, sau despre mezelurile pline de aditivi, sau fructele mai mult decat stropite din piata ajunse vreodata la mine prindeau dimensiuni tragice. Am zis NU, nu ii pot da copilului meu asa ceva. Bon! Dar ce sa fie? Cu ceva trebuie sa il hranesc. Lumea inconjuratoare ma presa cu diversificarea iar eu inca nu gasisem solutii. Eram complet nepregatita. Am sapat in stanga, am largit aria de actiune si in dreapta si am plecat la capatat de fructe si legume bio caci da, marea diversificare a inceput spre toamna, cand nu mai era nimic altceva de facut. Si am gasit la cineva de incredere morcovi pe un pret sub cel al pietei, mama personala a contribuit si ea cu ceapa, telina, patrunjel si tot ce s-a mai gasit in gradina ei bio, plus carne de pui si vitel. Am gasit si ceva fructe si cumva am iesit la liman. Dar anul ce a urmat (adica cel recent trecut) ne-am gospodarit ca niste tarani autentici (nu m-as fi vazut vreodata. Cum se poate schimba omul....). In spatiul verde, ramas liber dupa proiectarea casei au aparut meri, piersici, nectarini, alun de padure alaturi de ciresii, prunii, perii deja existenti. O alta parte di micul spatiu a fost arat si apoi umplut cu capsuni, cartofi, ceapa, morcov, usturoi, ardei, rosii, castraveti, fasole verde si alte minuni, toate bio. Rezultatul ne-a depasit asteptarile si asa m-am pus si pe conservat (prietenii nu ma mai recunosc, sunt sigura) si ne-am umplut camara care inca nu s-a golit.
Pe acelasi principiu am crescut si cativa pui, destul de putini dar eram doar la inceput, ce au asigurat necesarul de carne pentru o perioada alaturi de carnea de vitel cumparata din sursa sigura.
Despre lapte si oua numai de bine! Le servim cu incredere pe cele mai bio si moca si proaspete "donate" de Mama sotului si din cand in cand de Mama Personala.
Anul acesta planuim o organizare ceva mai buna caci vom ava doi copii de hranit :))))
Sigur ca nu pot spune ca mancam 100% bio, Du mai scapand cateodata in cate un pahar cu iaurt, spre exemplu, dar am inlocuit pe unde s-a putut modul de alimentatie foarte nesanatos al familiei cu unul aproape bio.
Anii au trecut in ritm alert si peste corpul si fata mea, dar despre biobunatatile si deliciile bio folosite voi scrie intr-o alta postare, intr-o alta noapte de nesomn, nopti in care copilul cel mic descopera minunea numita internet din confortul si caldura bratelor mamei lui.

Ce am auzit despre alaptat, constructiv sau nu

A inceput sa imi placa tot mai mult sa scriu despre alaptare si cum subiectul lunii este despre ce se mai spune, ce se mai aude, ce se mai zice inainte sau la inceput de alaptare, cand toata lumea te crede  (si pe buna dreptate) o persoana nestiutoare, iata deci din experienta mea:

Prima data cand am discutat despre alaptatul copilului pe care urma sa il nasc a fost prin luna a 4-a, cu o colega de serviciu, mama unei fetite. M-a intrebat daca intentionez sa alaptez. Am raspuns ca asa cred, ca sper sa am lapte etc (nesiguranta de viitoare mamica nedocumentata). Am primit multe incurajari de la ea. Mi-a spus ca asa este cel mai bine pentru copil si pentru mama, ca asa el se simte cel mai bine, sa nu il intarc devreme si alte cateva sfaturi din experienta ei. Mi-am zis atunci ca daca vreau sa alaptez copilul (si am vrut) ar trebui sa termin cu nesiguranta si sa am incredere in organismul meu. Si in cea mai mare parte a timpului asa am facut.
Am auzit apoi ceva legat de forma si marimea sanilor. Ca acestea ar influenta alaptatul si ca persoanele cu sanii mici (eu, de exemplu) nu prea ar avea succes. Surorile mele mai mari, care au alaptat cu succes atat cat au dorit, sunt intradevar mai 'fericite' la acest aspect dar eu nu am crezut asa ceva. Si intr-una dintre intrevederile cu medicul ginecolog, acesta a tinut sa imi explice ca nu trebuie sa fiu o femeie masiva ca sa nasc un copil mare si nu ar trebui sa am cine stie ce marime la sutien ca sa alaptez cu succes. Mi-a spus din proprie initiativa, nu l-am intrebat eu :)))

Cam asta am auzit in timpul sarcinii.
Dupa ce am nascut surorile mele mi-au adus muuult ceai de soc care trebuia sa ma transforme intr-o arteziana dupa parerea lor. Medicul mi-a prescris galafor aratandu-se neincrezator in capacitatile mele naturale. Si moralul meu scadea... Dar copilul cauta sanul uitandu-se fix in ochii mei (eu asa vedeam atunci) si ignorand toate 'dificultatile' ce prevesteau o viitoare formula + multe biberoane.
Mituri despre ingrijirea nou-nascutului sunt multe. Cel pe care l-am retinut eu este ca in primele doua luni de la nastere nu ar fi trebuit sa trec peste nici o apa curgatoare ca 'raman fara lapte'. Cum eu nu sunt o fire statica si cum inteligenta mea mi-a spus ca nu exista nici o legatura, binenteles ca nu am tinut cont de sfat. Dar cred ca are multa influenta caci persoana care imi pusese in vedere sa nu cumva sa trec peste poduri, era o viitoare mamica, mamica pe la poarta careia trecea un paraias si pe care l-a trecut de cateva ori si parea foarte afectata. Cu toata dorinta ce o avea sa isi alapteze copilul, in urma unor dificultati (si aici eu ma gandesc ca au contat si astfel de mituri) la 5 luni de la nastere s-a oprit.

Mi s-a mai spus indirect, atunci cand copilul cerea san si la 30 de minute dupa masa anterioara ca nu am laptele bun, ipoteza sustinuta cu numeroase exemple la care raspundeam scurt ca asa ceva nu se poate, ca copilului nu are cum sa ii fie mai bun altceva decat laptele mamei lui, ca asa a fost inainte de a se cunoaste formulele si nu vad de ce s-au schimbat lucrurile acum si ca mamele respective rau au facut ca s-au lasat influentate.

Sigur ca mi s-a spus ca copilul nu se mai satura cu laptele meu inainte sa implineasca macar 3 luni si ar trebui sa ii dau gris cu lapte, mar cu biscuiti si alte d-astea. La randul meu am explicat cum ca sistemul digestiv al unui copil asa de mic nu functioneaza ca cel al unui adult si nu va primi altceva decat lapte de la mama lui.

Iarasi mi s-a spus ca dupa 6-9 luni il alaptez degeaba caci laptele nu mai are nici o valoare, ca este 'apa chioara', ca suptul il impiedica sa manance mancare solida si asa va refuza tot ce ii dau cu lingura. Nu a fost asa. Du a acceptat mancarea solida foarte bine insa fara a renunta la niciuna din mesele de lapte.

Acum nimeni nu imi mai spune nimic desi in doua saptamani urmeaza sa nasc a doua oara. Probabil ca se considera ca sunt veche in bransa. Si asta este foarte bine. Cred ca tot ce suna altfel decat incurajare nu ar trebui spus viitoarelor mamici deja destul de afectate de ceea ce urmeaza sa li se intample si de responsabilitatile pe care le vor avea.

Una din neplacerile ultimei luni de sarcina

Stiti ce se intampla cand o gravida in ultima luna indrazneste sa manance salata de beuf seara? Ei bine are noaptea, toata noaptea, arsuri. Dar ce arsuri!!! Ma pot intrece chiar cu un dragon. De fapt cred ca orice dragon ar fi invidios...
Stomacul meu este in flacari. De fapt ele, arsurile, sunt prezente aproape tot timpul in ultima luna dar nu la asa intensitate. De exemplu se mai poate si dormi cu ele in cea mai mare parte a timpului, cu conditia sa adorm la o ora decenta. De preferinta dupa 0:00. Eh, cazul de fata este diferit. Laptele, care s-a si terminat intre timp, s-a dovedit ineficient. Eu cum ma asez la orizontala parlesc tot in jur (o fi doar senzatie optica? Se poate.). Sunt la a doua trezire in nici doua ore si mananc mere. Tocmai l-am terminat pe primul si merg sa iau altul. Ia sa vedem. Poate, doar poate, astea sunt mai eficiente. Immmm, dar ce pofta am de niste cozonac de la mama! Vreaaaau!!!

Merry Christmas, everyone!!!

Alaptatul. Cel nocturn

Prima mea experienta in alaptat s-a incheiat cand copilul avea 15 luni, adica cu 4 luni in urma. Totul s-a terminat treptat si "ajutorul" pe care l-am dat copilului in renuntarea la san a constat in faptul ca nu i-am mai oferit eu sanul ci am asteptat sa il ceara (nici nu i l-am refuzat) suplimentand si cu o canuta cu alt lapte. Am optat pentru aceasta deoarece cand micutul a implinit 12 luni am constatat ivirea unei noi sarcini, insa si acum regret "ajutorul pe care i l-am dat influentata mai mult sau mai putin de persoanele din jurul meu care au mizat pe sanatatea mea precara din acea perioada. Dar nu voi scrie acum despre regretele mele caci aceasta este o postare despre alaptat pe timp de noapte.

Cred ca cele mai multe mamici, chiar si cele cu adevarat pregatite si informate, au avut parte de cele mai diverse surprize si lucruri neasteptate atunci cand au dat nastere unui copil. In timpul celor 9 luni de sarcina evident ca cercul meu de prietene era format in mare parte de mamici si viitoare mamici cu care schimbam impresii. Am fost astfel sfatuita sa ma odihnesc cat mai mult ca dupa nastere "voi vedea eu". La unele lamentari ale mele, cand eram in maternitate de 7 zile si nascusem deja de 6, ca as vrea acasa cineva mi-a spus: lasa, fii multumita ca acasa o sa te trezesti toata noaptea, nu la trei ore si cu pauza de 6 ore intre 0:00 si 6:00. M-am gandit ca da, asa s-ar putea sa fie, dar nu mai voiam sa ma duc la trei ore sa imi vad propriul copil si eu am luat lucrurile astea (gen trezit nocturn) destul de usor caci foarte rar am avut probleme cu trezitul si sunt de cand ma stiu destul de matinala.

Intradevar, odata ajunsa acasa am constatat ca pe langa trezitul de 3-4-5 ori pe noapte pentru supt trebuia schimbat si scutecul ceea ce in maternitate nu faceam eu, operatiuni ce insumau destul de mult timp la o mama neindemanatica. Asta m-a facut sa ma simt epuizata in unele zile dar, in astfel de zile profitam de somnul copilului si adormeam si eu de multe ori cu el peste burtica mea.

Mai pe la 6-7 luni, cand multe mamici se laudau cu cel mult o trezire pe noapte plus una intre orele 6:00 si 7:00 (eu trezirile de la 6:00 incolo le numeam de zi :)) m-au facut sa suplimentez suptul de seara cu biberon tot cu lapte matern (nu a primit alt lapte pana la 15 luni) dar rezultatul a fost acelasi: adormit la 21:00, trezit la 23:00, 2:00, 3:00, 5:00 si apoi fara numar intre 6:00 si 8:00-9:00. Am mai fost sfatuita sa incerc cu niste cereale ceea ce, in prostia mea, am si facut pentru doua-trei seri dupa care, rezultatul fiind inexistent, am renuntat si nici nu am mai incercat sa modific ritmul copilului. Mi-am zis ca daca se trezeste cu siguranta ca are el un motiv si eu sunt acolo pentru el, de ce sa incerc sa il dresez cumva cand pot sa ii dau lapte si alintari cat doreste? Si asa am facut.

Atunci cand eram intrebata daca se mai trezeste noaptea (asta undeva pe la un an) si raspundeam ca da, de cateva ori (cel putin 3) eram oarecum indrumata sa il intarc sau sa ii dau o masa de mancare solida seara. Am raspuns simplu: sorry, dar copilul meu nu va servi sarmale seara (inca nu serveste deloc). Eu urmaresc sa ne fie bine amandurora si nu doar acum ci si mai tarziu. Rezultatul? Am fost caracterizata ca fiind o mama foarte stricta si nu neaparat in sensul bun. 

Undeva pe la 14 luni trezirile nocturne s-au rarit la maxim doua si inca mai cerea san cand il adormeam si dimineata la trezire cand renuntase definitiv la trezirile din timpul noptii.

Acum nu mai suge, dar uneori se trezeste si ma striga sau doar imi cauta parul cu manutele pentru ca apoi sa adoarma imediat. Ceea ce vreau sa spun cu asta este ca nu cred ca un copil se trezeste noaptea pentru ca nu este satul sau pentru ca laptele matern nu este la fel de consistent ca cel formula. Nevoile lui pot fi si de alta natura, dar prin alaptat el stie ca mamica lui este langa el iar el este in siguranta.

Ca si concluzie nu pot spune ca mie personal mi-a fost greu sa ma trezesc noaptea, dar, cum am spus, niciodata nu am simtit nevoia acuta de somn. Cu exceptii desigur, cum ar fi o noapte pierduta, sau un program deosebit de incarcat sustinut mai multe zile consecutiv, dar cred ca organismul nostru este programat in asa fel incat sa faca fata nevoilor unui bebelus fie ca asta presupune multe treziri pe noapte pentru supt sau, dimpotriva, un program mai mult decat obositor in timpul zilei la un copil nealaptat sa zicem. Si spun asta pentru ca noi (eu si copilul) ne-am inteles destul de bine si am rezolvat multe crize si dureri prin alaptat zi si noapte.

Acum ma pregatesc pentru a doua experienta si da, mi-e teama ca va fi mult mai greu pentru ca ziua ma epuizeaza copilul actual in asa fel ca cu toate insomniile generale ale gravidelor eu dupa ce imi asez capul pe perna ma mai trezeste doar fi-miu cand se semi-trezeste si incepe sa ma traga de par, ca altfel s-a mai trezit el si a adormit in sezut cu capul peste mine fara sa simt ceva pana ce l-a asezat sotul intr-o pozitie decenta de somn. Dar asta nu ma face sa vreau mai putin sa alaptez. Dimpotriva, daca voi intampina probleme de data asta stiu cui sa ma adresez.

Ma ajuti, Rox, asa-i?

Scutecit. Textil...

In urma cu 6-7 luni am decis impreuna cu domnul sot schimbarea scutecului de unica folosinta cu cele textile. Motivul? Pai partea economica, desigur. Mint!!! Daca ar fi sa ii cred pe cei ce descriu zodiile probabil ca cea mai potrivita caracteristica a zodiei mele (referitoare la mine) este comoditatea. Si ce poate fi mai comod decat sa pui un pampers, sa schimbi un pampers si sa arunci un pampers? Ha??? Deci partea economica a servit pentru tati care intelege muuult mai bine niste calcule matematice decat tot ce simte si poate explica o mamica sensibila care de dragul copilului renunta pana si la proverbiala comoditate. Ceea ce cu adevarat m-a facut sa schimb scutecele a fost acea perioada din luna de 3-5 zile in care trebuia sa folosesc niste chestii numite absorbante (de mai mult de 7 luni sunt o fericita la capitolul asta). In timpul sarcinii si apoi cateva luni dupa nastere nu am stiut, da, nu am stiut de existenta lor si scutece traditionale am spus clar: NU. Cand le-am aflat pe cele lavabile nu am reactionat in nici un fel. Am zis bine ca sunt, sa le foloseasca cine vrea. Noi punem pampers. Dar mai apoi ma tot gandeam, schimband scutec dupa scutec, oare bebelusul meu ce senzatie are toata ziua, inchis intr-un plastic? Aceea pentru care eu ma plang ca trebuie sa o suport pentru muuuult mai putin timp? El nu poate nici macar sa se planga, micutul! El doar suporta. Si astfel am inceput sa ma documentez, sa citesc, sa ma informez. Rezultatul? Am devenit fericita posesoare a unui set de 5 scutece pop-in si un bumgenius organic. De proba, mi-am zis. Proba nu s-a dovedit atat de infricosatoare pe cat ma temeam eu si astel am mai achizitionat 3 bum genius cu buzunar si 4 patapum tot cu buzunar, toate in culori vesele, frumoase. Si am pornit la drum. Pentru putin timp ne-am inteles bine, eu si scutecele, ca au inceput sa apara incidente. Legate mai ales de miros. Din cauza sarcinii nu mai puteam schimba copilul si asta se intampla mai ales dimineata si cand aveam cate o zi mai proasta, motiv pentru care am decis folosirea unui pampers pe timp de noapte cand oricum mai aveam incidente legate de absorbtie (nu stiu cum se face dar si acum cand nu mai suge si nu se trezeste noaptea, la trezire dimineata ne intampina un scutec destul de plin). A urmat o perioada de 3-4 luni in care am folosit alternativ pampers si scutec textil, dupa starea in care ma aflam caci daca la prima ora schimbam un scutec textil pai nu mai intelegeam nimic din ziua respectiva petrecand cea mai mare parte aplecata peste chiuveta...
Dar cu timpul starea mea s-a ameliorat si am reluat si scutecitul textil. Asa am constatat ca scutecele patapum sunt (cel putin mie mi se pare) mai mari si dupa ce am avut mici incidente am redus un rand de capse si acum sunt ok. La fel si cele bumgenius, un pic mai mici decat patapum dar mai mari decat pop-in si ele au fost micsorate dar tot dupa accidente. Am descoperit si secretul unei hartii de protectie bune si asta tot pe propria mea piele (sau mai degraba a bebelusului). Pentru inceput am avut hartie ultra utilizabila de mai multe ori dar mai ales extrem de protectoare. Atat doar ca putin mica pe latime. In rest numai cuvinte de lauda. O foloseam la fiecare scutec schimbat (copilul meu mananca multe fructe si supe si piureuri si este de imaginat rezultatul, nu?). Dar cu timpul s-a terminat si eu, intr-un moment de proasta inspiratie, comandand produse de pe un site si vazand si hartie pentru protectia scutecului, am luat de acolo. Nicodata nu voi mai folosi alta hartie. Este mult, mult inferioara celei ultra. Am inceput sa folosesc cate doua odata dar degeaba caci acum am un scutec pe care nu reusesc sa il curat cu nimic. Nimic insemnand vanish si detergent bio din bila de bou. Mai ramasesera mici pete si pe alte scutece dar s-au dus la urmatoarea spalare dupa ce le-am pus mai mult timp cu vanish. A ramas doar cel bumgenius organic (verde, foarte frumos) caruia chiar nu stiu ce sa ii fac. Ma gandisem si la inalbitor dar am citit ca nu e recomandat. Mai cautam solutii pana vom gasi. Le-am spalat pana acum la 40 de grade, cu detergent extrem de putin (am respectat insturctiunile), doar cele colorate in nuante "ciocolatii" le-am pus imediat dupa schimbat in apa cu vanish si s-au curatat bine. Mai putin cel amintit mai sus.
Personal le prefer uneori pe cele cu buzunar, mai putin cand trebuie sa le pun inserturile (am spus, sunt comoda), treaba care se face mai usor la pop-in. Inserturile li se usuca mult mai repede decat celor pop-in si asta conteaza mai ales acum cand le usuc in interior, pe langa surse de caldura. Dar probabil ca este chestie tot de dispozitie caci altfel nu imi explic de ce avand la dispozitie atat scutece cu buzunar cat si pop-in de multe ori intind mana nehotarata si ma intorc cu un pop-in.
Acum folosesc scutece textile in timpul zilei si pampers noaptea si uneori cand raman fara nici un textil disponibil caci cateodata copilul meu se gandeste sa imi faca surprize. Adica dupa 15 minute de la schimbat imi spune ca a facut "tata" (a se citi "c" in loc de "t", dar e mic si el ce sa faca daca nu poate sa il zica?). Si apoi, dupa nici o ora imi spune iar, acelasi lucru. Da, stiu, mi-ar mai trebui cateva, dar... Nici macar nu ma pot decide de care as mai vrea caci sunt atatea modele frumoase pe care as vrea sa le am... Si copilul cel mic va avea nevoie de mai multe caci eu nu ma vad spaland zilnic. Se mai impune o "vizita" virtuala pe la Adelle.ro.

O zi mai altfel

Ma trezesc dimineata, inainte de ora 8 cu niste bubuituri in cap. Ce este? Ce sa  fie?!? Cineva din familia sotului taie lemne sub fereastra mea!!! Incep subit sa visez la ultimii ani de la bloc dar ma trezesc repede din reverie si caut telecomanda de la combina sa maresc volumul sunetului caci copilul deja se foia langa mine. Nu o gasesc. Am descoperit mai tarziu de ce. Cobor din asternutul cald, maresc volumul manual si daca tot mi s-a stricat somnul merg la bucatarie si imi fac o cafea instant sa o beau linistita pana se trezeste copilul. In mod normal s-ar fi putut caci micutul se trezeste la 8:30, dar bubuielile se intetesc si in 15 minute am copilul treaz razand ca ii spuneam sa puna capul pe perna si sa inchida ochii. Schimb minunea, pregatesc fructele, il hranesc si plecam afara. Afara... in curtea (nu-i a noastra) plina de tentatii ca nu stiam unde sa alerg mai intai, ce sa iau, ce sa mut, ce sa feresc... Hmmm, asa nu merge! Hai mamico sa mergem noi in vizita la gemenii de mai sus ai caror bunici au facut din curtea lor parc pentru nepotei nu cursa de o suta de metri obstacole.
Mergem! Acolo este spatiu suficient pentru joaca, sunt tractorase de impins, biciclete cu roti de invartit etc. gemenii respectivi avand 4 ani, dar ce sa facem? Ne multumim cu ce avem. Petrecem o jumatate de ora de vis si am fi prelungit dar mamica a inceput sa aiba niste palpitatii ce pareau a nu se mai opri si plecam spre casa. Iau repede un elevit dar imi revenisem oarecum caci mai aveam multe de patimit.
Iesim iarasi afara. Copilul vine, imi ia degetul in manuta lui pufoasa si ma taraste dupa el spre tarcul gainilor. Nu mamico, mergem mai tarziu ca mamica e putin ametita si pe acolo trebuie sa aiba privirea foarte agera, ca acolo sunt si mai multe pericole. Mirositoare! Nu, si nu, si nu. Baietelul vrea acum. Nu mai am puterea sa ma opun si deschid poarta cu presimtiri sumbre. Si asa a fost. Dupa cativa pasi, eu incercand sa il feresc sa calce pe ingrasaminte bio, el enervandu-se tot mai rau, se tranteste pe jos fara a-mi lasa nici cea mai mica sansa de interventie. Il ridic in brate si simt ca este ceva umed pe pantalonii copilului. Eh, se mai intampla, imi spun inca suficient de calma. Scot hainutele copilului AFARA si pantofiorii la fel, il las in body si aduc alta pereche de pantaloni. Pun hainele in apa pentru o spalare manuala ca EU nu bag ASA CEVA in casa (!) si nu pot sa nu remarc linistea ce pare sa se fi asternut. Acunc un ochi spre copilul asezat cuminte in iarba ce "se juca" intr-un vas mic, uitat afara, cu putina apa in el. Vad si culoarea mai intensa de pe hainute. Bine ca este ora de somn. Schimb iar copilul de hainele ude, il bag in pat ii dau ceea ce vrea el tot mai des si a inceput sa si caute singur si adoarme.
Ohhhh, o ora si jumatate de liniste! Alerg afara sa termin treburile murdare si ajung la timp sa linistesc copilul aproape trezit de un acces de tuse plus secretii nazale. Asta da liniste!
Se trezeste copilul. O luam de la capat cu ceva mai putin avant. Schimbat, hranit (bine ca era supa de legume facuta cu o zi in urma ca nu stiu ce ma faceam) tras de timp cat se poate pana la o noua aventura AFARA. Pana la somnul urmator a decurs totul in limite normale. Doar poate lustruirea masinilor stationate pe strada...
La ora 16 culc copilul iarasi, pornesc calculatorul sa gasesc si eu o idee despre o salata de fasole verde cu usturoi si surpriza! Domnul google nu vrea sa imi spuna nimic. Nu ca nu ar sti ca am vazut eu ca el stie multe dar vremea de afara a complotat impotriva mea si nu a vrut sa il lase sa ajunga la mine in casa. Fara acest mic ajutor, cu laudele cu o zi in urma in fata consortului ca fac eu o salata buna-buna si il astept cu toate gata, incepusem sa intrevad deja o mare rusine (caci eu la bucatarie am inceput sa scap mai des dupa aparitia minunii mici si asta doar pentru ca nu s-a oferit nimeni, deci cum era sa stiu eu sa fac salata de fasole verde?), dar ma duc totusi sa pregatesc terenul pentru salata. Iar surpriza! Boc-boc-boc sub fereastra! Imi opresc cu greu cuvintele care veneau cu viteza luminii spre varful limbii mele amintindu-mi la timp ca sunt o doamna! In 5 minute copilu' sare din pat si cu tot lapticul cu care l-am rugat nu a mai vrut sa adoarma.
Poftim acum de fa mancare cu copilul agatat de fusta. Sa incercam. Ii explic eu ca mami are putina treaba ca trebuie sa vina tati si nu va avea ce sa manance saracul. Pare sa inteleaga. Se invarteste pe langa mine si in scurt timp pleaca spre dormitor. Eu scot fasolea dintr-un borcan, calesc o ceapa si un ardei, curat usturoi, amestec tot si gata mancarea. Rog adevaratele gospodine sa ma ierte dar daca google m-a lasat balta ce era sa fac? Am improvizat. Arunc un ochi in dormitor ingrijorata de atata liniste si vad podeaua plina de firimituri de paine. Profitind de neatentia mea Danutz furase un colt de paine si il imprastiase pe parchet in sute de zoburi. Nu-i nimic, aduna mamica.
Cu cina rezolvata pe jumatate incepem activitatea numarul doi: calcatul. Reusesc cumva sa calc hainutele copilului dar greu s-a dovedit a fi asezarea lor in sertare caci am beneficiat de ajutor. Eu le pun, Danutz le scoate. Eu le impachez din nou, le asez, distrag atentia copilului si e gata un sertar. Il deschid pe urmatorul si descopar telecomanda. Oare cui i-o fi trecut prin minte sa o puna acolo? Reusim sa terminam treaba si iasim iarasi la distractie.
De data asta cu niste copii putin mai mari si am avut parte si de un accident, din pacate. O fetita o vrut sa il ridice in brate si cu toata interventia mea copilul a cazut cu fata spre asfalt si s-a lovit la gurita. Si imi sangera sufletul vazand cum ii curg lacrimile si cum siroiau picaturile de sange... Nu imi doresc sa fiu o mama super-protectoare dar nu ma pot abtine nici acum cand vad buza superioara umflata sa nu ma simt vinovata ca nu am fost suficient de atenta.
Si bine ca s-a terminat ziua ca nu vreau sa ma gandesc ce ar mai fi putut sa fie...
A, zmeul a zis ca e buna semi-tocanita!