Placerile vietii mele

Cu totii avem placeri, poate chiar vicii, unii dintre noi mai multe, altii poate mai putine... Eu as nota trei, poate chiar patru, dintre marile placeri ale vietii mele fara de care mi se pare (nu ca nu pot trai dar) ca as fi tare nefericita.

Imi place extrem de mult sa citesc. Iubesc cartile. De cand ma stiu (si mai ales de cand stiu alfabetul) am devorat carti dar perioada de varf am atins-o in timpul liceului. Citeam noaptea pana la ore tarzii (asa m-am procopsit si cu o pereche de ochelari pe care ar trebui sa ii si port) si daca se trezea mama si venea sa ma intrebe de ce...nu dorm la ora aia ii raspundeam invariabil: Am teza sau lucrare, dupa caz, la istorie. Ma credea saraca pentru ca binenteles, cartea se gasea sub plapuma si caietul de istorie pe genunchi. Si desi proful de istorie era cel mai exigent am excelat intotdeauna fara prea multa munca la aceasta materie (Doamne! Nici nu am stiut ce modesta sunt!). Citeam prin pauze, la scoala, uneori in timpul orelor. Citeam orice prindeam si atunci cand ramaneam fara carti proaspete aveam o carte la care puteam sa apelez linistita: Castelul palarierului de Cronin. Am citit-o de cel putin de 5 ori si as mai reciti-o daca nu o imprumutam unei cunostinte care nu a gasit ca ar fi frumos si corect sa o aduca inapoi. Si daca nu prindeam nimic nou intre timp reluam Doamna cu garoafe de acelasi Cronin sau Mandrie si prejudecata. 
Dorinta de citit a ramas aceeasi si acum dar timpul s-a micsorat drastic. Prin ultimele doua luni din sarcina a doua stiu ca am mai avut ceva tentative dar Du ma lua la ochi imediat ce deschideam cartea si nu era multumit cu nici una din cartile lui. Banuia ca a mea e mai interesanta. Chiar si asa, inca mai prindeam cate o jumatate de noapte de citit. Dupa ce s-a nascut Robert m-am vazut nevoita sa ma multumesc cu cititul in ritm alert al cateva postari pe bloguri dragi plus inca vreo cateva sheruite de prieteni pe facebook. Traiesc insa cu speranta in suflet pentru vremuri mai bune si favorabile viciului meu numarul 1!
Idealul meu de lecturat este cufundata intr-un fotoliu, cu o cana mare, plina cu cafea langa mine, a doua mare placere!
Dragostea pentru ea a debutat in preajma majoratului, cand am indraznit sa mai pun si eu piciorul stang in prag si sa nu mai dau voie "lumii" sa calce cu bocancii prin viata mea (da, asa e! Am beneficiat de o educatie traditionalista). Doamne, cat imi place sa beau cafea! Imi place mirosul, gustul, culoarea, totul. Dragostea dintre noi nu a fost afectata nici macar de cele doua sarcini, cum am mai auzit ca se intampla. Nu, la noi totul decurge perfect, lin. E ok daca pana la ora 12 nu am servit micul dejun. Nu e ok daca nu am servit pana la asa ore intarziate macar o ceasca mica de cafea pe care incerc cu disperare sa o apar de mingile autentice sau improvizate aruncate de Du.
Cea de-a treia placere: ciocolata! De fapt nu stiu daca neaparat ciocolata cat cacao. Cand mergeam la market direct de la serviciu, adica fara sa mananc intai, cosul meu se umplea cu truffe, ciocolata in diverse ambalaje si inghetata cu cacao si muuult topping de ciocolata, evident. Placerea aceasta a fost crunt lovita in urma maririi familiei. Acum pot sa mananc ciocolata doar noaptea si cum mai am vreo 7-8 kg de dat jos nu prea imi vine. E drept ca uneori las toata alimentatia sanatoasa si grija kilogramelor in seama altora si fac prapad prin rafturile intesate de dulciuri, lucru care se intampla totusi destul de rar.
As mai putea adauga inghetata si nu neaparat ca vine vara. Eu sunt mare consumatoare de inghetata atat vara cat si iarna. Din fericire copilului diversificat i se pare prea... rece?!?
Astea ar fi marile mele placeri. Vinovate?
Si inca o placere mai mica: accesorii de bijuterii si binenteles, imbracaminte online de femei.

Diminetile mele

Demult, tare demult, cand gandurile mele nu cuprindeau nici un plan legat de vreun consort, iar copiii se nasteau undeva la "batranete", locuiam un apartament cu doua camere venit la pachet cu o colega pe care nu o deranjam si nu ma deranja. Acest apartament avea un mare avantaj: balcon la fiecare din cele doua camere plus o bucatarie spatioasa. Sa vrei si nu te puteai lovi de nimeni!
Ei bine, visul meu dintotdeauna [unul din multe altele (sunt o visatoarare, ce sa fac?!?)]: sa am balcon. Pentru ce? Pentru a-mi petrece diminetile. Astfel cand prindeam cate o zi libera sa o petrec dupa placul inimii nu ma trezeam bine ca: puneam cafeaua la facut, pregateam omleta cu muuuuuult cascaval si repede, repede pe balcon unde leneveam cat de mult se putea. Aveam o imagine superba (de la etajul 4) la orizont conturandu-se mai multe casute construite cu gust iar dincolo de ele, ea, padurea. Si asa petreceam multe ore aruncand priviri de la balcon, alegindu-mi casa pe care as fi vrut sa o locuiesc si apoi, satula de aruncat priviri, luindu-mi o carte si citind pana la golirea "cestii" (adica o cana cat mai mare) cu cafea. Ce dimineti linistite!
Dar orizontul meu linistit a primit mai intai prima lovitura: un domn ce a inceput sa "imi stea de cap". Apoi ideea unei casatorii si implicit cautarea unei locuinte in care sa putem creste copiii in cel mai fericit mod. Iar eu am spus ca nu vreau sa ii cresc in spatiul inchis al unui apartament. Si ni s-a oferit o bucatica de pamant unde sa ne zidim casuta visurilor pana atunci impartind casa parintilor consortului aflata in vecinatate. Apartamentul, cu diminetile lui, putine, dar linistite, s-a dus...
Caci acum diminetile mele sunt asa: trezirea intre 7:30 si 8:00 data de cel mai precis ceas (copilu'). Apoi copilu' cere brummm adica masina, si apoi midgea (mingea), si apoi ma chestioneaza: tati? 
-tati e la serviciu, mamico. Vine diseara.
-tatiiiiii
-da mamico, da. Vine mai tarziu.
-apa
-iti da mami lapte.
-papa
-da mamico. Mergem sa facem mancare. Las-o pe mami sa isi schimbe pijamaua si mergem sa facem papa.
-paaapaaaaa
-bine mami. Ma schimb dupa.....
-papa!!! batind din palme
-da. Iti da mamica.
-mami nani
-da mi-ar placea sa mai dorm dar daca nu ma lasi....
-papaaaaa
-mamico nu ma mai trage de pantaloni. Lasa-ma sa fac papa.
-me. me. meeee
-vrei piersica? iti da mama. Uite! Si restul il punem la pasat, da?
Banana se cere mai simplu: aaa, aaa, aaa.
Abia dupa ce mananca reusim sa ne schimbam amandoi hainele de noapte pe care le si punem la spalat de cele mai multe dati... Apoi ma ia de mana si pasii se indreapta hotarati spre usa de iesire.
-Bine mami dar mamica trebuie sa se pieptene, sa manance, sa..., sa.... si sa...
-woaaaa,wooooaaaa, wwwoooooaaaa
-gata. Mergem.
Deschid in timp ce ma intind si reusesc sa prind un baton Milky Way pentru a nu lesina pana la ora 11:00 cand piticul da semne ca ar vrea sa doarma. Ora 11:00 cu greu mai poate fi numita dimineata dar... merg sa fac omleta mult visata cu muuuult cascaval (atunci cand se mai gaseste prin frigider si nu a uitat nimeni sa cumpere din cine stie ce motive) plus o cana mai mica cu cafea pentru care reusesc sa rup 15 minute. Putin! Mult prea putin pentru gusturile mele.....dar....
Intrucat am avut posibilitatea sa construim casa asa cum ne-o dorim, printre toate proiectele facute, refacute, apoi iarasi facute a existat un leit-motiv: balconul. Balconul unde imi voi bea cafeaua in diminetile insorite, unde ma va intampina mirosul mai intai al salcamilor inalti si apoi al fructelor ce stau sa se coaca in livada noastra....
Copiii... Copiii se vor juca linistiti, undeva pe afara... Sau daca nu, au si bunici macar o data pe luna pentru astfel de dimineti... Tot putin....
S-au dus diminetile mele linistite.... Au fost inlocuite de altele, pline la fel de frumoase, poate chiar mai frumoase si vor veni altele, mai pline, dar cu siguranta macar la fel de frumoase.... Si cu balcon! Neaparat!!!

Insa pana ajung la balcon ma pierd in cautarea obiectelor de decoratiuni interioare perfecte pentru casa noastra, dupa perdele, sau dupa cel mai frumos covor de la intrare. Am si discount pentru contul facut pe site :D.