Va plac?

Mie mi-au placut tare mult. Sunt aici: http://pe-afara.blogspot.ro/2012/07/give-away.html, unde mai gasiti si alte lucruri, toate pentru copii.
Prin Baby Stuff nu am cumparat inca nimic. Am vazut multe firme mari (HM, Mothercare) cu preturi destul de bune, dar am vazut si cva ce ma intereseaza pe mine foarte mult: inca un scaun de masina la cel mai bun pret.
Cum in ultima vreme toate magazinele mele s-au mutat pe net (sa mearga cine-o vrea la cumparaturi reale cu doi copii atat de mici agatati de fuste), cumpar orice imi trebuie online. Haine, mancare, carti, jucarii si ca tot mi-am amintit ca trebuie sa schimb scoica, foarte probabil ca si scaun de masina.

Furtuna in paradis

Astazi am mers intr-o ultima vizita in trei. Am calculat gresit timpul de plecare si astfel copilul a adormit cam cu o jumatate de ora inainte de a ajunge. Urmarea? Copil trezit intr-o alta casa, cu alte persoane in jur decat mami si tati si fara sa se fi odihnit suficient. A urmat apoi o scena mai putin intalnita. Copilul a inceput sa urle, sa nu se mai dea jos din brate ba de la mine ba de la ta-su si dupa multe alintari/mangaieri am reusit sa ne intelegem cat de cat.
Plecand de la familia vizitata am vrut sa profitam ca drumul trecea pe langa un hipermarket/complex comercial si sa oprim pentru ceva cumparaturi. Eu voiam foarte mult un rimel, papuci noi, ceva lenjerie mai 'cuprinzatoare' si alte nimicuri femeiesti pe care nu mai vad cand sa le achizitionez in viitorul apropiat, si se impunea o umplere a frigiderului care mai racea un borcan de dulceata, altul de compot si ceva mustar ramas pe peretii unei cutii.
Ne facem noi, adultii, o lista mentala cam cu ce ne-ar trebui, in timp ce copilul se juca cu nervii mei si cu o sticla din care tot imi cerea apa in timp ce masina rula pe strazile Romaniei, ajungem in sfarsit si purcedem la o relaxare prin shopping. Intrebam copilul daca vrea carut simplu sau masinuta, se decide pentru a doua varianta, luam a doua varianta si mergem. Dar trebuie doar sa mergem caci imediat ce ne oprim sa analizam un produs se pornesc urletele. Sotul inspirat il duce sa vada pestii inotand, eu aleg cu greu papucii ce aveam sa constat acasa ca nici nu imi plac, intind o mana si o retrag cu iaurturi cat poate tine in timp ce alerg dupa ei caci pestii devenisera neinteresanti si copilul incerca sa sara din masina. Fug apoi si aleg clementine cate apuc inainte de a auzi deja celebrele sunete cu care trebuie ca am obisnuit tot realul. Mai trantesc intre timp un pachet de unt, sotul apuca sa ia totusi si peste proaspat, si alte cateva nimicuri si cam atat. Caci se pornesc alte urlete. Copilul vrea musai sa treaca de casele ce aveau bariere. Orice incercare de negociere se dovedeste inutila asa ca iau copilul si il conving cu greu sa treaca cu mine pe la o casa deschisa in timp ce sotul ramane sa plateasca. Dupa care ne dam seama ca nu am luat nici macar paine... De altele aflate pe lista nu mai zic ca iar ma lasa nervii....
Sotul, deja pachet, de nervi, vaitandu-se de masina/carut cea "foarte greu de manevrat si luata degeaba ca sa ne chinuie pe noi copilul" se ofera sa mearga cu odrasla la masina in timp ce eu urma sa imi fac de cap pe la DM. Zis dar nefacut caci s-au intors inainte ca eu sa fi ales un rimel pe gustul meu si iar nu mai zic de ce mi-as mai fi dorit caci mi-e teama de o depresie. Asa ca trantesc iar un rimel cu care am mari dubii ca o sa ma dau vreodata, mai iau doua cutii cu ceai si ies val-vartej pe usa. De ce? Copilul voia pe jos, printre cosmeticele ce pareau a avea magnet si tinut la distanta de acestea s-a pornit iar sirena...
Iata-ne porniti spre casa cu portbagajul mare si incapator aproape gol. Copilul adoarme intr-un final si noi ne punem pe discutii. Sotul ca nu, ca asa ceva nu este posibil, ca de acum copilul va sta acasa, ca vom merge la cumparaturi doar cu celalalt ca trebuie alaptat si el nu zice nimic. Eu am si sarit. Sa se duca singur ca eu doar cu un copil nu merg. Ca celalalt cum se va simti? Ca el este foarte sensibil si eu sunt convinsa ca va suferi foarte mult. Si de ce sa ii dam motive de gelozie? Nu, si nu, si nu.
O, dar ziua inca nu se incheiase. Copilul odihnit o ia cu acelasi program si acasa. Vrea iaurt. Nu vrea iaurt. Vrea mancare dintr-un borcanel. Incerc sa ii explic ca nu vrea. Ba da, el vrea, si vrea, si vrea. Il desfac. Nu, nu mai vrea. Vrea supa cu momo (morcov). Incalzesc. Dar nu, nici asta nu vrea. Am inceput sa rad nervos. Suparata ca nu am rimel, nu am inca papucii doriti, nici un sutien rezonabil, ca nu am putut sa imi cumpar nimic, cu dureri de burta si nervi in pioneze am inceput instant sa urzesc planuri de fuga.
Vine in sfarsit timpul baii si apoi somn.... Iar discutia dintre adulti continua. Asa nu se mai poate. Domnul se plange iar ca a petrecut 'atatea'(???) zile acasa si nu a reusit sa faca nimic. Ca noi nu mai putem sa facem nimic decat daca vrea copilul. Ca el nu poate sa faca o instalatie electrica, spre exemplu, in mai putin de doua ore cat doarme odrasla, ca apoi trebuie sa se puna, alaturi de mine, la dispozitia acestuia. Ca asa o sa locuim in casa noastra la anul si la multi ani! Am recunoscut deschis: este vina mea. Trebuia doar sa imi spuna si eu faceam in asa fel incat sa aiba toata disponibilitatea de care are nevoie. Nu, nu e bine. El stie ca eu trebuie sa ma odihnesc dar copilul... E rasfatat. Se tavaleste pe jos, etc. etc. etc.....
Eu? Eu ce sa mai zic? Ce sa mai fac? Ma intreb (a cata oara?) oare gresesc? Unde gresesc? Cum sa fac? Si am obosit tot gandind.
Eh, maine poate o fi mai bine! Doar tomorrow is an other day!

Cum a petrecut mamica lui Du sarbatorile de iarna

Sa incepem prin a spune ca mosul (sau motul, cum spune Du) m-a cam sarit si nu mi-a pus nimic sub pom. Dar mi-a trimis o Manducaaaa! Ceea ce compenseaza oarecum. Si mi-a mai adus ceva foarte important si placut: timp. Timp, pentru ca domnul consort a fost acasa, pentru ca dimineata nu a trebuit sa mai sar din pat dupa toanele copilului, ca nu a mai trebuit sa tai ceapa, morcovul, cartoful, carnea cu copilul in brate sau stand pe jos, pentru ca nu a trebuit sa mai duc hainele spalate cu o mana in timp ce cu cealalta sustineam (complet sau doar de mana) copilul, ca a avut cine sa il scoata la plimbare/joaca in timp ce eu puneam ordine prin lucruri sau ma relaxam pe la calculator sau citind. Ce mai, un vis! Mi-am putut face de cap si pe la cumparaturi. Am mers (wow!) de doua ori intr-o saptamana mai departe decat ceea ce inseamna un 'Lidl'(ce sa fac daca atat se gaseste in C. de Arges?!?), adica la Real, care din pacate pentru mine se afla in Pitesti (60 km distanta), DM si alte minuni din astea. Wow! Wow! Mai vreau! Ma simt in forma. Ce daca nasc intr-o saptamana-doua? E drept ca m-a mai perturbat piticul dar a fost acolo consortul ca sa ii arate masini, tractoare, locuri de joaca. Mi-am amintit de vremurile demult apuse, cand bateam drumurile hipermarketurilor fara nici o grija si dupa chef, cand nu exista nici macar o idee despre vreun copil (dar doi?), cand dispuneam de tot timpul meu si necesitatea unei case personale nu reprezenta nici macar un vis indepartat dar exista in schimb un automobil personal care ma ducea incotro voia spiritul meu plimbaret...
Si acum lucruri serioase. De petrecut nu pot spune ca am petrecut in adevaratul sens al cuvantului. Noi am avut un an destul de greu, cu un program destul de incarcat, deci sfarsitul lui ne-a gasit epuizati si cu dorinte de odihna. In plus eu sunt totusi in ultima luna de sarcina, luna in care durerile de bazin s-au amplificat uneori pana la mersul pe pereti. Meniul a fost mai mult decat unul obisnuit. In cazul meu: multe fructe, lapte pentru stins vulcanul ce mi-a inlocuit stomacul, ceva peste si foarte putin din mancarea capatata de la parintii sotului, adica salata de beuf (dupa care am zis ca ard cu totul), doua linguri de ardei umplut, trei de tort. Aaaa, si friptura pregatita de acelasi sot, fara ulei/grasimi la gril (dar la celulita acumulata deja nu mai conta). A existat o singura prajitura facuta de mine care s-a si terminat imediat. Deci arta culinara sa mai astepte macar un an.
Noaptea de revelion s-a petrecut asa:
Undeva, candva a existat dorinta de a se fierbe niste vin 100% natural, cu scortisoara, din care ar fi trebuit sa serveasca si subsemnata macar o jumatate de pahar. Da, da! Sunt insarcinata, stiu. Si era revelionul. Dar n-a fost sa fie. Copilul ne-a spus pe la opt si ceva ca el vrea baie si apoi somn. Din care somn s-a trezit pe la 22:30 si a trebuit readormit. In urma acestei operatiuni am constatat 'caderea' jumatatii mele alaturi de fiu si m-am vazut unica petrecareata. Am mai petrecut eu asa de una singura ceva vreme, dar inainte de miezul noptii membrul familiei cel inca nenascut si-a cerut dreptul de a sta la orizontala si cum toti (mici sau mari) suntem egali in drepturi.... Se spune ca ce faci la miezul noptii o sa faci tot restul anului. Ha!!! Sa vad eu cum o sa dorm cu doi copii mici. Oricum, a fost foarte bine caci trezirea ni s-a dat undeva in jurul orei 07:00. Si nu stiu cat de draguti si dispusi sa satisfaca multe doleante pot fi niste parinti nedormiti.
Dar ne-am promis ca o sa vina si timpul nostru. Chiar daca eu ma gandesc ca acest timp va veni cand eu voi fi sprijinita de un baston si in drum spre petrecere ii voi pune piedica bastonului jumatatii adormite, asa, "din greseala", ca doar sunt purtatoare de ochelari de la varste fragede...

Am nevoie....

  -De o ora (macar) de liniste pe zi. O prefer dimineata, sa beau o cafea in liniste...oops, nu (prea) mai beau cafea... dar schimb cu ceai, fara sa aud de n ori mami, mami, mami, fara tras de pantaloni, fara plansete, fara asezari/ridicari/asezari pe parchet (ca nu mai pot si incep sa respir mai ceva ca o locomotiva).

   -De sot, macar seara, acasa, la o ora rezonabila, nu dupa 20:00. Nu doar o saptamana si atat, numa' sa-mi dau seama ce bine e si apoi gata. Este bine si o saptamana caci la ce copil mofturos/plangaret/nemultumit am avut (circumstante atenuante - o noapte de febra si mai multe zile cu privirea plouata) nu stiu cum o scoteam la capat eu insami fiind "relativ racita", dar eu vreau mai mult. Tot timpul daca se poate. Hai fie, cu mici exceptii, dar mici...

    -De o idee de cadou pentru colegul de camera (ala permanent, nu cel de imprumut pe care nu stiu cum voi reusi sa il expediez in dormitorul propriu), pentru luna viitoare cand va avea... cati ani?... 36? Cred ca da. De preferinta ceva de comandat pe net caci la toata burta mea plus copil de carat nu ma vad batand magazinele in cautare de...idei. Eu stiu ca ii voi darui inca un copil dar in ultima vreme am fost atat de lipsiti de timp si asa pe fuga incat simt nevoia sa il rasfat cu ceva frumos, surprinzator si foarte special. Ce sa fie? Ce sa fie?

   -De un nume pentru copilul care vine tot luna viitoare. Sper sa nu se grabeasca pentru ca va ramane fara nume!!!! Sugestii???

   -De hainute calcate (macar le-am spalat) pentru acelasi membru al familiei asteptat in ianuarie (cel fara nume). Eu am avut o tentativa dar cand sa le mai fac? Du tipa imediat ce vede ca ocupatia mea e alta decat tinut masinute in mana, sau asezarea tractoarelor pe deal (adica pe pernele tarate pe jos tot de el), sau in cazuri de nemultumire si disconfort, pusul "lemnelor" in remorca (mamica are mai multa dexteritate dacat baietelul), sau, in cazuri de nemultumire si disconfort, tinutul/plimbatul in brate prin casa dupa comanda lui.

Se ofera cineva?

   -De "bocceluta" (bagajul) necesar la nastere. De o luna fac liste, listute si alte hartiute cu ce imi trebuie fara a se concretiza nimic. Ieri am fost la ultima mare 'sedinta' de shopping din anul asta, cu o astfel de listuta si m-am intors cu trei din multele lucruri trecute acolo. De ce? Pai la Real cel fara de egal era nu stiu ce centru de joaca pentru copii. Si ce daca Du e mai mititel? El a vrut sa se joace! Si s-a jucat... si s-a jucat... pana a vrut sa manance si mamica a uitat sa ia si o lingurita pe langa mancare (e si ea insarcinata, de...) si a trebuit sa scurtam sedinta. Si cum cumparaturile pentru casa erau gata, cele personale au fost amanate. Pe perioada nedeterminata ca eu nu ma mai vad la volan cu o burta de opt luni iar domnul nu stiu cand o fi disponibil.

   -De cineva sa mearga la epilat in locul meu. No coment.

   -De ceva mai multi bani de investit in ingrijirea personala. Imi doresc un unt de shea, un rimel super-super pe care nu l-am gasit inca dar il caut, niste schimbari prin garderoba de care nu m-am mai ocupat serios dupa nastere, chiar si pe la incaltaminte (desi acolo stau binisor), vreau si un ulei de argan si mai vreau si un parfum nou (ce daca am atatea?).

   -De setul asta de scutece.

http://www.hiphip.ro/products/wonderoos-minky-starter-kit-3-scutece-plus-accesorii.

Il vreau!!!

   -De mai mult timp petrecut cu domnul inimii mele. Este partea pe care am inceput sa o resimt din ce in ce mai tare. Suntem asa de prinsi cu cresterea copilului, cu nasterea ce urmeaza, cu casa inca neterminata, cu serviciul (unii din noi) ca nu mai avem timp sa fim noi, asa cum eram odata.

  -Sa nu ma sara Mosul cumva. Mosule, stii ca am fost cuminte, da? Si ca "merit" sa vii! Si ca nu ai cum sa nu vii, ca eu te astept sa vii cu sacul plin. Nu stiu exact ce as vrea sa contina dar te descurci tu. Am incredere in tine!

Nu in ultimul rand am nevoie de curaj. De mult curaj caci cu cat se apropie mai mult un anumit eveniment cu atat se pare ca ma paraseste curajul. Nu vreau in spital... nu vreau sa il las pe Du fara mamica... nu mai vreau analize, taieturi, vorbe urate, spagi... Vreau sa il aduca barza pe celalalt micut. Sa vinaaaaa barzaaaaaaaaaaaaaaaa!

Si mai am nevoie acu'-acu' de o ciocolata. Cu muuuulta cacao. Si o carte buna pentru insomniile nocturne. Aaa, si ceva care sa imi calmeze durerile de bazin, care, norocul meu ca nu sunt zilnice.
Doar atat. Poate mai adaug mai tarziu.