Escape!

Ieri am evadat. Doar vreo trei ore, din pacate, nu toata ziua asa cum as fi dorit :D.
Copiii ramasi in grija consortului au fost gasiti intregi. Si consortul tot intreg era. De nervii lui insa nu stiu ce sa spun :D!
S-au bucurat toti (fara exceptie) cand m-au vazut. Du stia ca plec, m-a intrebat daca ma mai intorc si cumva ma astepta, dar Robert nu stia nimic. Nu intelegea saracutul de ce e pus sa doarma de cineva care nu are sani. Si nici ce e obiectul ala rece prin care i se cere sa bea laptele mamei. Asa ca el s-a bucurat cel mai mult :). Desi a rezistat eroic trei (TREI???) ore fara mine si sanii mei!
Eu m-am simtit bine! M-am intors acasa cu alt chef de viata, dupa o cafea bauta (aproape) in liniste cu o prietena care scapase doar de unul din cei doi copii, cu o coafura turbata dar la moda, cu care sa ma pot prezenta linistita azi la evenimentele deosebite (povestim mai tarziu despre cum le-am facut fata).
Concluzia: mai vreau! Doamne, ce bine e cand dupa 9 (NOUA!!!) luni reusesti sa fugi 3 ore singura!