Intalnire importanta!

Da! Saptamana ce a trecut ne-am intalnit. Eu si... si... si..., ei bine probabil ca tot un EL!
Am avut o saptamana foarte aglomerata cu analize de facut, cu programare la echografie, cu programare la epilat (wow, chiar am reusit sa si ajung), cu copilul dupa mine aproape tot timpul si cu o dorinta neimplinita, aceea de a-mi schimba culoarea parului (dar asta n-a fost sa fie).
Ei bine, ne-am intalnit (caci despre asta era vorba)! Toate sunt bune si frumoase. Copil perfect, sarcina perfecta, la data stiuta, chiar daca abdomenul meu pare a ascunde o sarcina de cel putin 6 luni (???). L-am "vizitat" intr-un moment de maxima activitate, ceea ce "simteam" deja, dar a fost interesant sa si vad. Misca piciorutele, manutele, degetelele, isi acopera fata cu mainile sa nu ne mai uitam atat.... ce mai, activitate intensa! Toate masuratorile au dat bine. Mai putin cele 59 kg ale mele. Astea mie nu mi s-au parut atat de ok. Dar ma pot linisti ca 300g din ele sunt ale bebelusului, deci nu sunt ale mele toate!!!
Si am ajuns si la sex. Mult dorita fetita pare ca nu vrea sa vina. Toate rochitele si sarfanele si sandalutele si palarioarele la care am visat si pe care le-am admirat... pe care le vreau... s-au dus. N-am decat sa le dau pe sepcute si salopete si ghetute si adidasi... Dar parul? Ce ma fac cu parul? Eu cui ii mai fac codite? Zulufii cui sa ii mai rasucesc? Uff, uff!!! Pe cine sa dau vina? Pe presimtirile sotului? Hmmm, hmmmm...
Eu vreau sarafane! Si rochite! Si sandalute! Si palarioare! SI....SI....SI...
Si speranta moare ultima, nu? Sa speram atunci pana la urmatoarea intalnire.