Ce am auzit despre alaptat, constructiv sau nu

A inceput sa imi placa tot mai mult sa scriu despre alaptare si cum subiectul lunii este despre ce se mai spune, ce se mai aude, ce se mai zice inainte sau la inceput de alaptare, cand toata lumea te crede  (si pe buna dreptate) o persoana nestiutoare, iata deci din experienta mea:

Prima data cand am discutat despre alaptatul copilului pe care urma sa il nasc a fost prin luna a 4-a, cu o colega de serviciu, mama unei fetite. M-a intrebat daca intentionez sa alaptez. Am raspuns ca asa cred, ca sper sa am lapte etc (nesiguranta de viitoare mamica nedocumentata). Am primit multe incurajari de la ea. Mi-a spus ca asa este cel mai bine pentru copil si pentru mama, ca asa el se simte cel mai bine, sa nu il intarc devreme si alte cateva sfaturi din experienta ei. Mi-am zis atunci ca daca vreau sa alaptez copilul (si am vrut) ar trebui sa termin cu nesiguranta si sa am incredere in organismul meu. Si in cea mai mare parte a timpului asa am facut.
Am auzit apoi ceva legat de forma si marimea sanilor. Ca acestea ar influenta alaptatul si ca persoanele cu sanii mici (eu, de exemplu) nu prea ar avea succes. Surorile mele mai mari, care au alaptat cu succes atat cat au dorit, sunt intradevar mai 'fericite' la acest aspect dar eu nu am crezut asa ceva. Si intr-una dintre intrevederile cu medicul ginecolog, acesta a tinut sa imi explice ca nu trebuie sa fiu o femeie masiva ca sa nasc un copil mare si nu ar trebui sa am cine stie ce marime la sutien ca sa alaptez cu succes. Mi-a spus din proprie initiativa, nu l-am intrebat eu :)))

Cam asta am auzit in timpul sarcinii.
Dupa ce am nascut surorile mele mi-au adus muuult ceai de soc care trebuia sa ma transforme intr-o arteziana dupa parerea lor. Medicul mi-a prescris galafor aratandu-se neincrezator in capacitatile mele naturale. Si moralul meu scadea... Dar copilul cauta sanul uitandu-se fix in ochii mei (eu asa vedeam atunci) si ignorand toate 'dificultatile' ce prevesteau o viitoare formula + multe biberoane.
Mituri despre ingrijirea nou-nascutului sunt multe. Cel pe care l-am retinut eu este ca in primele doua luni de la nastere nu ar fi trebuit sa trec peste nici o apa curgatoare ca 'raman fara lapte'. Cum eu nu sunt o fire statica si cum inteligenta mea mi-a spus ca nu exista nici o legatura, binenteles ca nu am tinut cont de sfat. Dar cred ca are multa influenta caci persoana care imi pusese in vedere sa nu cumva sa trec peste poduri, era o viitoare mamica, mamica pe la poarta careia trecea un paraias si pe care l-a trecut de cateva ori si parea foarte afectata. Cu toata dorinta ce o avea sa isi alapteze copilul, in urma unor dificultati (si aici eu ma gandesc ca au contat si astfel de mituri) la 5 luni de la nastere s-a oprit.

Mi s-a mai spus indirect, atunci cand copilul cerea san si la 30 de minute dupa masa anterioara ca nu am laptele bun, ipoteza sustinuta cu numeroase exemple la care raspundeam scurt ca asa ceva nu se poate, ca copilului nu are cum sa ii fie mai bun altceva decat laptele mamei lui, ca asa a fost inainte de a se cunoaste formulele si nu vad de ce s-au schimbat lucrurile acum si ca mamele respective rau au facut ca s-au lasat influentate.

Sigur ca mi s-a spus ca copilul nu se mai satura cu laptele meu inainte sa implineasca macar 3 luni si ar trebui sa ii dau gris cu lapte, mar cu biscuiti si alte d-astea. La randul meu am explicat cum ca sistemul digestiv al unui copil asa de mic nu functioneaza ca cel al unui adult si nu va primi altceva decat lapte de la mama lui.

Iarasi mi s-a spus ca dupa 6-9 luni il alaptez degeaba caci laptele nu mai are nici o valoare, ca este 'apa chioara', ca suptul il impiedica sa manance mancare solida si asa va refuza tot ce ii dau cu lingura. Nu a fost asa. Du a acceptat mancarea solida foarte bine insa fara a renunta la niciuna din mesele de lapte.

Acum nimeni nu imi mai spune nimic desi in doua saptamani urmeaza sa nasc a doua oara. Probabil ca se considera ca sunt veche in bransa. Si asta este foarte bine. Cred ca tot ce suna altfel decat incurajare nu ar trebui spus viitoarelor mamici deja destul de afectate de ceea ce urmeaza sa li se intample si de responsabilitatile pe care le vor avea.