Sarbatorim saptamana scutecelor lavabile si cum o alta postare despre experienta mea versus scutecit textil tot asteapta sa fie finalizata nu cred ca as fi putut gasi un prilej mai potrivit pentru a-mi asterne in sfarsit gandurile pe hartie.

Dar apoi s-a nascut Robert. Si cand l-am vazut asa de mic (eram si eu invatata cu Du, care luase dintr-odata dimensiuni de urias si nici gand de mult asteptatul training la olita), cu picioarele asa de subtiri am ales sa folosesc scutece de unica folosinta pentru inceput. Imi era cumva teama, nu stiu de ce, si tot amanam pe maine, si iar maine, si iar maine. Asa a trecut prima luna, apoi jumatate din a doua si cum Robert a crescut intr-o luna cat altii in doua iar eu am devenit foarte fericita posesoare a doua pufosenii, mi-am facut curaj si am incercat pe pufos pufosenia verde, de care m-am si indragostit. Este idealul meu de scutec. Subtire, ingust, cu talie joasa, cu cea mai delicioasa culoare (iubesc verdele!), cu un material pufos la exterior, dar si super absorbant. Am avut putine accidente cu el si doar cand Robert a dormit mai mult timp pe burta, dar el fiind un copil "havy wetters" a avut scapari si cu pampersul schimbat la trei, maxim patru ore. Acest scutec a ramas al lui Robert. Mai folosesc tot pentru el doua BumGenius si cum am doua inserturi in plus, dupa ce il folosesc spal repede chilotelul (se usuca destul de repede) si il folosesc cu alt insert curat. Am, practic, patru scutece in loc de doua. Si ii mai pun Pop-in-uri dupa caz. Noaptea, de cand a inceput sa doarma 6-7 ore legate, folosesc un pampers caci inca nu am gasit scutecul care sa stea cu succes in fata abundentelor nocturne si nu pot si nu vreau sa trezesc copilul pentru a-l schimba.

Scutecitul textil nu e deloc de speriat, asa cum am crezut eu (si multe din cunostintele mele) inainte sa le folosesc. Am avut curaj sa le incerc dupa ce am citit parerile mai multor mamici si am plecat la drum cu multa informatie. Astfel ca nu m-am impacientat cand am remarcat un usor miros dupa mai mult timp de folosire, ci pur si simplu le-am spalat la o temperatura mai mare (60 de grade). Am cumparat odata cu ele si detergent din bila de bou, care cred ca se gaseste peste tot pe unde se gasesc scutece textile, pe care il pun peste petele ciocolatii. Mai folosesc uneori si vanish care este la fel de eficient dar nu si bio. Am incercat si nucile de sapun dar nu cu prea mare succes. Acum le folosesc daca spal manual (am patit-o cand mi s-a stricat masina de spalat) caci nu fac multa spuma si e mai usor la clatire.
Ca si impedimente ar fi:
-banii destul de multi care trebuiesc investiti initial, dar daca calculam cati bani se duc lunar pe cele de unica folosinta iesim cu mult pe plus.
-se schimba mai des decat un pampers. Depinde si de copil dar o medie ar fi de doua-trei ore. Eu cand am vrut sa vad puterea de absorbtie a celor doua Itti Bitti le-am lasat pana ce umezeala a inceput sa iasa si daca la Du au rezistat peste 4 ore (ziua), la Robert au trebuit schimbate la maxim 3 ore.
-cu timpul inserturile nu mai sunt la fel de albe ci capata o nuanta de gri (nu si in cazul celor Pop-in care au inserturile in culorile chilotelului). Pentru mine nu este o problema. Sigur ca mi-ar fi placut sa se mentina albe si stralucitoare dar m-am gandit ca se comporta natural, ca si hainele albe care cu timpul isi pierd din stralucire. Si scutecele sunt din materiale naturale si mai sunt si foarte des folosite si spalate, deci este normal.
-trebuiesc curatate de probleme. Eu am rezolvat punctul asta folosind hartia de protectie si expunerea la soare.
Imi plac! Sunt colorate, vesele, unele chiar pufoase, economice, sanatoase (nici cu pampers nu au existat iritatii de scutec dar materialele din care sunt fabricate sunt departe de a fi sanatoase). Imi doresc macar cate unul din fiecare marca, sa testez, sa compar plusurile si/sau minusurile dintre unul si altul, sau altul, sau altul... Inceputul a fost greu ca acum nu m-as mai opri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu