Ana lui Manole

"Casuta visurilor" parea pregatita pentru o noua etapa. Ne-am pus pe adunat materialele necesare mai ceva ca furnicile si am purces la treaba. Am stat cu o zi inainte de gatit, de copt si pregatit mancaruri ca, deh, cu doi copii mici greu te poti sincroniza cu stomacurile lucratorilor si am inceput.

Doar ca in prima zi, in timpul mesei numarul doi, in urma unei rafale de vant, s-a auzit un zgomot de ceva cazind. Am descoperit mai apoi ca un zid mai mic si unul mai mare au avut rau de inaltime si s-au dat jos de pe placa. A inceput munca suplimentara in urma careia zidurile au primit mai multe scanduri si stalpi pentru a preveni alte lesinuri.

A doua zi. Lucrurile mergeau bine. Fiecare zid terminat primea imediat tratament special cu scanduri si stalpi. Masa numarul unu a decurs fara incidente majore. Vantul insa parea sa se intensifice din minut in minut. Se lucra totusi cu drag si spor, pana ce aud o bufnitura. Imi ciulesc urechile, dar nu aud decat vantul. Arunc un ochi afara, dar nu vad nici o miscare sus, pe "casuta visurilor". Du ma chiama la apel. Ii pun o bluza pe el, o caciula pe cap si iesim repede sa vad ce se intampla. Ajung la locul faptei ravasita de vant si teama pentru a constata prabusirea unui alt zid de ~10m lungime si aproape 2m inaltime. Hmmmm, hmmmmm!

Se sisteaza tot urmind sa reluam saptamana viitoare.

N-am mai vazut dom'le asa ceva! La Manole macar zidurile asteptau noaptea pentru a cobori de la inaltime.

Si daca saptamana viitoare situatia nu se va imbunatati oare ce femeie ar trebui zidita? Sotia mesterului (adica sotia Fratelui Personal)? Sau sotia proprietarului???

:)))))

"Casuta visurilor" a prins contur. Acum cautam decoratiuni pentru bucatarie ieftine, frumoase si bune, he-he :D, covoare mici si cochete in care sa ne ingropam picioarele si toate detaliile care fac dintr-o casa ACASA!