Lilypie First Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

marți, 15 octombrie 2013

Greutati in alptare, sau ultima noastra luna

De-a lungul anilor de alaptare (multi, zic eu!) am dobandit multe informatii. Stiu cat de benefic este laptele matern pentru copil, cat de importanta este alaptarea exlusiva pana la 6 luni, ce impact emotional are atasarea bebelusului/copilului la san. Nu m-am lovit de greutati majore la nasterea si deci inceputul alaptarii celor doi copii. Sigur ca am avut parte de ragade, dar au trecut, si de nopti cu multe intreruperi, dar astea nu au deranjat prea tare. Sigur ca ma bucuram cand reuseam sa dorm 3-4 ore intr-o noapte, dar se poate si mai rau. Am citit eu la Raluca :D!
Sigur ca acum, cand copilul se apropie de 2 ani, vad si mai multe sprancene ridicate si intrebari rostite sau nu: dar cat ii mai dai? Nu il intarci?, intrebari carora inca le fac fata. Stiu ca vin din partea unor oameni care imi vor binele si carora corpul meu (putin cam) firav li se pare un motiv de ingrijorare. Chiar consortul a sugerat o eventuala intarcare in saptamanile in care ametelile mele si starile de slabiciune pareau ca nu se mai termina. Dar daca starea de sanatate fizica s-a imbunatatit nu pot spune la fel despre cea emotionala.
Am trecut printr-o perioada tare aglomerata. Nu stiu inca daca s-a terminat, stiu doar ca mi-a consumat multe din rezervele psihice si acest lucru si-a pus o amprenta adanca pe "simbioza" dintre mine si Robert. Am avut momente (si nu sunt sigura ca este corect timpul verbului) in care l-am rugat sa se opreasca, in care nu am mai putut continua. Uneori m-a inteles, alteori nu si m-am trezit rugandu-ma sa mai pot rezista un pic, sa mai astept putin, sa ii las timp sa se acomodeze cu starea mea. Am parte de un copil tare intelegator, dar tot imi amintesc momentele in care ochii caprui inchis m-au privit cu tristete, ca si cand i-as limita accesul la ceea ce este al lui. Au fost multe datile in care a acceptat o amanare, chiar si de cateva minute pana ce am putut sa il alaptez. Cel mai greu era noaptea cand trebuia sa il alaptez des si mult si fara amanari pe care nu le-ar fi primit bine, care ar fi dus la urlete si trezirea lui Du. Le-am depasit cu mare consum emotional.
Oare suntem setati sa intarcam la o anumita varsta? La un an? La doi? Oare situatia societatii noastre a dus aici? Pentru ca cunosc femei, e drept ca in mediu rural, care au alaptat bine peste doi ani, femei ce recunosc cu greu acest lucru. Oare pentru a nu fi considerate demodate? Pentru a nu li se reprosa apartenenta altor timpuri? Nu stiu. Dar poate daca societatea nu ne-ar mai privi asa ciudat, pe noi, cele ce alegem sa alaptam copilul chiar la 2,3,4 ani nu as fi trecut prin acest blocaj. Oare se va schimba vreodata acest aspect?

2 comentarii:

  1. Greu de stiut daca se va schimba sau nu... as zice ca putin probabil, sperand sa fie pesimismul de vina, nu realismul. Oricum ar fi, e solicitanta alaptarea aceasta zisa prelungita, care inainte vreme era normala si care si acum, in unele culturi, putine, dreptu-i (pe la mongoli, pe la tibetani si altii asemenea) e cel putin privita cu ingaduinta, daca nu chiar incurajata. Cred ca e o legatura intre presiunea sociala si oboseala mamei. Si eu am unele probleme de o vreme incoace, noi ne apropiem de 2 ani si 4 luni de alaptare... si uneori, cand Mihai e iritat, de exemplu, sau cand par eu aproape de capatul puterilor... simt ca devine dificil. Ar fi mult de vorbit despre senzatiile care cateodata ma chinuie intens, cert e ca am inceput sa ma gandesc la intarcare la randul meu in acele momente. Cand e iar bine si se surade de ambele parti, ma felicit pentru rezistenta, ce sa zic... As fi fericita sa se autointarce Mihai, sper sa reusim, dar... ramane de vazut. Am inteles ca frumos si recomandat e sa fie si mama, si copilul multumiti cu alegerea facuta, oricare ar fi aceea; de pilda, daca e vorba de intarcare, intarcare sa fie, dar empatica. In fine... m-am lungit tare.Va doresc sa fiti armoniosi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai eu nu stiu ce sa zic, dar nu cred ca as putea intarca. Ok, ii pot sugera, poate chiar negocia dar nu cred ca l-as putea privi plangand ca nu ii dau sa suga. Ma gandesc ca situatia asta a fost din cauza perioadei foarte aglomerate din viata noastra. Teoretic ar trebui sa ne mai relaxam un pic spre sfarsitul anului. Eu zic ca am depasit oarecum starea aia, ca nu imi pot imagina ce ar fi fost acum, cand are trei canini in lucru :)). Si-asa cand se lungeste prea mult trebuie musai sa imi iau macar telefonul la butonat ca sa pot avea rabdare.
      Mai presupun ca va trebui sa se regleze cumva caci in curand voi incepe si serviciul si dupa ce ca voi avea parte de jumatati de noapte ar fi cam greu sa le injumatatesc si pe-alea :))
      En fin, ne armoniem noi cumva! Doar voi ati ajuns la 2 ani si 4 luni :D, venim si noi tare din urma!

      Ștergere