Lilypie First Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

vineri, 14 septembrie 2012

Cea mai buna tocanita de rosii

O zi ca multe altele, mai mult decat aglomerata. Incepusem de dimineata lupta inghesuitului intr-o galeata mare a trei verze potrivite, ceva morcov, rosii necoapte, sfecla rosie... da, muraturi traditionale. Copiii se luptau si ei pentru a prinde o cat mai mare portie din bratele mele. Nici vorba de mic dejun si in ritmul asta incepusem sa ma tem si pentru pranz. Noroc ca consortul imi lasase cafeaua facuta, caci o cafea rece e muuult mai buna decat o cafea lipsa, mai ales dupa noptile mele facute farame de Robert. Nu imi dau seama de scurgerea orelor decat cand aud buzduganul (aka telefonul) Zmeului batand cu zgomot in poarta (creierul meu obosit), semn ca nu mai e mult si ajunge acasa. Mancare lipsa. Abia reusisem sa pregatesc cate ceva pentu copii. Alerg repede in gradina ursului si culeg cateva rosii, rup vreo doi morcovi pana reusesc sa scot unul intreg (graba mare dom'le), la fel si doua radacini de patrunjel, doi ardei si pescuiesc din mers si o ceapa. Spal, curat, toc ceapa si ardeiul si le pun la calit intr-o lingura de ulei, rad morcovul si patrunjelul, le arunc in oala unde las totul inca 2-3 minute, timp in care toc rosiile deja spalate. Las la foc mic pana scade sucul lasat de rosii. Caut frunzele de la radacinile de patrunjel. Nu imi pot imagina unde le-am putut pune pana vad un colt inverzit cand deschid usa spre cos. Greseala! Mare greseala! Sigur ca patrunjel e destul, dar ca sa ajung la el trebuie sa alerg vreo 50 m garduri, treaba deloc usoara cu doi copii mici agatati de colturile fustei.
Eu condimente de la market nu mai folosesc de ani de zile. Vegeta si alte secrete ale gustului nu au ce cauta la mine in oale iar verdeturi prefer sa cultiv eu, personal, ca sa nu existe nici un dubiu asupra calitatii. Deschid totusi usa frigiderului cu speranta in suflet si descopar un mix de condimente primit in Cutia Verde de iulie si ramas neincercat, nu stiu de ce ca e tare bun. Torn peste tocanita mea o cantitate nu foarte generoasa, din teama de nou, dupa ce opresc focul si respir usurata: am terminaaaat! Nu mai mult de doua ori caci cei doi copii s-au simtit neglijati prea mult timp. Unul vrea sa il prind, altul vrea sa suga...
Si ajunge si Zmeul acasa... Dupa ce a mancat doua farfurii (este una din mancarurile lui preferate de vara) ma intreaba daca am pus cimbru. Ii spun ca am pus ceva, nu stiu exact ce, dar ii arat mai tarziu. A spus ca este cea mai buna tocanita pe care a mancat-o. Si ar vrea si maine! Si poimaine! Si daca nu am timp pot sa fac cand vine el de la serviciu ca sa stea cu copiii :).

5 comentarii:

  1. Mda.. :)
    Ai relatat un episod interesant din povestea "Mancarea preferata a Zmeului cel Bland" :))

    Zmeul tau lucreaza toaaaata ziua?

    RăspundețiȘtergere

  2. Oh, nu! Zmeul meu lucreaza, cum sa zic, cat si cum vrea buzduganul lui. As fi zombie deja daca ar lucra toata ziua. Nu pot sa explic in cuvinte ce inseamna doi copii ATAT de miscatori si posesivi si apropiati ca varsta si nah, mama nu e decat una, macar un tata sa mai fie din cand in cand :)
    Si binenteles ca Zmeul era intotdeauna bland cu printesa, fie ea chiar rapita!!!
    Te puuup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. felicitari zmeului.

      si printesei. ca deh, ea invarte tot castelul dupa bunul plac :)

      Ștergere

    2. In ultima parte, sigur!!!

      Ștergere