3-4 luni

Nu mai e timp... cum bine zice Holograf. Si putinul care mai e il intind sa imi ajunga de un search, de citit o postare interesanta, o dezbatere de grup, un raspuns pe care il asteptam. Si uite asa ma trezesc, uimita eu insami, ca Robert vrea in popou. Ba nu! Nu il mai multumeste. Vrea in cele doua picioare! Prinde jucariile flturate de Du prin fata-i si vrea sa le manance. De fapt vrea sa manance tot ce prinde. Si mie mi se pare ba prea mic pentru asemenea activitati ba prea mare cand il vad cu cata usurinta imi prinde mainile si se ridica. Incerc sa il tin cat mai putin, desi uneori nu imi iese din cauza urletelor...
Il port mult. In brate, in Manduca (cu care  a inceput sa se inteleaga), in carut nu, nu mai vrea deloc. Insa Du vrea si asa plecam la plimbari lungi de cate o ora, cu Du in carut si Robert in Manduca. Inca e alaptat exclusiv si cu trei exceptii din prima luna cand a primit ceai de colici nu a servit altceva decat lapte. Suge mult si repede, dar regurgitarile sunt aproape uitate. Este in continuare acelasi pufos si asta a aratat si cantarul: 7,5 kg la 4 luni. Laptele inca face fata cererii desi o viroza puternica m-a facut sa tremur si sa imi amintesc ca in urma unei viroze, tot pe la 4-5 luni, Du era sa fie intarcat. Acum am avut grija sa ma hidratez corespunzator si desi nu-mi mai simt sanii plini Robert pare multumit. Nu am mai putut sa ii ofer si lui Du, bolnav si el ca si mine, cana cu care se obisnuise.
Nu vrea sa stea singur deloc. Si asta nu inseamna ca poate sa auda pe cineva prin preajma si el sta linistit, pe pat. Nu! Cu el se vorbeste, i se arata lucruri interesante, iar el ne rasplateste cu cele mai frumoase zambete transformate in hohote daca ii place jocul ales. Este cel mai vesel copil pe care il cunosc. Rade si zambeste de cum se trezeste si ne vede, rade imediat ce vorbim cu el si chiar daca plange uneori de frustrare ca nu se poate ridica, imediat ce il ajutam rade.

Du se joaca cu el, ii arata jucarii zornaitoare, de bebelusi, cu care el, copil mare, nu se mai joaca, iar uneori ii ofera chiar si cate o masina de-a lui pe care i-o cere repede inapoi, sa nu cumva sa i-o strice. Incearca sa il impace atunci cand eu nu ajung la el atat de repede pe cat mi-as dori, il mangaie si il pupa si imi spun ca "Bobe pandge".
Ne intelegem bine. Exprima atat de bine emotiile traite! Trebuie doar sa fiu un pic atenta si intelg ce vrea.
Este un copil respectat, iubit, invatat rau, adica in brate si nelasat sa planga. Iar el ne rasplateste din plin. Imprastie rasete si fericire in toate directiile.