Unde-i Nelu?

Pe drum. Ne intoarcem de la cumparaturi. Mai aveam vreo 10 minute pana acasa. Toate bune si frumoase, Robert adormit la sanul meu (stiu, stiu. Locul lui e in scaun dar suntem 4 in masina si unul din noi mai si conduce. Nu stiu cat de bine o poate face in urletele ce sunt sigura ca se aude si de pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Si-apoi soferul tot mergea in slalom, spre disperarea mea, ocupat cu niste apa ce ii tot pica din nas), Du dadea sa se mai legene cu scaunul un pic. Eu urmaream distrata traiectoria uneori nesigura a masinii intrebandu-ma daca sa ii propun consortului un schimb de locuri...
Dar Du se trezeste si ma trezeste din toroeala cu o intrebare existentiala:
-Unde e Nelu?
Ma gandesc ce Nelu cunoaste copilul dar minte imi ramane goala. Arunc priviri disperate in oglinda retrovizoare unde intalnesc niste ochi aposi si mai nestiutori decat ai unui bebelus. Undeva, un pic mai jos de ei zaresc si un colt de prosop. Servetelele nu mai faceau fata. Raspund calm ascunzand cu grija disperarea din glas, sa nu se prinda copilul ca habar n-am ce vorbesc:
-E la el acasa, mamico.
-Nu. Nu e.
-Hmmm, pai ar putea sa fie, Du?
-In plasa.
-Da? Atunci e in plasa.
-Vreau si eu Nelu.
Ma gandesc atent la lista cu cumparaturi. Nu. N-am nici un Nelu in plasa. Ca sa aman totusi un deznodamant nefericit pentru nervii nostri spun ca in masina nu se poate si sa astepte el frumos pana acasa. E de acord.
Acasa. Despachetam cumparaturile printre care se strecurase si un pomelo. Desi am inceput sa evit fructele de market am cedat totusi la intrebarile lui Du despre ce e si cum se cheama si l-am cumparat. Ma gandeam, distrata in continuare, daca sa il depozitez pe undeva sau sa il mancam cand de undeva din spate tasneste cuvantul care elucideaza misterul:
-Nelu! Mami, da-mi si mie nelu!
-Of! Asta e Nelu? Mai, Du, asta e pomelo. Nu puteai sa spui si tu asa?

Seara. Du a tot deschis si inchis frigiderul luand si punand inapoi diverse. Apare apoi cu un salam mic-micut, dar tot salam cumparat pentur un anume eveniment. Il cer, ii spun ca e pentru musafirii care ne viziteaza ziua urmatoare si il duc inapoi. El, nemultumit, vine dupa mine si incepe sa se planga la ta-su ca el vrea ceva din 'fer' si eu nu ii dau.
-Si ce vrei din frigider, mai Du?
-Vreau... vreau... sunca.
-Tati, nu avem acum sunca in figider. Deci cum se cheama ceea ce vrei tu? Stii?
-Da. Vreau carnat de-acolo, din fer.
 PS: Copiii vostri stau in scaune speciale? Cum ii convingeti? Si intrucat la volan cu copii in masina trebuie sa fi oricand pregatit aveti si rca pe care sa va puteti baza?