Cum se trezesc copiii?

Robert se trezeste plin de voie buna chiar si in miez de noapte, cu gura semicerc aratandu-si toti cei 6 dinti, obligandu-ne la acordat atentie prin veselie. Tocmai noaptea ce a trecut s-a trezit chinuit de o tuse seaca si a inceput, discret, sa ma trezeasca. Discret, adica fara urlete ci cu trantitul capului lui peste nasul meu, pupici plini de umezeala (adica gura transformata in robinet deasupra fetei mele) si ranjeli. Si asa m-a tinut vreo doua ore, cu ghionturi din cand in cand ca ajutor sa nu cumva sa imi pice ochii in gura. Ziua deschide ochii si in secunda urmatoare e in fund cu gura larg deschisa, de zici ca e intr-o conversatie de mai bine de 5 minute. O incantare sa il privesti trezindu-se.

Du... Du atunci cand nu se trezeste urland emite pretentii care invariabil duc la urlete. Nu din astea ce s-ar putea totusi infaptui daca inchizi amandoi ochii.  Nu. El vrea imposibilitati de genul vreau sa vina tati acum, vreau sa imi dai... nu stiu ce sirop, sau ceai dar vreau acum-acum, fara sa astept nici un minut etc. Dimineata nu se deschid pleoapele de tot ca ori incepe direct cu urlete ori cu cereri absurde la o ora atat de nepotrivita, cand eu simt nevoia unei macarale sa ma dea jos din pat dupa noptile mai mult decat injumatatite de trezirile vesele ale lui Robert si de picioarele saltarete ale lui Du.

Oh, nu!.... se trezeste Du...