Adormitul copiilor

Cand era mic-mic-mic Du adormea fie la san, fie afara in carut (sistemele de purtat sanatoase imi erau necunoscute. In Arges inca nu am vazut nici o Manduca sau Boba), plimbat  prin racoarea de sub vie si ferit de razele prea puternice ale amiezei. Totusi cel mai des a adormit la sugand la san pana la 15 luni si apoi fara san, doar stand amandoi in pat, pieptanandu-mi parul. Acum are uneori dorinta de a adormi pe burta mea, asa cum m-a vazut incercand sa il adorm pe Robert. De cateva luni negociem la sange somnul de amiaza caci ar vrea sa il sara. Am si incercat sa ii fac pe plac in una din zile dar rezultatul a fost un dezastru, asa ca am decis sa negociem dar sa dormim totusi chiar daca dupa multe amanari. Cu toate ca zice ca nu vrea, adoarme repede, intre 5 si 10 minute si doarme cam 2 ore.
Seara, dupa ce facem un puzzle, ne uitam la niste cantecele, sau la diverse filmulete cu tractoare si masini si cand vad ca ar da semne de oboseala (asta se intampla cam dupa 9:30) ii spun ca mie mi-e somn si merg in pat. El, daca nu vrea sa vina, poate sa mai stea, dar singur. Asteapta pana se termina filmuletul si vine si el in pat. Simplu, frumos, nestresant.
Robert... of, Robert!
Inca nu am gasit butoanele ajutatoare. Cand era bebelus adormea uneori la san, alteori leganat pe burta, alteori plimbat in brate prin casa. Ma tinea noaptea cate 2 ore treaza la fiecare intrerupere. Inca mai are amintiri din astea din cand in cand. Apoi cam de la 3-4 luni, cand vremea nu mai era asa de incrancenata, pana pe la 6-7 un somn (sau chiar doua) il prindea in Manduca, in timpul plimbarii de dupa-amiaza. Apoi nu a mai vrut sa stea in Manduca, spre disperarea mea caci nu stiam ce sa mai fac sa il adorm. Il puneam la san iar si iar fara nici un succes. Pe burta mea incepea sa se foiasca si sa vrea sa sara. In astfel de cazuri singura alternativa era plimbatul cu carutul prin dormitor pana adormea.
Acum lucrurile nu sunt diferite cu mult. Daca s-a trezit prea de dimineata si a prins si o plimbare prin aerul rece de afara, in jurul orei 10 adoarme la san, molesit de caldura casei, pentru 30 de minute. Daca sunt norocoasa s-ar putea sa mai adoarma tot la san in jurul orei 2. Daca nu sunt norocoasa stau cu el minute in sir la san, il plimb laganat prin casa si poate-poate adoarme cam pentu o ora. Seara ar trebui sa fie obosit intrucat sunt si 5-6, chiar 7 ore de la ultimul somn, asa ca il iau usor spre pat, ii susur dulce in ureche ce bine o sa dormim noi amandoi, pana dimineata, il urc in pat langa mine unde incepe sa suga. Si suge, si iarasi suge si ochii se micsoreaza pana ce pare adormit... si apoi imi sare din brate razand, cu chef de joaca si uita de somn pentru 10 minute. Incepe iar sa scartaie si o luam de al capat cu ritualul pana ce sare din nou. Si iarasi. Si iarasi. Distractia dureaza cam o ora, poate chiar doua in serile cu adevarat ghinioniste. In timpul noptii, chiar daca se trezeste des, adoarme la san (cu mici exceptii). Am incercat sa il las sa vad cand vrea el sa doarma dar nu pare ca ar mai avea de gand sa adoarma vreodata. E plin de energie chiar daca au trecut multe ore de la ultimul somn.
Eu intre timp caut formula perfecta de adormit copii. Aproape ca mi-am pierdut toate sperantele ca ar exista, dar caut :)!
Ceva, ceva am gasit: ne distram bine cate o ora cu jucariile Ben 10, beyblade, le ametim bine fara sa scape vreuna si apoi le punem la culcare pe pernele copiilor. Cu copii cu tot :))