Se apropie petrecerea!

Si eu nu:
-m-am epilat, pensat, curatat/vopsit unghii,
-mi-am gasit rochie care sa ma cuprinda la bust, dar sa vina pe talie si solduri si sa pot si alapta usor din ea,
-am pregatit hainele copiilor,
-am asortat consortul la tinuta mea (care tinuta?),
-am cumparat flori. Dar asta mai am timp sa fac,
-am gasit inca nici o solutie sa scap de copii ca sa putem, eu si domnul meu, sa ne facem de cap pana la cele mai mici ore ale diminetii,
-am nici o programare la coafor, din lipsa de timp.
Dar am:
-tuns parul super modern ca sa fie usor de aranjat acasa de doua mai stangi,
-vopsit aceeasi podoaba ce-mi creste pe cap in coloarea cea mai neagra ce mi-a incadrat vreodata fata, de nu m-a mai recunoscut Du,
-pregatit cat de cat copilul nr1 pentru ce va fi in ziua X,
-incercat sa ridic moralul consortului, tavalit prin praf din cauze nestiute. Asta m-a facut sa uit de drama de la punctul doi, unde "eu nu am...".
Oare vom reusi sa ne prezentam... prezentabili? In ce-l priveste pe consort nu am nici un dubiu. Corpul lui nu a suferit vreo schimbare in urma sarcinilor mele. Dar eu? Eu?

Nopti albe

Ieri de dimineata, dupa o noapte in care nu stiu daca am prins 4 ore de somn, am constatat, intr-o discutie lejera cu consortul, la o cafea, ca de mai bine de doi ani nu am mai dormit o noapte intreaga. Cred ca cele mai lungi nopti au numarat 7 ore, sau poate 8, dar niciodata legate. Mai glumind, mai serios mi-am intrebat jumatatea cum o fi sa mai dormi toata noaptea? Am avut nopti in care abia apucam sa il alaptez pe Robert ca se trezea Du, care se trezeste rar dar si cand se intampla reuseste sa mai adoarma dupa trei ore, timp in care se relaxeaza in parul meu. A existat o saptamana in care Robert se trezea tot la 10 minute sa suga alte 30 de ziceam ca nu mai pot, ca daca o tine tot asa clachez, la urmatoarea trezire nu ma voi mai putea misca. Eu ziua nu pot sa dorm caci am doi copii si zilele mele nu sunt cu nimic mai usoare decat noptile. Cu toate astea nu m-am gandit niciodata sa aplic metoda Ferber sau CIO, plansul controlat sau ce alte denumiri mai are. Dresajul, de orice fel ar fi el, mi se pare potrivit pentru animale, iar pe mine ascultand impasibila plansul copiilor mei nu ma pot imagina vreodata.

Am citit aici si m-am intristat vazand unele comentarii si mi-am amintit de perioada copilariei, cand de multe ori ma inecam in plans si niciodata nu venea alinarea. Cand mi se impunea sa tac, sa nu mai plang, de parca eu puteam controla asta! Acum lupt sa nu fac la fel atunci cand mi se pare ca copiii nu au nici un motiv sa planga. Este greu sa imi ascult copilul plangand, dar chiar daca nu ii inteleg motivul incerc sa nu ii indes pumnul in gura ci sa il imbratisez, sa il asigur de dragostea mea, de empatia mea. Pentru ca imi amintesc si ceea ce imi amintesc nu imi place. Mi se pare urat, umilitor, abuziv. Nu pot spune cat timp am luptat ca sa nu ma mai simt mica si neinsemnata, neimportanta, nedemna de dragoste. Nici acum nu pot sa inteleg de ce sotul meu ma iubeste. Amintirile copiilor mei vreau sa fie altele. Vreau sa isi aminteasca dragoste, sprijin, empatie. Sa nu isi ascunda amintirile, sa nu se rusineze de ele. Cu siguranta nici o metoda de plans nu poate genera ganduri fericite.

Limba noastra-i o comoara!

Miezul noptii. Eu alaptandu-l pe Robert.
-Tati! Tati pisu fac! Bepere (repede), bepere, tati! Mine fac.
Doua minute mai tarziu Du, venind dinspre baie:
-Pepene mananc, pisu fac...

***

-Ruoberrr, lasa paru'. A meu ie. Du-te! Du-te! Lasa paru'.

***

-Tati, barba ai?
-Am taticule. Ma duc sa ma rad.
-Tati, barba munta ai.

***

-Mamica!
-Da, Du, ce e?
-Une e beta?
-Bicicleta? Pai acolo unde ai lasat-o. Mergi si vezi.
-Bica, beta! Fuga caut-o!

Cea mai buna inghetata

Iubesc zona montana. La munte se gasesc cei mai buni bureti de fag, cele mai bune si aromate boabe de zmeura, cei mai deliciosi fragi, dar mai ales cele mai...si mai...dar mai ale mai... afine. Pe care insa am renuntat la ideea de a le culege cu propriile maini si am fost nevoita sa renunt si la cele ale consortului, asa ca a ramas doar varianta "piata". Am dat stirea in lung si in lat: vreau afine. Cine o vedea si o auzi ceva despre ele sa imi dea de stire neaparat.

Si se intoarce tatal consortului intr-una din zile de la piata lansand bomba: a vazut afine de vanzare! Convoc consortul la sedinta si il somez sa nu care cumva sa se intoarca a doua zi de la serviciu fara cele mai proaspete si brumate afine. Dar a doua zi consortul vine cu portofelul plin in maini si cu multe explicatii, ca erau dar erau din alea de gradina, mai mari si care mie mi se pare ca nu au nimic in comun cu cele de munte si nu a luat ca stia ca nu vreau.
Hmmm, hmmmm! Imi inghit nemultumirea, inghit in sec vazand in minte cum mi se topeste inghetata la care am visat toata ziua, in timp ce ma felicitam, tot in gand, ca nu pusesem copilul vorbitor in tema ca sigur se lasa cu cantec. Si uit de afine.
Pana weekend-ul acesta cand s-a intors domnul acasa cu cele mai proaspete si brumate afine. Pretul decent-15 lei pe kg. Si am pus de o inghetata:
-am batut spuma doua albusuri in care am amestecat apoi doua galbenusuri bine frecate cu doua linguri de miere. Eu folosesc acum miere de tei pe care o tin la frigider si care s-a solidifiat. Amestecata cu galbenusurile a rezultat o pasta cremoasa si nu foarte moale. Am adaugat cam 100 ml smantana de casa, proaspata, batuta fara zahar si apoi fructele pasate.

Am amestecat bine si am pus la congelator. Am servit nu prea tarziu caci Du nu a fost inzestrat cu prea multa rabdare:

A iesit un pic cam prea dulce. Data viitoare m-as multumi doar cu o lingura de miere.
As fi pus si cateva boabe de zmeura dar asta e tot ce mi-a lasat Du:

Ce simplu e daca sunt relaxata!

De ceva timp, cu 2-3 zile inainte de a numara primele sase luni, Robert a insistat sa primeasca din mancarurile noastre. Cand vedea pe cineva mestecand parca incerca sa isi ia zborul si imi arata clar nemultumirea daca incercam sa il pun la san. Asa ca i-am mai strecurat in gura cate o firimitura de pepene galben, sau mar, sau para pana m-am dezmeticit eu ce si cum sa incep o noua diversifiacare.
Si am inceput. I-am fiert un ou cam trei minute (galbenusul era inca moale, doar albusul intarit pentru a-l putea evita), l-am adus, l-am prezentat, i-am aratat ce se face cu el si ne-am pus pe degustat. Rezultatul nu mi-a placut. Eu a trebuit sa si curat si daca ma gandesc bine eu nu eram pregatita pentru diversificare :). Ma gandesc totusi ca o lingurita a ajuns unde trebuie. Copilul-mai mult decat entuziast-a prins curaj si cum vedea pe cineva cu ceva mancare isi agita toate cele patru membre, mai sa sara din carut sau bratele ce il sustineau. Si am trecut la retete elaborate. I-am servit ciorba de oase atat cat a poftit, l-am imbiat si cu un ficat din primul pui din curtea noastra, ficat care pe Du il lasa rece dar pe Robert l-a incantat peste asteptarile mele si avocado in diverse combinatii.
Diversificarea noastra nu a mers insa prea departe lovindu-ne, la scurt timp, de niste simptome inexplicabile la acel moment (o varsatura dupa o jumatate de galbenus, apoi diaree si febra mentinuta la 38,8). Copilul moale nu mai cerea mancare si am petrecut iar aproape doua saptamani doar la san. Dupa vreo patru zile simptomele au primit si un nume: rujeola. Eruptia cutanata a imbunatatit dispozitia copilului dar nu atat cat sa reluam mesele solide. Laptele matern, cerut de multe ori in timpul zilei si de nenumarate ori in timpul noptii (ocazie cu care m-am "micsorat" vizibil), si-a facut bine treaba scutindu-ne de multe batai de cap.
Sigur, suntem considerati tare inapoiati de cei ai caror copii au debutat la 2-3 saptamani si care acum mananca "de-toate-fara-nici-o-problema", iar eu sunt considerata usor "fitzoasa", cu idei bizare.
Insa evoluam. Robert este un pofticios fara pereche si poate da gata cea mai "copioasa" masa ca apoi sa isi indese ambele maini in decolteul meu cerandu-si insistent drepturile.
Eu sunt o mama relaxata de aceasta data. Sunt atenta sa prind semnalele lui, acum foarte evidente daca au fast ascultate la timp. Asa stiu/simt/imi arata cand vrea mancare solida chiar daca nu e la vedere, stiu cand vrea lapte si stiu cand nu ii place ceea ce ii servesc si incerc cu altceva. Mananca atat singur cat si ajutat (common, trebuie sa curat dupa doi! Nu rezist mereu.), niciodata fortat si fara statistici. Atat cat vrea, ce vrea, cand vrea.
Am invatat sa imi ascult copilul si ce bine e!
Si asa incepem sa ne caram cu  geanta termoizolanta dupa noi, insa daca vreti sa carati mai putine genti pentru bebe macar pana implineste 6 luni, alaptati :)

Cum se fac clatitele cu doi copii mici in grija

Greu! Foarte greu!

 Si cu miere ca indulcitor :))

Exclusiv? Pai si se mai satura?!?

Ma plimb cu copiii pe strada. E seara, dar inca e abia suportabil de cald. Intalnesc o mamica cu o fetita de vreo trei ani care mananca dintr-un biscuit. Mai la distanta doi gemeni au intr-o mana un sarpe din jeleu si in cealalta cate o acadea. Du nu mananca de-astea. Ar fi cerut, poate, dar i-am spus ca nu sunt bune prezentand alternative. Mai departe un adult, singur, mananca dintr-un fruct. Toate acestea se intampla pe strada. Sub caldura inabusitoare ni se face sete tuturor si fiecare dintre noi ne hidratam cu ce putem. Doar ca atunci cand se hidrateaza/hraneste Robert simt instinctiv intepaturi ale ochilor curiosi strabatandu-mi tot corpul. Suntem pe strada, da, si mai sunt persoane care mananca dar nici unul asa ca noi. Ceilalti mananca pe cand Robert... Robert suge. Aud susoteli in urma noastra:
-De ce, daca ii e foame, nu ii da un biscuit? 
-Pai nu i-a dat nimic sa manance. Doar sa suga...
-Ha! Pai si se satura? Cum sa ii mai ajunga? Ia uite ce mare e!
-Ea zice ca e de ajuns...
Nu mai sunt intrebata direct, deci lumea incepe sa ma cunoasca.

Ce mi-a fost cel mai greu sa fac referitor la alaptare

Sau mai exact la incetarea ei.
L-am alaptat pe Du din a doua zi de viata pana in a 15-a luna. Cand s-a nascut el eram prea putin pregatita pentru ce avea sa urmeze. Cu trecerea timpului m-am tot gandit cine trebuia sa ma pregateasca? Cine ar fi putut-o sfatui pe acea fata tanara si infumurata, acea fata (departe de ceea ce inseamna femeie) ce credea ca le stie toate si ceea ce nu stie va invata atunci, pe moment, singura, ca doar ce poate fi atat de greu? Vine copilul, il iei acasa, el doarme, mananca, iar doarme... eu il hranesc, il schimb, il las sa doarma si imi reiau viata de unde a ramas. Cat de departe sunt de acele timpuri! Cat de bine era daca as fi vazut viitorul macar pe un an doi! As fi putut sa imi fac temele stiind ce va urma. Nu ca as avea regrete. Nu, eu ma consider norocoasa. Nu cu dureri mari la sani, febra nu cred ca a tinut mai mult de doua zile, ba la Robert nici nu prea a fost febra. Imi amintesc ca deja cand am ajuns cu bebelusul acasa nu ma mai dureau sanii si cum ii simteam angorjati se rezolva prin masaj circular. Mai tarziu, cand eu si Mr. Google am devenit prieteni de nedespartit, am aflat despre alaptarea exclusiva pana la 6 luni (prea tarziu pentru Du, diversificat la 4 luni, dar m-am revansat la Robert), despre alaptarea prelungita pe care eram hotarata sa o practic si din nou prea tarziu, de alaptarea in tandem.
Nu mi-a iesit partea cu alaptarea prelungita. Du abia implinise un an cand am descoperit, stupefiata, o noua sarcina. Au urmat cateva zile cu mii de indoieli in suflet. Cum vom face? Cum sa aranjam lucrurile ca Du sa nu sufere? Si grija principala: eu alaptez. Eu nu pot intarca! Eu nu pot privi copilul in ochi si sa ii refuz un drept pe care il are! Daca as fi stiut la timp! Imediat ce au aflat, rudele parca aveau o singura intrebare: cand il intarci? Ca:
-nu e bine pentru tine. Nu ma interseaza. Mie mi-e bine daca lui ii e bine.
-nu mai e laptele bun. Daca nu ii mai place, nu mai suge. Daca suge inseamna ca e bun.
-ii dauneaza copilului din burta. El e primul servit si abia apoi urmam Du si eu.
Insa toata presiunea, fara a sti ceva sigur (nu auzisem niciodata despre alaptarea in tandem, dar sa fi vazut?) m-a facut sa ma gandesc la o metoda de intarcare. L-am rugat pe Du sa incerce lapte de vaca, nu l-am mai alaptat decat cand si-a exprimat sigur si clar dorinta, la somn la fel, doar daca insista. Incet-incet a inceput sa nu se mai trezeasca noaptea, sau sa adoarma doar mangaiat. Simtea ca ceva nu mai merge, ca nu il mai pun la san cu acea daruire. Si atunci am aflat ca se poate! Ca pot alapta un copil desi il astept pe al doilea. Ca nu este nimic in neregula cu asta decat mintile inguste ale celor care nu vor sa vada mai departe de propria experienta. M-am relaxat. Nu l-am mai pus pe Du la san cu samburele indoielii in suflet ci cu incredere ca se poate, dar a fost totusi tarziu. Alaptarea lui, cu mese de lapte deja rarite, s-a incheiat o luna mai tarziu.
Singura mangaiere e ca nu a fost traumatizant pentru el. Du a ales momentul cand a refuzat sanul definitiv. Am mai insistat cateva zile dar nu am mai putut repara nimic. Poate nu i-a mai placut laptele? Poate ca nu a mai fost? As fi stiut raspunsurile daca eram mai bine informata.
Poate ca alaptarea in tandem nu era pentru mine. Poate nu m-as fi descurcat. Mai mult ca sigur ca nu m-as fi descurcat cu atata presiune din partea familiei avand si un nou nascut si tot ce urmeaza unei nasteri dar daca stiam la timp, cu ajutorul consortului nu cred ca era imposibil.
Este marele meu regret. Ca a fost ajutat sa nu mai suga. Am mai incercat mai tarziu, odata cu venirea lui Robert, sa il atasez dar nu a mai fost interesat.
Sper ca de data asta sa nu se mai intample nimic si Robert sa fie alaptat atat cat va cere. Ar fi prea frustrant sa nu...

Noi patru!

Seara. Robert il plimba pe tati. Du ma alearga pe mine. Am nevoie de un respiro si ma ascund dupa portocal si lamai. Du ma vede si imi striga sa nu ma opresc si sa il prind. Oh! Iar? Caut o scapare. Rup o frunza din lamai si ii zic sa stea ca ii duc ceva sa miroase. Du inspira, expira, inspira iar si zice:
-Lamaie asta!
Deschid gura de surpriza, ma uit la consort: I-ai spus tu? El, la fel de surprins: Nu.
-Pai nu inteleg. Cum de stie?
-Stie. Si cate nu stim noi ca stie!
Ha!

Va plac?

Mie mi-au placut tare mult. Sunt aici: http://pe-afara.blogspot.ro/2012/07/give-away.html, unde mai gasiti si alte lucruri, toate pentru copii.
Prin Baby Stuff nu am cumparat inca nimic. Am vazut multe firme mari (HM, Mothercare) cu preturi destul de bune, dar am vazut si cva ce ma intereseaza pe mine foarte mult: inca un scaun de masina la cel mai bun pret.
Cum in ultima vreme toate magazinele mele s-au mutat pe net (sa mearga cine-o vrea la cumparaturi reale cu doi copii atat de mici agatati de fuste), cumpar orice imi trebuie online. Haine, mancare, carti, jucarii si ca tot mi-am amintit ca trebuie sa schimb scoica, foarte probabil ca si scaun de masina.

Sarbatoarea alaptarii

Ma intreb de unde stie copilul meu mic de asa sarbatoare. Ca eu nu stiu ce alta explicatie sa dau trezirilor numeroase, chiar si de 5-6 ori in 60 de minute. Si nici ziua nu lasa loc de pauza. Cere sa manance si eu ma bucur! Ma bucur cand vad fericirea in ochii lui in timp ce suge, zambetele vesele trimise numai mie dupa ce s-a saturat, ma bucur ca ii pot alina diversele dureri si discomforturi, ca nu ii refuz tot ce am mai bun pentru el.
Eu alaptez oriunde, oricand, la cerere si pe perioada nedeterminata. Tu?