Lilypie First Birthday tickers

Lilypie Second Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Third Birthday tickers

joi, 27 octombrie 2011

M-am mutat la bucatarie

Ei bine, nu in frigider ci pe blatul liber de langa el si nu pentru a manca ci pentru a gati. Pentru cine? Pai pentru cine altul?!? Da, pentru copil. Daca pana acum ceva timp aveam o mancare asigurata pentru 2-3 zile iar seara scapam repede cu cate un iaurt sau un piure repede facut si doar dimineata aveam de pregatit masa de fructe, ei bine lucrurile s-au schimbat pe ici pe colea si anume in punctele esentiale.
Intr-una din serile (foarte rare) saptamanii trecute, cand intr-un mod absolut miraculos ne-am bucurat de prezenta domnului sot respectiv tata, am auzit pe la stiri pe la TV (daca nu e el acasa nici TV-ul nu e pornit) unele informatii referitoare la iaurturi pe care nu as fi tinut deloc sa le stiu, dar care odata instalate in creierul meu nu s-au mai dat duse. Ei bine, povestea stimata prezentatoare despre nu stiu ce aditivi si nu stiu ce substante daunatoare etc, etc, etc ce s-ar afla in aceste produse atat de simplu de procurat si facut copilul sa le inghita ca mie mi-a cam pierit pofta de hranit propria odrasla cu ele. Undeva adanc in mintea mea informatia era cunoscuta existand cu ceva timp in urma o timida tentativa de a face eu insami iaurt, dar apoi din lipsa de timp am renuntat la idee fiind mult mai simplu sa cumpar 2-3-4 iaurturi pe saptamana. Stirea respectiva se referea de asemenea si la paine si probabil si la alte produse pe care nu le-am retinut, dar cum nu dispun inca de un minunat cuptor electric si foarte personal ideea coacerii celor mai naturale si neaditivate painici sa mai astepte. Ceea ce am decis insa sa inlocuiesc este iaurtul. Doar ca inlocuirea lui presupune alte batai de cap caci inlocuim dar cu ce? Cu ceva care sa nu fie din supermarket, adica sa fie pregatit acasa cu legume de preferat din camara proprie sau fructe conservate din acelasi loc. Si am ajuns astfel sa pregatesc zilnic masa de dimineata, adica fructele cu cereale (daca mai aud vreun scandal legat si de ele ma cert cu consortul ca ma pune sa ma uit la tv), in ultimul timp combinate mai mult cu quinoa, masa de pranz pregatita la 3 zile si masa de seara pe care iarasi o pregatesc zilnic caci nu stiu cum ar fi un piure pe care eu il fac exact cand se trezeste piticul sa zicem ca doar a doua zi ca gust. Mie cu siguranta nu mi-ar placea sa mananc un piure reincalzit... Si iata-ma facand planuri in timpul zilei si in timpul noptii (deh, insomniile!), elaborand meniuri, cautand retete simple si rapid preparabile si usoare dar si consistente....
Si iata-ma fanul numarul unu al site-urilor de diversificare, al tuturor site-urilor de diversificare, in cautare de retete si idei. Si daca astazi a fost la pranz peste cu legume la cuptor (doar pentru o zi) si piure de cartofi cu dovlecel si smantana si iarasi quinoa cu miere si fructe din compot, maine??? Maine ce va fi? Zacusca si alte preparate "de-a gata" nu merg fiind folosite mai mult ca gustari.
Si noaptea aceasta o presimt fara insomnii dupa trezirea de la 5:20 de azi dimineata data de fi-miu (sa ii spuna si lui cineva ca e monstruos sa trezesti o femeie gravida ce a adormit la 11:00 si care nu are timp sa doarma ziua caci are trei mese de pregatit, la acea ora??? matinala). Dimineata nu am sa imi bat capul decat daca sa fie mar sau para, sau ananas, sau mai stiu eu ce fructe mi se par mai bune si mai gustoase pe moment caci mai fur si eu cate o lingurita. La pranz planuiesc o supa de legume cu carne de vitel. Aici mi se termina inspiratia, este tarziu pentru a mai cauta pe net inspiratie, este sfarsit de saptamana deci frigiderul da semne de goliciune si mi se pare complet lipsit de alimente inspirative, magazinasele de la capatul strazilor din localitate... nici nu merita  amintite, sotul plecat pe toata ziua plus o parte din noapte. Ce sa mai gatesc eu pentru inca o masa? Hmm, hmmm, hmmmmmm...
Ma gandesc sa pun consortul la gatit in noaptea asta ca doar el m-a facut sa ascult eu pe la tv. Oare ce ar pregati taticu' pentru un pui de 18 luni? Ce se spunea despre curiozitate si pisica???

duminică, 23 octombrie 2011

Amuzamente

Duminica. In vizita la fratele personal. Copilul se juca pe podea alaturi de varul lui cu 5 luni mai mare. Parea foarte concentrat in ceea ce face pana cand abdomenul varului (este mai grasut) se dezgoleste lasand la vedere burtica bombata. Piticul nostru se opreste, intinde manuta spre tovarasul de joaca si incepe sa exclame: bebe, bebe, bebe!

Dimineata. Atractia principala: cocotatul pe patut si satit in acesta pana la epuizarea nervilor mamei lui. Dupa ce imi cere de cateva ori sa il pun si sa il iau din patutul in care nu mai doarme de mult, incepe sa arunce jucariile de plus jos din el. Eu ii spun ca e foarte bine, ca trebuie sa faca curat in patut, ca acela este locul unde El ar TREBUI sa doarma.
Seara. Ii cere tatalui sa il puna in patut. Arunca din plusuri, topaie, sare si apoi se intinde in patut.
-Ce faci taticule acolo?
-Naaaani! raspunde intervievatul cu un zambet de la o ureche la cealalta.

joi, 13 octombrie 2011

Si noi purtam

Cel mai mult doar in brate. Saptamana aceasta mai mult ca niciodata. Am inceput sa cred ca copilul meu stie cumva ca este saptamana bebelusilor purtati. Nu mai vrea carut, merge extrem de putin pe jos si apoi vrea in brate, nu ma lasa sa ii fac mancare caci vrea sa il tin in brate. Si eu il tin, ce sa fac?!? Curat cartofi cu copilul agatat de mine, tai morcovii sabiute cat mai mari, ceapa o tai doar in patru si ii dau drumul in oala... cu copilul agatat de mine. Imi place sa il port. Iubesc modul in care isi aseaza capul pe umarul meu si imi inconjoara gatul cu mainile soptindu-mi in ureche: mami! Ok, ma doare spatele dar ma durea oricum si mai nou mai simt si dureri de burta dar tot nu il pot refuza. De ce? Pentru ca il iubesc.
Si ma gandesc in continuare cum o sa pot purta doi?!!? Trebuie sa existe o posibilitate caci nu as sti pe cine sa refuz...

marți, 4 octombrie 2011

17 luni

Iar sunt in urma. Iar a trecut timpul fara sa imi dau seama cum, caci de o perioada timpul meu trece fara sa vad pe unde si aproape tot este dedicat piticului. Care pitic este tot nemultumit. El tot mai vrea ceva, tot mai intinde mana (si nervii mei) dupa altceva, tot mai cere cate o plimbare dupa multe altele si eu, epuizata, incerc sa satisfac, in masura in care pot, toate aceste doleante exprimate pe un ton deloc dispus la negocieri.
Incearca sa spuna tot mai multe cuvinte si intampinam multe neintelegeri la capitolul asta el numind in acelasi fel mai multe lucruri, ceea ce provoaca multe frustrari atunci cand insista si insista si eu nu reusesc sa inteleg suficient de repede. Caci da, aproape tot ce face este in cea mai mare graba. Alearga tot mai mult si mai repede (spre nefericirea mea caci il vad in minte aproape mereu pe jos cu gurita lovita). A inceput sa fie tot mai independent departandu-se tot mai mult si mai des de mine, totusi cu aruncaturi de priviri in urma sa fie sigur ca il urmez.
Ii plac animalele foarte mult. Alearga ratustele (pe care le chiama ma) bunicilor, a incercat si cu gainile dar sunt prea rapide pentru el, pisica vecinilor este de-asemenea vanata cum ii vede picioarele plimbandu-se prin ograda noastra si este numita pitha (th-ul englezesc). Cainii cred ca mai degraba il sperie. Sau poate doar cand latra caci ma pune sa il duc acolo unde stie ca este cate unul spunandu-mi am, am unde vrea sa il tin mult timp sa se uite la el.
Cand trec masini mai mari pe strada alearga repede sa se prinda de piciorul meu pana considera ca a trecut pericolul cand alearga la poarta sa se uite in urma lor. Face diferenta intre ma(re) si mi(c). Stie cand un ta (tractor si uneori cartof) este mare sau mic, iar in una din zile, catarandu-se pe un lemn, a inceput sa exclame, plin de importanta: maaaa.
Am remarcat ca este atent la detalii si repere. In weekend, mergand la fratele personal i-am spus ca mergem la Eric (copilul lui cel mic, doar cu cateva luni mai mare decat piticul nostru). Ceea ce am omis sa ii spunem a fost ca mergem intai la bunica si ne-a si taxat. Cand a vazut ca trecem de straduta pe care trebuia sa mergem la Eric a inceput sa strige: Edi, Edi si sa arate spre straduta. Nu am stiut/crezut ca stie si pot spune ca a fost surpriza zilei.
A inceput sa ne ajute si in gospodarie. In una din seri domnul sot era la vanatoarea a doua muste. Inarmat cu un prosop, a reusit sa le doboare dupa care a calcat cu papucul pe ele. Copilul, nescapandu-l din ochi, a vazut ce face si dupa ce tatal lui a lasat neglijent prosopul pe un scaun, l-a capturat piticul si a inceput sa doboare muste imaginare si sa le calce cu piciorul, dar cu ce exclamatii de placere. Tot astfel intr-una din rarele seri cand ne bucuram de prezenta sus-numitului tatic, acesta aprindea focul si copilul s-a oferit sa il ajute. Intamplarea s-a soldat cu manutele pline de carbuni plus bluzita de pe el. Operatiunea s-a repetat si a doua seara, spre disperarea mea, si mi-am amenintat barbatul ca daca nu va fi atent o sa aiba niste hainute de curatat si zau daca stiu cum o sa se descurce. Rezultatul? O alta bluza "neagra" pe care m-am chinuit tot eu sa o curat, evident!
Mancaruri noi nu prea avem de notat. Am incercat pilaful cu ciuperci unde am notat un succes. Am luat si quinoa pe care am amestecat-o cu fructele de dimineata. Prima dimineata s-a cerut supliment. A doua dimineata am fost prudenta si am marit cantitatea fiind convinsa ca o sa am si eu o portie. Nu mi-a ramas nimic. De atunci avem portie marita de pasat, fiert si ce s-o mai putea face la ore prea matinale pentru gustul meu. Pentru ca eu adorm de cele mai multe ori dupa miezul noptii, pentru ca mie imi mai trebuie ceva ore in plus ca sa fac tot ce vreau. Ziua nu reusesc sa dorm aproape niciodata si desi piticul doarme noaptea destul de bine, ei bine iata: se trezeste din cand in cand (la 3-4 nopti, poate) si il aud de undeva de la mijlocul patului biebe-biebe-bebeee hotarat si insistent, tragand de bluza pijamalei mele proaspat achizitionata. Ce vrea? Ce sa vrea?!! Sa ridic bluza ca sa isi culce (tranteasca) el capsorul peste abdomenul meu bombat. Nu se poate negocia decat cu riscul trezirii inclusiv a vecinilor. Si credeti cumva ca 'celalalt' este mai intelegator? Ei bine, nu. Pune de o partida de fotbal cum stie el mai bine. Nu stiu ce-o mai fi de bietele mele organe. Seara nu putem adormi fara sa il pupam pe "bebe". Si de curand a descoperit ca in urma saruturilor umede ramane apa.  Asa ca a cerut prosop si dupa pupicul pe care il face cat se poate de umed incepe curatarea locului... Eu mai suport inca... E drept ca de cele mai multe ori ne distram cu totii atat de bine incat nu mai realizez neajunsurile daca acestea exista.

E frumos sa cresti un copil. Dar doi?