Sunt printre cei 100

Ieri mi-am primit una din cele 100 de Cutii Verzi, nu, nu editia de iulie ci de iunie dar aceea deja nu mai poate fi comandata. De cand am inceput sa fiu preocupata de traiul bun :) si mai ales sanatos mi-am dorit sa pot testa cat mai multe produse bio ca sa vad, sa ma conving ca imi plac, ca mi se potrivesc. Mi s-a intamplat sa platesc sume deloc neglijabile pe produse bio fara sa ma loveasca apoi starea de multumire pe care o asteptam. Sigur ca sunt dispusa sa platesc pretul usor mai mare fata de conventional, doar de-aia incerc, printre cei doi copii (cine ii are stie si de ce timp mai dispune pentru alte activitati :) ), sa imi tin propriul solar, propria gradina, livada, proprii pui etc., dar as vrea sa ma asigur cumva ca produsul respectiv este ceea ce eu astept sa fie. De aceea mi se pare un proiect senzational, cu multe produse mini size, prin care pot descoperi ce ma multumeste sau nu.
Cutia din iunie nu a avut nimic care sa nu imi placa. Am impartit batonul cu afine cu Du (consortul a mai prins un coltisor) si nu stiu care din noi a fost mai incantat (mai vreeem), am pus sucul la rece si apoi m-am ascuns sa il pot savura fara ochi de copil doritor pe langa mine, doar cu 10 ml pe fundul cutiei opriti pentru acelasi consort, abia am iesit din baie cu parul mai matasos decat ma asteptam si aici pot spune ca deja astept pachetul comandat deja care contine si samponul Cattier, mirosind placut a ceva ce as fi vrut sa mananc :).
Urmatoarea cutie contine parca mai multe produse full size. Am emotii doar la laptele de orez caci nu am folosit niciodata lapte vegetal.
Astept si posibilitatea unui abonament (da, o vreau in fiecare luna) ca sa nu mai trebuiasca sa trimit email de fiecare data :). Nu pentru ca ar fi greu dar din cauza grabei in seara asta am uitat sa trec toate datele si a trebuit sa mai trimit unul. Sper sa nu se supere Olivia.
Si mai astept vremea rece sa vedem daca se va strecura in cutie si o bucatica de ciocolata :)

Scutecit textil (partea a doua)

Sarbatorim saptamana scutecelor lavabile  si cum o alta postare despre experienta mea versus scutecit textil tot asteapta sa fie finalizata nu cred ca as fi putut gasi un prilej mai potrivit pentru a-mi asterne in sfarsit gandurile pe hartie.

Am inceput cu aproape un an in urma, cu un pachet de 5 Pop-in si un BumGenius organic (Doamne, ce scump mi s-a parut asta! Dar merita!), cand Du avea 13 luni. La scurt timp am adaugat 4 Patapum  si inca 3 BumGenius cu buzunar (si la un pret mai decent :))) ), de aceasta data. Nu mi s-a parut nici pe departe atat de complicat cum ma asteptam si am trecut scutecitul textil in dreptul experientelor placute. Mi-au placut foarte mult culorile, diferitele modele si pantalonii au inceput sa se aseze mai bine pe partea dorsala, scapata de rotunjimile bebelusiei, a lui Du. Si am continuat fericiti scutecitul textil despre care am povestit aici cu speranta ca pana se va naste Robert, Du va prefera scutecelor olita.

Dar apoi s-a nascut Robert. Si cand l-am vazut asa de mic (eram si eu invatata cu Du, care luase dintr-odata dimensiuni de urias si nici gand de mult asteptatul training la olita), cu picioarele asa de subtiri am ales sa folosesc scutece de unica folosinta pentru inceput. Imi era cumva teama, nu stiu de ce, si tot amanam pe maine, si iar maine, si iar maine. Asa a trecut prima luna, apoi jumatate din a doua si cum Robert a crescut intr-o luna cat altii in doua iar eu am devenit foarte fericita posesoare a doua pufosenii, mi-am facut curaj si am incercat pe pufos  pufosenia verde, de care m-am si indragostit. Este idealul meu de scutec. Subtire, ingust, cu talie joasa, cu cea mai delicioasa culoare (iubesc verdele!), cu un material pufos la exterior, dar si super absorbant. Am avut putine accidente cu el si doar cand Robert a dormit mai mult timp pe burta, dar el fiind un copil "havy wetters" a avut scapari si cu pampersul schimbat la trei, maxim patru ore. Acest scutec a ramas al lui Robert. Mai folosesc tot pentru el doua BumGenius si cum am doua inserturi in plus, dupa ce il folosesc spal repede chilotelul (se usuca destul de repede) si il folosesc cu alt insert curat. Am, practic, patru scutece in loc de doua. Si ii mai pun Pop-in-uri dupa caz. Noaptea, de cand a inceput sa doarma 6-7 ore legate, folosesc un pampers caci inca nu am gasit scutecul care sa stea cu succes in fata abundentelor nocturne si nu pot si nu vreau sa trezesc copilul pentru a-l schimba.
Pufosenia Itti Bitti tutto a ramas la Du. Este un pic mai gros decat D'lish si poate si un pic mai absorbant. Si cum de un timp dimineata scutecul lui Du parea rezonabil, mi-am facut curaj si l-am folosit pe timp de noapte. Nu au existat scapari! Noaptea urmatoare am incercat un Patapum + absorbant de canepa. Iarasi succes! Deci aici, la Du, adio Pampers! Sper sa rezolvam in scurt timp si "problemele nocturne" ale lui Robert. O solutie ar fi folosirea mai multor inserturi dar nu imi place sa pun mai mult de doua si asta doar noaptea, caci pe timpul zilei prefer sa schimb scutecele mai des dar sa folosesc un singur insert, chiar daca asta presupune spalarea lor foarte des. De fapt voi mai avea nevoie de cateva daca Du nu va da nici un semn de renuntare la scutece. Mi-ar placea sa incerc si Pop-in New Generation, sau Fuzzi Bunz Elite One Size, sau acest Charlie Banana.

Scutecitul textil nu e deloc de speriat, asa cum am crezut eu (si multe din cunostintele mele) inainte sa le folosesc. Am avut curaj sa le incerc dupa ce am citit parerile mai multor mamici si am plecat la drum cu multa informatie. Astfel ca nu m-am impacientat cand am remarcat un usor miros dupa mai mult timp de folosire, ci pur si simplu le-am spalat la o temperatura mai mare (60 de grade). Am cumparat odata cu ele si detergent din bila de bou, care cred ca se gaseste peste tot pe unde se gasesc scutece textile, pe care il pun peste petele ciocolatii. Mai folosesc uneori si vanish care este la fel de eficient dar nu si bio. Am incercat si nucile de sapun dar nu cu prea mare succes. Acum le folosesc daca spal manual (am patit-o cand mi s-a stricat masina de spalat) caci nu fac multa spuma si e mai usor la clatire.

Ca si impedimente ar fi:
-banii destul de multi care trebuiesc investiti initial, dar daca calculam cati bani se duc lunar pe cele de unica folosinta iesim cu mult pe plus.
-se schimba mai des decat un pampers. Depinde si de copil dar o medie ar fi de doua-trei ore. Eu cand am vrut sa vad puterea de absorbtie a celor doua Itti Bitti le-am lasat pana ce umezeala a inceput sa iasa si daca la Du au rezistat peste 4 ore (ziua), la Robert au trebuit schimbate la maxim 3 ore.
-cu timpul inserturile nu mai sunt la fel de albe ci capata o nuanta de gri (nu si in cazul celor Pop-in care au inserturile in culorile chilotelului). Pentru mine nu este o problema. Sigur ca mi-ar fi placut sa se mentina albe si stralucitoare dar m-am gandit ca se comporta natural, ca si hainele albe care cu timpul isi pierd din stralucire. Si scutecele sunt din materiale naturale si mai sunt si foarte des folosite si spalate, deci este normal.
-trebuiesc curatate de probleme. Eu am rezolvat punctul asta folosind hartia de protectie si expunerea la soare.

Imi plac! Sunt colorate, vesele, unele chiar pufoase, economice, sanatoase (nici cu pampers nu au existat iritatii de scutec dar materialele din care sunt fabricate sunt departe de a fi sanatoase). Imi doresc macar cate unul din fiecare marca, sa testez, sa compar plusurile si/sau minusurile dintre unul si altul, sau altul, sau altul... Inceputul a fost greu ca acum nu m-as mai opri!

M-am mutat la bucatarie

Ei bine, nu in frigider ci pe blatul liber de langa el si nu pentru a manca ci pentru a gati. Pentru cine? Pai pentru cine altul?!? Da, pentru copil. Daca pana acum ceva timp aveam o mancare asigurata pentru 2-3 zile iar seara scapam repede cu cate un iaurt sau un piure repede facut si doar dimineata aveam de pregatit masa de fructe, ei bine lucrurile s-au schimbat pe ici pe colea si anume in punctele esentiale.
Intr-una din serile (foarte rare) saptamanii trecute, cand intr-un mod absolut miraculos ne-am bucurat de prezenta domnului sot respectiv tata, am auzit pe la stiri pe la TV (daca nu e el acasa nici TV-ul nu e pornit) unele informatii referitoare la iaurturi pe care nu as fi tinut deloc sa le stiu, dar care odata instalate in creierul meu nu s-au mai dat duse. Ei bine, povestea stimata prezentatoare despre nu stiu ce aditivi si nu stiu ce substante daunatoare etc, etc, etc ce s-ar afla in aceste produse atat de simplu de procurat si facut copilul sa le inghita ca mie mi-a cam pierit pofta de hranit propria odrasla cu ele. Undeva adanc in mintea mea informatia era cunoscuta existand cu ceva timp in urma o timida tentativa de a face eu insami iaurt, dar apoi din lipsa de timp am renuntat la idee fiind mult mai simplu sa cumpar 2-3-4 iaurturi pe saptamana. Stirea respectiva se referea de asemenea si la paine si probabil si la alte produse pe care nu le-am retinut, dar cum nu dispun inca de un minunat cuptor electric si foarte personal ideea coacerii celor mai naturale si neaditivate painici sa mai astepte. Ceea ce am decis insa sa inlocuiesc este iaurtul. Doar ca inlocuirea lui presupune alte batai de cap caci inlocuim dar cu ce? Cu ceva care sa nu fie din supermarket, adica sa fie pregatit acasa cu legume de preferat din camara proprie sau fructe conservate din acelasi loc. Si am ajuns astfel sa pregatesc zilnic masa de dimineata, adica fructele cu cereale (daca mai aud vreun scandal legat si de ele ma cert cu consortul ca ma pune sa ma uit la tv), in ultimul timp combinate mai mult cu quinoa, masa de pranz pregatita la 3 zile si masa de seara pe care iarasi o pregatesc zilnic caci nu stiu cum ar fi un piure pe care eu il fac exact cand se trezeste piticul sa zicem ca doar a doua zi ca gust. Mie cu siguranta nu mi-ar placea sa mananc un piure reincalzit... Si iata-ma facand planuri in timpul zilei si in timpul noptii (deh, insomniile!), elaborand meniuri, cautand retete simple si rapid preparabile si usoare dar si consistente....
Si iata-ma fanul numarul unu al site-urilor de diversificare, al tuturor site-urilor de diversificare, in cautare de retete si idei. Si daca astazi a fost la pranz peste cu legume la cuptor (doar pentru o zi) si piure de cartofi cu dovlecel si smantana si iarasi quinoa cu miere si fructe din compot, maine??? Maine ce va fi? Zacusca si alte preparate "de-a gata" nu merg fiind folosite mai mult ca gustari.
Si noaptea aceasta o presimt fara insomnii dupa trezirea de la 5:20 de azi dimineata data de fi-miu (sa ii spuna si lui cineva ca e monstruos sa trezesti o femeie gravida ce a adormit la 11:00 si care nu are timp sa doarma ziua caci are trei mese de pregatit, la acea ora??? matinala). Dimineata nu am sa imi bat capul decat daca sa fie mar sau para, sau ananas, sau mai stiu eu ce fructe mi se par mai bune si mai gustoase pe moment caci mai fur si eu cate o lingurita. La pranz planuiesc o supa de legume cu carne de vitel. Aici mi se termina inspiratia, este tarziu pentru a mai cauta pe net inspiratie, este sfarsit de saptamana deci frigiderul da semne de goliciune si mi se pare complet lipsit de alimente inspirative, magazinasele de la capatul strazilor din localitate... nici nu merita  amintite, sotul plecat pe toata ziua plus o parte din noapte. Ce sa mai gatesc eu pentru inca o masa? Hmm, hmmm, hmmmmmm...
Ma gandesc sa pun consortul la gatit in noaptea asta ca doar el m-a facut sa ascult eu pe la tv. Oare ce ar pregati taticu' pentru un pui de 18 luni? Ce se spunea despre curiozitate si pisica???

Cum am inceput sa ne intelegem

De cateva zile am copil binedispus. Se trezeste razand, se joaca si din cand in cand se intoarce la mine sa imi zambeasca, pana si in somn zambeste. Da, este iar fericit! Inca se trezeste noaptea, daca sunt norocoasa cam pe la trei-patru prima data si apoi la cinci, la sase, la sapte si la opt se trezeste de tot. La celelalte ore se trezeste si asteapta. Ce? Cum ce? Lapticul! Ca mami ii da, cand vrea el si de cate ori vrea si pana se va intarca singur. Am zis! Inca nu stim decat eu si tati dar ce conteaza? Eu m-am linistit, tati ma sustine, copilul suge cand vrea ca are ce, si toti suntem fericiti.
Asadar, dupa ce mi-au zis fetele ca se poate, am inceput o cautare intensa pe net, m-am convins si am lasat copilul sa hotarasca pana cand vrea sa suga. Este cel mai bine pentru toti, nu? Eu nu ma mai stresez cum sa fac, tati nu se mai trezeste in miez de noapte sa incalzeasca biberoane ca daca pleaca mami se trezeste toata strada, iar copilul face ce ii place lui cel mai mult. Ba si mai mult: daca pana acum la trezire nu mai cerea sa suga (ma rog, dupa ce suge la 5, la 6 si la 7 e de inteles, nu?), ei bine acum vrea. Si mai vrea si in timpul zilei la alte ore decat cele stabilite de comun acord. Si eu ma conformez, ce sa fac? Si prestez, si prestez iar, si prestez din nou... dar am copil fericit si vesel si razacios.
O alta schimbare o reprezinta trecerea la scutece textile. Astazi a fost prima zi. Inceputa cu mari emotii dar terminata cu bine si cu o problema problematica exact inainte de baita, fara pete (hartia de protectie si-a facut bine treaba. Si documentatia mea, desigur, dar despre asta nu vorbim ca eu sunt o modesta...) datatoare de batai de cap. Nu se pun greu. Nu ma asteptam sa reusesc asa, din prima, fara probleme. Cand le-am vazut au inceput sa imi umble prin cap o gramada de intrebari: cum sa le pun, daca nu mai stiu sa prind inserturile, daca nu le pot aseza, cum pun hartia, cu care parte spre scutec si care spre copil, dar este chiar simplu. Nu regret deloc, dar deloc, investitia si in curand voi mai achizitiona inca 10 pentru o "scuteceala" full time. Eu sunt o persoana extrem de comoda si daca nu ar fi fost sa vina acest al doilea copil nu cred ca as fi optat vreodata pentru scutecele textile caci pampersul mi se parea idealul idealului. Si rau as fi facut. Mi-era teama ca diferenta ar putea fi prea mare si eu as putea intampina dificultati la asezarea lor pe copil, dar m-am linistit si in aceasta privinta si m-a cuprins o euforie asa ca atunci cand achizitionez ceva ce imi doream demult pentru mine (o rochita, spre exemplu). Deci ce mai, sunt incantata!
Celalalt copil inca nu se "vede". Nu imi da greturi, doar ameteli, desi micul meu dejun este servit in continuare intre 11 si 12. Daca la prima sarcina ma trezeam si in loc sa alerg la frigider decideam sa mai lenevesc in pat ziua respectiva plus urmatoarele trei erau compromise (stari de voma dupa care nu mai puteam manca nimic). Acum nu. Totul pare in regula. Nu m-am cantarit, dar cu o saptamana sau doua "inainte" aveam 51kg. La prima sarcina am plecat de la 50, am scazut la 48 si apoi am reusit sa ajung la 72 de kg (eram imensa). Sper ca de aceasta data sa nu repet performanta, mai ales ca acum am plecat si cu un pic de burtica, ceea ce inainte nu exista... Singura diferenta ar fi ca acum silueta mea este atent supravegheata de Danutz, deci chiar nu cred ca as avea cum sa reusesc... Si nu, sa nu cumva sa ma asez si sa raman asezata mai mult de un minut ca doar se stie unde duce lipsa miscarii, si da-le incolo de clatite ca se pun. Mai bine folosim timpul alergand unii dupa altii! Daca mi-am exprimat astfel de temeri de fata cu copilul...
Si daca in sfarsit se pare ca a venit vara, si in vietile noastre lucrurile par a se aranja spre bine.