De ieri consortul merge la serviciu, iar in sarcinile mele zilnice a reintrat si integrarea copilului mare in societate. Asa ca dimineata, pe la 10, ne imbracam si plecam spre gradinita. Pe drum isi face planuri cum se va juca el cu Bagumir (Vladimir), cu Ariana, cu Eliza, cu David, ca apoi, odata ajunsi, sa vrea acasa. Discutam, negociem si accepta sa mai stea totusi un pic, ca poate ii place o jucarie pe care o imparte cu Ariana. Usor, usor se integreaza dar, Doamne feri, sa am vreo urgenta ca cu ea raman. Sub nici un motiv nu am voie sa ma departez mai mult de 5 pasi. Am incercat toate variantele si nimic. Si totusi, cand parea sa se simta mai in mediul lui, doamna lor a fost retinuta la alta gradinita (nu stiu cum poate fi posibil) si i-a tinut locul cealalta doamna, o doamna aproape de pensionare care m-a facut pe mine sa ma simt ca in fata unui soldat cu pusca pe umar. Ce-or fi simtind copiii? Si sunt sigura ca a facut eforturi sa para ok fiind eu acolo.
Ma gandisem sa renunt dar nu stiu cum as putea rezolva problema pentru care am acceptat sa il inscriu: nevoia copilului de copii apropiati ca varsta. Ma gandesc totusi ca atat de ingraditi fiind (de cateva ori doamna a ridicat vocea la ei pentru ca nu erau atenti la povestea ei la care s-au plictisit si copiii de 5-6 ani, dar cei de 3?) oricum nu socializeaza cine stie ce. In rest toata lumea isi da cu parerea ca este bine sa mearga. De ce o fi atat de bine inca nu am aflat.
Ar mai fi varianta schimbarii gradinitei dar asta ar insemna o naveta zilnica de 30 km, trezit tare de dimineata, imposibilitatea de a sta cu el pana se va obisnui.
Oare tuturor parintior le-o fi asa de greu? Sau cumva eu vad bau-bau-ul acolo unde nu este?
Lilypie First Birthday tickers
Lilypie Third Birthday tickers
E greu, e greu sa pui in echilibru avantajele si dezavantajele. Tu nu ziceai ca te intorci la serviciu? Daca doar pentru socializare voiai sa-l trimiti, nu are rost, pentru ca el se joaca des cu alti copii din cate stiu eu, si oricum mai are timp.
RăspundețiȘtergereOh, Raluca! E greu tare nu neaparat acum cand, da, am posibilitatea sa il tin inca acasa. Dar mai tarziu tot acolo va merge. Si el nu a mers nicioadata fara sa vrea. Eu nici nu prea il intreb daca merge la gradinita sau nu. Vine el si imi spune sa il imbrac sa mergem la gradi. Acum nimeni nu il bruscheaza sau, mai stiu eu, pune la colt, ca amenintari am vazut ca le mai scapa, pentru ca sunt eu cu el, dar cand va merge singur?
ȘtergereCu serviciul s-a rezolvat altfel. Eu initial am ales varianta care imi permite sa stau doi ani cu copilul desi este tare dezavantajoasa financiar. Acesta era motivul pentru care ma gandisem sa ma intorc la munca doar ca cu cateva zile inainte a primit sotul o oferta tare avantajoasa ca timp si bani (astfel incat sa se poata ocupa in continuare si de afacerile personale) si merge el.
Tu zici ca home-schooling-ul nu e chiar asa greu? :))
Pupici!