Inca de luni. Inimaginabil de repede avand in vedere ca Danut s-a nascut tot intr-o zi de joi si abia in ziua a 8-a ne-am intors acasa.
Aparent facem progrese cu acomodarea. Dupa o jumatate de zi de luni petrecuta in patru, relativ bine, cu Du asa cum il stiam, nu cum imi povestea sotul ca a fost ultimele zile, a urmat o noapte in care am acumulat cu greu doua ore de somn. Copilul mic a avut colici. La primul scancet se trezea copilul mare care urla dupa mine. Am alaptat copilul mic inclusiv stand intinsa pe spate pentru ca Du sa ajunga la parul meu si sa se linisteasca. Asa ca am preferat o mamica treaza cu cel mult un copil treaz decat toata casa treaza si cu "muzica".
Prima zi am fost singura. Si am reinceput. La primul scancet Du sarea in bratele mele strangandu-ma strans ca sa nu plec de langa el. Am reusit, dupa muuuulte tratative, sa il alaptez pe Robert cu Danut in spatele meu, aplecat spre mine, cu o mana in parul meu. De fiecare data cand ii spuneam ca trebuie sa il hranesc pe Robert, sau sa il schimb, sau sa il tin putin in brate raspunsul era acelasi: NU. Dupa care voia el in brate. De cateva ori am intrerupt alaptatul pentru a-l tine pe el pana s-a mai linistit. Dar a fost bine caci nu am mai avut timp sa imi dau seama ca ma mai doare ceva sau ca sunt obosita (Doamne! Cat as bea o cafea!).
Ziua a 2-a am avut ajutor. Sotul a ramas acasa caci a fost ziua cand am scapat de fire. Dupa o noapte cu 3-4 ore de somn (acumulat in mai multe reprize caci nu am prins o ora intreaga) ziua a parut mai bine. Du a "simtit" in sfarsit ca nu il voi mai parasi (nu s-a despartit de mine nici la "do(c)to(r) ), s-a mai linistit si a avut si bratele sotului pentru consolare.
Astazi, iar singuri. Alaptatul este la fel, cu doi copii atarnati de mine. La schimbatul scutecului am facut progrese. Se intampla uneori ca nici un copil sa nu planga. Cand Robert incepe sa scanceasca in patut fratele mai mare imi atrage atentia si chiar daca mai protesteaza, o face mult mai slab decat in primele doua zile.
Eu? Incerc sa mananc si altceva in afara de portocale desi nu am pofta. Rezist eroic la ispita mirosului cafelei. Inca rezist cu patru ore de somn dar visez la inca una macar, cand va ajunge sotul acasa. Beau 1,5-2l ceai dar suplimentez si cu apa si multe fructe, caci astea sunt singurele pe care le mananc fara sa ma fortez. Nu imi dau seama cum ma afecteaza schimbarile petrecute. Imi amintesc doar ca marti au fost momente cand am plans, desi nu mai tin minte de cand nu am mai facut asta. Eram trista dar nu am avut timp sa ma gandesc de ce. Poate mai tarziu...
Robert? Ieri a avut parte de prima baie integrala caci tot ieri a scapat si de legatura ce ne-a unit pe timpul celor 39 de saptamani. A primit cel mai frumos prosop, galben, cu care l-am sters eu caci baie i-a facut sotul impreuna cu Sora lui. Eu nu ma simt in stare. Este mancacios. Suge cu pofta, dar calm, fara sa lase urme adanci. A primit si 40 ml ceai anticolici fara zahar. Este linistit atunci cand nu are colici. Se linisteste imediat in brate atunci cand are. Este frumos si surade si imi aminteste atatea lucruri pe care le credeam uitate despre fratele lui...
aaaaai. bine ai venit :* adica bine ati venit :)
RăspundețiȘtergeream citit de ieri dar n-am avut timp sa comentez; ma tot grabeam :))
Mi-aduc si eu aminte cum era prima luna de acomodare a fiului meu cu surioara lui. vroia tot langa ea in pat, s-o traga de manute, sa-i deschida gurita, sa-i dea jos de pe ea pijamalele lui :))
cand o alaptam ii tragea tata din gura, zicea ca sa-i dau si ei mancare cu lingurita :))
cand stateam cu ea in brate imi zicea s-o pun jos ca sa-l iau pe el, cand ii faceam baita ei, vroia si el in vanita :) imediat isi tragea hainele de pe el :))
Ce mai amintiri.. daca ai ocazzia sa ii filmezi la anumite faze ..
Du are senzatia acum ca ai sa-l parasesti din cauza timpului in care ai stat tu in spital si i-ai lipsit. dar incetul cu incetul se va obisnui in noua formatie. asta depinde si de tine.
iar izbucnirile in plans n-ai cum sa le eviti :)
Stiu ca ti-e greu. off, dar asa e la inceput. mai ales daca esti singura cu ei. asa am fost si eu.
Tine-l pe Robert cat mai mult in brate, leagana-l si vorbestei despre cat de frumosi, destepti si minunati sunt ei :)
Te tzuc.
@Sakura
RăspundețiȘtergereSi a tinut mult perioada asta de acomodare? Eu nu i-am refuzat nimic celui mare: a vrut caciula lui Robert, pai a primit-o, a vrut sa se joace pe salteaua de infasat, a primit-o si pe-aia, a vrut prosopul, prosop a primit, vrea si el in brate cand suge Robert, pai fac in asa fel sa il tin cumva si tot asa dar avem parte de niste iesiri din partea lui inimaginabile. Nu pare sa vrea sa redevina cat de cat rezonabil. Mai ales cand sunt singura. Dar la voi mi se pare ca e diferenta mai mare un pic, nu?
Lacrimi au fost doar in ziua respectiva caci in rest cine sa mai aiba timp?!?
Si da, mi-as dori sa il pot tine pe cel mai mititel mai mult in brate dar asta e posibil doar noaptea si cand am sotul acasa. Restul timpului iti poti imagina!
Oh! Eu nici macar nu sunt o fire prea rabdatoare dar acum se pare ca am nevoie de mai mult decat rabdare ca sa fac fata fara a urla, lovi etc caci astea sunt ultimele lucruri pe care mi le doresc. Mai ales ca sunt constienta de trauma prin care a trecut Du cat timp am lipsit dar imi pune nervii la grele incercari.
Sper ca sunt coerenta dar daca nu, sa stii ca stau tare prost cu somnul :)))
Multumesc mult pentru sustinere!!!
Dragamea. a tinut cam... 2 luni... :)
RăspundețiȘtergeresi eu tot singura am fost toaaata ziua, de-abia la 7 seara ajungea sotul meu. si il astepta un lighean de scutece de spalat, o nevasta obosita si 2 copii efervescenti :))
E bine ca nu i-ai refuzat nimic lui Du si nu il respingi. Sunt sigura ca sti sa pui limite cand e vorba de bebelus si fara agresivitate. Cel mai mult te-ar ajuta daca l-ai purta pe Robert intr-un wrap. neelastic sau elastic. aici poate ceri sfatul unor fete care si-au purtat copiii chiar de la nastere. eu am purtat-o pe fiica mea de la 4 sau 5 luni ca atunci am aflat si eu despre purtatul copiilor.
Ar fi foarte bine ptr Robert, ca legat de tine s-ar simti (aproape) ca in burtica ta ceea ce e recomandat ptr el; si ai avea mainile libere ptr Du. In felul asta l-ai putea alapta oridecate ori doreste el si asa ajungem la completarea cu ceai care ar fi bine s-o elimini. Colicile sunt diminuate de pozitia in care bebelusul sta pe burta ta, in pozitia corecta, leganat.
ptr ca ma intind prea mult o sa caut un articol potrivit ptr asta dar intre timp iti linkul catre Roxana si postarea ei http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2012/01/alaptarea-exclusiva.html
Revin :)
iata un articol fain
RăspundețiȘtergerehttp://kiddyshopblog.blogspot.com/2011/09/ingrijirea-stil-cangur.html
inca unul
http://attachmentparenting.ro/babywearing/despre-a-purta-si-a-fi-purtat.html
gata. asta e ultimul :)
http://attachmentparenting.ro/babywearing/importana-etapei-n-brae.html
@Sakura,
RăspundețiȘtergereWow! Sotul tau spala scutecele? Nu le speli la masina de spalat? Adica si al meu consort le curata atunci cand e cazul si este prin preajma dar apoi le pun in masina.
Postarile de pe Mami, alapteaza-ma nu imi scapa. Le citesc imediat cum apar. Si ceai a servit Robert doar in seara respectiva ca apoi ne-am descurcat fara.
Despre purtat nu cred ca mi-ar fi de mare ajutor acum nici un mijloc de purtat caci Du vrea toata ziua in btate, adica ridicat si tinut, deci nu mi-ar putea folosi doar mainile libere caci probabil ar incerca o catarare peste Robert. Stiu despre beneficiile purtatului. Si chiar daca nu citisem inca nimic despre tema la Du, cand am descoperit ca in brate, peste burta mea se calma cel mai bine, apoi asa a fost tinut.
Am vazut, insa, ca Robert se odihneste foarte bine ziua. Doar noaptea face ceva probleme si eu nu stiu cat timp imi vor ajunge 3-4-5 ore de somn din 24. Nu mai zic ca nu cred ca am prins 2 ore legate.
Sper insa ca se vor acomoda mai repede unul cu celalalt.
Multumesc mult pentru linkuri. Imediat ce voi gasi ceva timp o sa le caut pe ultimele doua caci postarile Ralucai le citesc imediat ce apar.