Cum a petrecut mamica lui Du sarbatorile de iarna

Sa incepem prin a spune ca mosul (sau motul, cum spune Du) m-a cam sarit si nu mi-a pus nimic sub pom. Dar mi-a trimis o Manducaaaa! Ceea ce compenseaza oarecum. Si mi-a mai adus ceva foarte important si placut: timp. Timp, pentru ca domnul consort a fost acasa, pentru ca dimineata nu a trebuit sa mai sar din pat dupa toanele copilului, ca nu a mai trebuit sa tai ceapa, morcovul, cartoful, carnea cu copilul in brate sau stand pe jos, pentru ca nu a trebuit sa mai duc hainele spalate cu o mana in timp ce cu cealalta sustineam (complet sau doar de mana) copilul, ca a avut cine sa il scoata la plimbare/joaca in timp ce eu puneam ordine prin lucruri sau ma relaxam pe la calculator sau citind. Ce mai, un vis! Mi-am putut face de cap si pe la cumparaturi. Am mers (wow!) de doua ori intr-o saptamana mai departe decat ceea ce inseamna un 'Lidl'(ce sa fac daca atat se gaseste in C. de Arges?!?), adica la Real, care din pacate pentru mine se afla in Pitesti (60 km distanta), DM si alte minuni din astea. Wow! Wow! Mai vreau! Ma simt in forma. Ce daca nasc intr-o saptamana-doua? E drept ca m-a mai perturbat piticul dar a fost acolo consortul ca sa ii arate masini, tractoare, locuri de joaca. Mi-am amintit de vremurile demult apuse, cand bateam drumurile hipermarketurilor fara nici o grija si dupa chef, cand nu exista nici macar o idee despre vreun copil (dar doi?), cand dispuneam de tot timpul meu si necesitatea unei case personale nu reprezenta nici macar un vis indepartat dar exista in schimb un automobil personal care ma ducea incotro voia spiritul meu plimbaret...
Si acum lucruri serioase. De petrecut nu pot spune ca am petrecut in adevaratul sens al cuvantului. Noi am avut un an destul de greu, cu un program destul de incarcat, deci sfarsitul lui ne-a gasit epuizati si cu dorinte de odihna. In plus eu sunt totusi in ultima luna de sarcina, luna in care durerile de bazin s-au amplificat uneori pana la mersul pe pereti. Meniul a fost mai mult decat unul obisnuit. In cazul meu: multe fructe, lapte pentru stins vulcanul ce mi-a inlocuit stomacul, ceva peste si foarte putin din mancarea capatata de la parintii sotului, adica salata de beuf (dupa care am zis ca ard cu totul), doua linguri de ardei umplut, trei de tort. Aaaa, si friptura pregatita de acelasi sot, fara ulei/grasimi la gril (dar la celulita acumulata deja nu mai conta). A existat o singura prajitura facuta de mine care s-a si terminat imediat. Deci arta culinara sa mai astepte macar un an.
Noaptea de revelion s-a petrecut asa:
Undeva, candva a existat dorinta de a se fierbe niste vin 100% natural, cu scortisoara, din care ar fi trebuit sa serveasca si subsemnata macar o jumatate de pahar. Da, da! Sunt insarcinata, stiu. Si era revelionul. Dar n-a fost sa fie. Copilul ne-a spus pe la opt si ceva ca el vrea baie si apoi somn. Din care somn s-a trezit pe la 22:30 si a trebuit readormit. In urma acestei operatiuni am constatat 'caderea' jumatatii mele alaturi de fiu si m-am vazut unica petrecareata. Am mai petrecut eu asa de una singura ceva vreme, dar inainte de miezul noptii membrul familiei cel inca nenascut si-a cerut dreptul de a sta la orizontala si cum toti (mici sau mari) suntem egali in drepturi.... Se spune ca ce faci la miezul noptii o sa faci tot restul anului. Ha!!! Sa vad eu cum o sa dorm cu doi copii mici. Oricum, a fost foarte bine caci trezirea ni s-a dat undeva in jurul orei 07:00. Si nu stiu cat de draguti si dispusi sa satisfaca multe doleante pot fi niste parinti nedormiti.
Dar ne-am promis ca o sa vina si timpul nostru. Chiar daca eu ma gandesc ca acest timp va veni cand eu voi fi sprijinita de un baston si in drum spre petrecere ii voi pune piedica bastonului jumatatii adormite, asa, "din greseala", ca doar sunt purtatoare de ochelari de la varste fragede...