Cum se fac clatitele

Pentru inceput trebuie sa ai o pofta asa ca in timpul celor 9 luni de sarcina cand nu imi mai amintesc daca am facut clatite de doua ori in aceeasi zi dar doua-trei zile consecutiv am facut sigur.
Asadar se iau doua-trei oua. Se pun intr-o oala (de preferinta batut albusul separat). Eu le-am batut intregi din lipsa de timp. Se scoate laptele de la frigider. Toate in timp ce se trimite copilul ba dupa minge, ba dupa masina. Se intrerupe orice activitate pentru ca trebuie schimbat copilul de diverse probleme. Se revine la locul muncii unde se pune laptele (dupa ochi, cine are timp de masurat? si cine mai stie cat trebuie?) peste oua, se amesteca cu o mana, cealalta fiind ocupata sa tina pantalonii ce ameninta sa cedeze sub presiunea tot mai insistenta a manutelor mici si pufoase. Se adauga faina tot dupa ochi si doua linguri de ulei. Copilul pleaca cu pasi apasati spre dormitor. Se incinge tigaia si se pune prima asazisa clatita. Nu am rabdare sa se raceasca. Scot mierea din frigider, reusesc cumva sa o intind si devorez. Favoritele mele sunt cele cu finetti, dar acesta lipseste din meniu. Din dormitor nu mai razbate nici un sunet, semn de serioase ingrijorari. Lasand clatita la 'facut' merg sa verific si ce vad? Copilul meu semana cu unchiul descoperit in mina din reclama. A crezut ca este prea multa cenusa in soba si se pregatea sa o scoata... Incerc sa remediez problema.  Opresc prea tarziu focul la aragaz si schimb copilul de scutec tot pe motiv de probleme greu mirositoare si il iau in bucatarie sub stricta supraveghere, ii dau un biscuit sa isi faca de lucru si reiau. Clatita- compromisa. O arunc la cos cu toata pofta. Dar urmatoarea e buna. Si urmatoarea dupa urmatoarea...  si nu stiu ce s-a intamplat dar ma trezesc la ultima clatita ce trebuia facuta ca in farfurie nu sunt decat 3. Eu nu imi amintesc decat de tot atatea mancate plus una aruncata si calculul arata ca au iesit prea putine. Mie imi mai trebuie, eu mai vreau. Ma gandesc sa nu ii mai opresc sotului dar alung acest gand. Cu toata hota mirosul este inca persistent iar ora inaintata imi arata ca nu mai e mult si capul familiei trebuie sa apara, sau poate are copilul un moment de precocitate si ma da de gol. Ma apuc sa curat bine marginile oalei si mai strang putina compozitie pe care ma chinui sa o intind in tigaie pentru inca o clatita de dimensiuni decente. Copilul plictisit de trasul tevilor de apa care nu voiau sa cedeze, striga pe cel mai poruncitor ton ma-ma, ma-ma, ma-ma, solicitandu-mi atentia si ajutorul de care nu intelege el de ce este privat, ca doar mama nu lucra cu blenderul, adica papa pentru el. Ajung la timp pentru a salva ultima clatita. Ii opresc doua sotului si restul imi atenueaza, doar, pofta tot mie.
Nu mai spun ca inainte de a fi gata prima clatita am trecut pe la frigider pentru un sandwich micut si rapid. Si iarasi, asa foame mi-a fost doar in primele luni de sarcina. Hmmm, cred ca zilele astea vor fi traite mai intens!
Oare....?