Seara. Robert il plimba pe tati. Du ma alearga pe mine. Am nevoie de un respiro si ma ascund dupa portocal si lamai. Du ma vede si imi striga sa nu ma opresc si sa il prind. Oh! Iar? Caut o scapare. Rup o frunza din lamai si ii zic sa stea ca ii duc ceva sa miroase. Du inspira, expira, inspira iar si zice:
-Lamaie asta!
Deschid gura de surpriza, ma uit la consort: I-ai spus tu? El, la fel de surprins: Nu.
-Pai nu inteleg. Cum de stie?
-Stie. Si cate nu stim noi ca stie!
Ha!
Ohho, stai sa-si dea el drumul la gurita sa vezi cate stie :)
RăspundețiȘtergereTi-au trecut bubitele?
Deja suntem in garda. Ieri am trecut pe langa casa unui posesor de aro dar nu se vedea masina buclucasa niciunde. Ei, dar copilul nostru a stiut totusi si ne-a anuntat cu mare fast ca, uite, asta e ciresul de unde a adunat cirese "nenea be(r)becu".
ȘtergereBubitele sunt mult mai bine. Adica nu, eu sunt mult mai bine. Remediile par sa isi faca treaba.
Pupici.. pentru cei mici :))