Ma plimb cu copiii pe strada. E seara, dar inca e abia suportabil de cald. Intalnesc o mamica cu o fetita de vreo trei ani care mananca dintr-un biscuit. Mai la distanta doi gemeni au intr-o mana un sarpe din jeleu si in cealalta cate o acadea. Du nu mananca de-astea. Ar fi cerut, poate, dar i-am spus ca nu sunt bune prezentand alternative. Mai departe un adult, singur, mananca dintr-un fruct. Toate acestea se intampla pe strada. Sub caldura inabusitoare ni se face sete tuturor si fiecare dintre noi ne hidratam cu ce putem. Doar ca atunci cand se hidrateaza/hraneste Robert simt instinctiv intepaturi ale ochilor curiosi strabatandu-mi tot corpul. Suntem pe strada, da, si mai sunt persoane care mananca dar nici unul asa ca noi. Ceilalti mananca pe cand Robert... Robert suge. Aud susoteli in urma noastra:
-De ce, daca ii e foame, nu ii da un biscuit?
-Pai nu i-a dat nimic sa manance. Doar sa suga...
-Ha! Pai si se satura? Cum sa ii mai ajunga? Ia uite ce mare e!
-Ea zice ca e de ajuns...
Nu mai sunt intrebata direct, deci lumea incepe sa ma cunoasca.
Da mai, biscuitul ala are o multime de nutrienti :)))
RăspundețiȘtergereDa! Si daca mai e pus si cu mar.. :)
ȘtergereDeci esti o vedeta ;)
RăspundețiȘtergerePoate in curand vei da autografe :) pe pliante cu "ajutor in alaptare"
Nu se stie cine va avea nevoie de tine ;)
Wow! Sunt vedeta? Cum de nu m-am gandit pana acum? Of cat timp am pierdut!
ȘtergereAjutor in alaptare (doar la nivel de sfaturi, incurajari) am mai dat, asa, local.