Robert

S-a nascut pe 19 ianuarie cu o greutate de 2900g, mai micut decat fratele mai mare, cu un scor Apgar de 7, habar nu am de ce ca nimeni nu m-a lamurit in nici un fel. In maternitatea C. de Arges ai voie doar sa mergi la trei ore sa iti alaptezi copilul. Cand intrebi daca are icter, sau daca ia in greutate, sau cine mai stie ce ti-ar placea sa ti se mai spuna despre copilul TAU ti se raspunde ca daca sunt probleme te anunta ei. Scurt si cuprinzator. Centimetrii trecuti pe fisa au fost 49 dar asta nu este revelator caci imi amintesc cum atunci cand m-am trezit din anestezie, la prima sarcina, aveam la mana o bratara care spunea ca Du a avut 3800g si 53 cm, pentru ca apoi sa vina o tanti sa modifice, ca cica a fost o greseala, si sa scrie 3100g si 51cm, iar in alta fisa am vazut 50cm. Deci nu este relevant. Cam atat cu datele tehnice.
Este foarte mancacios. La doua saptamani de cand suntem acasa cantarul arata 3800g adica 1 kg in plus fata de greutatea cu care am venit. Daca la inceput aproape imi era teama sa ii tin piciorusele de subtiri ce erau, cu totul altfel se prezinta situatia acum. Mai glumim chiar, eu si consortul, ca o sa ii taiem toate dulciurile, painea, carbohidratii si eventual ii dam ceva ceaiuri de slabit ca asa unde ajungem? Dar mamica are lapte si cererea este echivalenta cu oferta, ba uneori oferta da si pe deasupra asa ca ne descurcam.
La capitolul "iesit afara" este mai greu. Eu ma descopar mult mai tematoare decat la Du. E drept ca si temperaturile sunt altfel si astfel ca am iesit pentru 2-3 minute doar in cateva zile, nu zi de zi cum iesea Du, si doar astazi am reusit sa stam cam 5 minute. Si caciula mi-a fost teama sa i-o scot cateva zile. Acum deja o tine doar dupa baie pana dimineata ziua stand cu chelia goala. Pardon! Ce chelie, ca are capul invelit cu un par negru ca pana corbului si fin-fin-fin.
Ne-am mai acomodat unii cu altii: eu cu lipsa somnului, Du cu anumite zgomote pe care a inceput sa le creada parte din decor, Robert cu masinile scapate/trantite de la diverse inaltimi. Tati nu pare disturbat decat de piciorul care il loveste usor, spre dimineata, ca sa mearga la Robert in timp ce eu il linistesc pe celalalt. Altfel pare sa fie imun la sunetele ce razbat dinspre patut. Caci da, Robert doarme momentan in patut atunci cand nu doarme pe burta mea sau a tatalui. Langa mine mi-ar fi prea greu caci intre mine si consort doarme Du iar noi avem un pat de mijloc, ca niste iresponsabili ce am fost odata, in vremea cand, in gandurile noastre, copiii dormeau in propriile paturi.
Mi-as dori sa il pot tine mai mult in brate desi el pare multumit cu o jumatate din noapte si un sfert din zi. Ne arunca zambete atunci cand simte caldura trupului nostru si isi flutura multumit pleoapele cu gene abia vizibile.
Il iubim mult desi ma tot gandeam si nu imi puteam imagina unde voi mai gasi atata dragoste caci mi se parea ca toata dragostea de care sunt capabila este deja alocata. Dar am descoperit ca se mai gaseste si se gaseste din plin.
Eu dorm cate putin noaptea, aproape deloc sau mai degraba deloc ziua, beau litri de ceai/apa/suc, nu pentru ca vreau ci din cauza setei, gatesc atunci cand am timp si nu are cine. Am primit si mancare de-a gata (sa mai aduceti!) si ce bine a fost! Mai gateste si sotul cand este acasa, ce bine! Incerc sa nu trebuiasca sa hranesc ambii copii in acelasi timp (aici e cam greu uneori:)) ). Alaptez de 8-10-12etc ori pe zi. M-am intors cu o burta de 7 luni de la spital, inca mai am una de 5 dar poate-poate... In rest spal, usuc, calc si mai si mananc dar asta mai rarut din lipsa poftei.
Cam atat pentru azi. Mai vedem cand ne mai intalnim....
Aaaa, avem si poze. Atunci cand o sa le descarc...

Pentru iesit afara cu copil mic, mai ales la temperaturi cu minus, noua ne-a fost de ajutor landoul. Acum am vazut diverse accesorii accesorii pentru landoul bebelusului la preturi rezonabile, iar Bebe Mic.ro are deasemenea o oferta variata de landouri. Va fac cu ochiul?