Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...

Pe vremea cand nu aveam alta grija decat propria persoana, cand domnul viitor sot era doar cunostinta iar invitatiile lui la ceai/cafea/suc erau de cele mai multe ori 'amanate' cu toata gratia de care dispuneam, atunci cand doar ii acceptam cu aceeasi gratie ajutorul intr-ale mecanicii (ca doar nu era sa schimb eu roata ce avea pana. Nici nu as fi avut cum ca doar, deh, sunt femeie si evident ca uitasem sa pun la locul ei cheia ajutatoare), cand acelasi viitor sot nici nu visa ca odata tot am sa zic un da abia soptit pe care sa il intaresc, la nici doua luni de zile, cu voce puternica (wow, chiar nu m-am razgandit) in fata oficialitatilor statului, in acea vreme, deci, singura mea pretentie, unica mea cerinta (Doamne! Cata inconstienta) cu privire la hrana era gustul. Daca un aliment, sub diferite forme (proaspat, conservat, uscat sau cum o mai putea fi) era bun atunci totul era ok, nu citeam etichete decat cel mult data expirarii. Astfel frigiderul era plin cu cele mai gustoase si scumpe si nesanatoase mezeluri, carne de la market care inainte de a o gati avea un volum si dupa se injumatatea (dar se gatea imediat:)) ), fructe din piata si multe alte alimente 'atat' de 'sanatoase'.
Lucrurile insa s-au schimbat drastic cu nasterea primului copil. Toate mesajele despre carnea radiata cu infrarosii, sau despre mezelurile pline de aditivi, sau fructele mai mult decat stropite din piata ajunse vreodata la mine prindeau dimensiuni tragice. Am zis NU, nu ii pot da copilului meu asa ceva. Bon! Dar ce sa fie? Cu ceva trebuie sa il hranesc. Lumea inconjuratoare ma presa cu diversificarea iar eu inca nu gasisem solutii. Eram complet nepregatita. Am sapat in stanga, am largit aria de actiune si in dreapta si am plecat la capatat de fructe si legume bio caci da, marea diversificare a inceput spre toamna, cand nu mai era nimic altceva de facut. Si am gasit la cineva de incredere morcovi pe un pret sub cel al pietei, mama personala a contribuit si ea cu ceapa, telina, patrunjel si tot ce s-a mai gasit in gradina ei bio, plus carne de pui si vitel. Am gasit si ceva fructe si cumva am iesit la liman. Dar anul ce a urmat (adica cel recent trecut) ne-am gospodarit ca niste tarani autentici (nu m-as fi vazut vreodata. Cum se poate schimba omul....). In spatiul verde, ramas liber dupa proiectarea casei au aparut meri, piersici, nectarini, alun de padure alaturi de ciresii, prunii, perii deja existenti. O alta parte di micul spatiu a fost arat si apoi umplut cu capsuni, cartofi, ceapa, morcov, usturoi, ardei, rosii, castraveti, fasole verde si alte minuni, toate bio. Rezultatul ne-a depasit asteptarile si asa m-am pus si pe conservat (prietenii nu ma mai recunosc, sunt sigura) si ne-am umplut camara care inca nu s-a golit.
Pe acelasi principiu am crescut si cativa pui, destul de putini dar eram doar la inceput, ce au asigurat necesarul de carne pentru o perioada alaturi de carnea de vitel cumparata din sursa sigura.
Despre lapte si oua numai de bine! Le servim cu incredere pe cele mai bio si moca si proaspete "donate" de Mama sotului si din cand in cand de Mama Personala.
Anul acesta planuim o organizare ceva mai buna caci vom ava doi copii de hranit :))))
Sigur ca nu pot spune ca mancam 100% bio, Du mai scapand cateodata in cate un pahar cu iaurt, spre exemplu, dar am inlocuit pe unde s-a putut modul de alimentatie foarte nesanatos al familiei cu unul aproape bio.
Anii au trecut in ritm alert si peste corpul si fata mea, dar despre biobunatatile si deliciile bio folosite voi scrie intr-o alta postare, intr-o alta noapte de nesomn, nopti in care copilul cel mic descopera minunea numita internet din confortul si caldura bratelor mamei lui.