Ma trezesc cu primele. Mult mai devreme decat mi-as dori, dar copilu' are programul lui. Si eu tot insist si ii spun seara ca mamica are nevoie de odihna si ca ar face bine sa nu se mai trezeasca peste noapte si sa doarma macar pana la 9. Cred totusi ca mai avem de lucru aici ca inca nu ne intelegem. Si cel mai rau este cand ma trezesc dimineata si desi imi este foame aproape ca nu pot inghiti nimic. Sau as putea... daca atunci cand deschid ochii m-ar astepta o farfurie aburinda, plina cu cartofi. Prajiti, cum altfel? Am facut o pasiune (iar!!!) pentru tot ce e prajit (sa nu ma mai mir cand o sa ma fac mai mare decat China!). Nu visez decat cartofi prajiti, snitele, pui la ceaun si mai recent pizza. Deci as manca o pizza!!! Poate chiar doua. Dar nu, macar nu mananc atat de mult decat foarte rar. Exemplul ar fi cand dupa o noapte plina de pui la ceaun mi-a gatit jumatatea a doua zi de dimineata o minunatie de pui cu maioneza de usturoi (apoi am plecat in vizita...) si nu m-am putut opri pana nu s-a terminat. M-a ajutat si o salata verde cu ceapa (ca daca tot urma sa plecam ce mai conta pe langa usturoi?!?) si binenteles ca si bucatarul. Astazi visasem la niste snitele caci ciorba de vitel din frigider (gatita tot de consort si gatita foarte bine) nu prezenta mare interes. Am culcat copilul si in urmatorul minut am adormit si eu. Foarte rar dorm eu ziua. In primele luni atunci cand bebelusul se trezea des si sugea incet si il schimbam pierzand astel un sfert de noapte mi-au trebuit cateva saptamani ca sa pot adormi ziua. Dar azi mi s-a intamplat. M-am rezit la o jumatate de ora atat de turmentata ca nu stiu nici cum am reusit sa ma deplasez pana la bucatarie, dar m-am dus. Ca sa fac snitele... Nu stiu cum l-am mancat pe primul. Am vorbit cu sotul la telefon dar imi amintesc foarte vag despre ce. Dar la cel de-al doilea....mmmmmm.....il savuram inca atunci cand s-a trezit copilul care copil nu stiu cum a facut dar m-a vazut inainte sa am timp sa ascund corpul delict. Si mi-a cerut. Si a trebuit sa ii dau. Caci tot ce mananca mamica trebuie neapatat sa manance si baietelul, asa ca mamica trebuie sa fie foarte atenta ce mananca de fata cu baietelul. Si in conditii normale e. Dar ce sa fac daca somnul mi-a luat din capacitati? Si si daca copilul e asa un cersetor?!?
Asadar interesele culinare s-ar rezuma la cartofi, cat mai multi, pui in diferite feluri: la ceaun, snitel, ciulama cu usturoi si smantana si pizza. Nu sunt prea pofticioasa, nu? A, si desertul: inghetata! Cu mult sos de ciocolata...miam, miam....
Cu greturile stau tare rau. Nu mai suport mirosul detergentului lichid pe care il foloseam mai ales la spalatul scutecelor. Doar cand ma gandeam ca trebuie sa schimb un scutec....hmm...nu pot descrie ce senzatii incercam. Nu am gasit la market persil si nici nu am avut timp sa caut asa ca am luat niste pernute de ariel sa vad cum e. E mai bine un pic dar nu foarte mult. In cel mai scurt timp am nevoie de persil pe care il tolerez bine. Tot la mirosuri sotul fiind convins ca noi intotdeauna am folosit balsam albastru, asta a si achizitionat. A trebuit sa aduc ambalajul gol si VERDE ca sa il conving ca a gresit. Acum am un balsam albastru pe care nu il pot folosi caci nu il sufar (din cauza mirosului nu din alte cauze...). Oricum si cel verde de mirosul caruia m-am indragostit tot din greseala a poposit in baia noastra si tot din convingerile sotului ca asta am folosit noi dintotdeauna... Si la parfumurile domnului trebuie sa sortez, intr-o zi cand ma voi "simti mai bine" caci am descoperit unul pe care nu il pot mirosi. Sper ca 'sindromul' sa nu se extinda si tot 'personalul' sa foloseasca un singur gel de dus, un singur parfum, un singur antiperspirant....
In alta ordine de idei: ma trezesc plina de greturi. Greturi care persista pana le tratez (destul de tarziu dupa parerea mea) cu cartofi prajiti si care, astfel asediate, cedeaza pentru vreo ora-doua si apoi se reintorc si reincepem lupta. Si tot ele castiga ca si acum la aceasta ora nocturna si-au facut aparitia. Si chiar incinta fiind nu imi pot permite cartofi la ora asta. Refuz!!! Poate un snitel mititel....
Ma simt tot mai lipsita de vlaga si alergarile micutului ma lasa fara aer. Dupa cel de-al doilea somn, cand copilul este nu tocmai bine dispus si vrea cel mai mult carat caci considera ca piciorusele dansului sunt pentru sarit in balti, e partea cea mai grea. Intrebat daca nu vrea sa mearga putin pe propriile picioare ma lovesc ca de un zid de deja foarte celebrul 'nu' clatinat din cap si intarit din mana. Si daca ma fac ca nu inteleg si demarez procedura de asezat copil in cele doua picioruse din dotare se prinde de mine cu mainile ca o maimutica si ma strange cu picioarele si sa il aseze jos cine poate....
In concluzie aceasta a doua sarcina pare copiata la indigo dupa prima. Doar ca prima data a fost muuult mai usor eu neavind grija decat de mine si sotul la fel, tot de mine. Acum prioritatea e alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu