Mor! Ma prapadesc! striga stomacul meu trezit de multe ore si tratat doar cu o cana de cafea. Ok. Nu mai merge. Imi fac o omleta. Trantesc repede niste unt in tigaie in timp ce lansez intrebarea spre copilul vorbitor: Du, tu vrei omleta? Raspuns negativ. Bon, deci un ou + un albus ramas de la shake-ul lor de dimineata + cateva feliute de sunca + cateva cuburi de branza, toate amestecate cu o mana ca cealalta era ocupata cu Robert. Tot cu o mana ar trebui sa si intorc, nu-mi iese si omleta se transforma in oua pufoase in tigaie. Sunt gata!!! Dupa prima inghititura stomacul imi sopteste ca e cea mai delicioasa omleta pe care a primit-o. Sigur ca ora asta orice ar fi razbatut pana in dreptul lui i s-ar fi parut delicios... Sunt deja la a doua inghititura cand din fata calculatorului ma loveste o porunca: vreau si eu ometa! Aduce-mi aici! Ma pun pe facut drumuri bucatarie-dormitor, dus-intors cu Robert tot intr-o mana, orice incercare de depozitare pe parchet are acelasi rezultat: urlete direct din jungla.
Mai vreau! Nu mai manca tu, lasa-mi si mie. Am foame de omleta eu! Sigur ca da! Am carat-o pe toata + vreo doua masline.
Eu? Mai beau o cafea in timp ce scriu, cu Robert tot in brate, doar ca mufat de data asta.
Lilypie First Birthday tickers
Lilypie Third Birthday tickers
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu