Du inca suspina in somn dupa ce a plans vreo 5 minute la mine in brate... Eu i-am provocat plansul. S-a trezit tare de dimineata si pe la 12 l-am invitat la somn. Nu a vrut. Am negociat pana am ajuns in sfarsit in pat unde a inceput alt meci. A tot sarit pe(ste) mine, mi-a cerut covrigi si alte minuni si cand, in sfarsit, parea ca s-a linistit a mai cerut un covrig, a inceput sa il necajeasca pe Robert luindu-i pistolul cu care acesta se juca provocand noi urlete (ca si asa abia ii dadusem de lucru ca sa pot sta cu Du). Pana la urma i-am spus ca nu mai pot, sa pofteasca sa doarma singur ca eu nu mai stau cu el. Am iesit ca o furtuna afara sa iau lemne in timp ce el a inceput sa planga crezand ca l-am parasit. Cand m-am intors mi-a cerut sa il iau in brate, sa ii sterg ochii. A zis ca doarme, dar sa il tin si pe el in brate, ca ma iubeste si ma pupa si vrea sa il pup si eu... Mititelul, nu se mai oprea din plans si se facuse mic-mic la pieptul meu. Acum fiecare suspin mi se infige in inima... Si mai citesc si Conceptul Continuum.
Of, ce mama rea ma simt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu