15 luni

Cu intarziere, dar ce sa fac daca seara nu mai adorm eu copilul ci copilul adoarme doi adulti, ziua nu reusesc sa gasesc butonul 'on' al computerului caci timpul lipseste cu desavarsire... ce mai, traversam cea mai agitata perioada din viata noastra de familie. Si acum, in loc sa ma apuc sa scriu imediat ce copilul mi-a dat verde (doarme) eu ma afund adanc in blogosfera mamiceasca sa vad ce am pierdut, ce s-a mai scris, ce s-a mai dezbatut si presimt ca raman cu postarea neterminata......

Asadar,
Mi se pare ca a trecut nu o luna ci macar trei, caci sau eu nu am fost atenta, sau copilul a inceput sa creasca intr-o luna cat pana acum in trei. Limbajul este cel ce ma surprinde cel mai mult. Fiecare zi explodeaza in capul nostru cu noi cuvinte al caror sens ma chinui sa il descifrez, caci binenteles ca D vorbeste codat ca majoritatea copilasilor icepatori in arta vorbirii. Astfel urechile mele au auzit cel mai dulce si mai frumos si mai poruncitor ma-mi, dar si cel mai dulce si mai frumos si mai suav ta-ti. Stie cum se numesc vecinii si ii si striga: dade (dode), didi (gigi), ani si mai ales fetita vecinilor de 7 ani de care s-a indragosit si care este intampinata cu chiote de bucurie emi. Tati este tati doar cand este aproape caci strigat de la distanta este dadi sau adi. Atunci cand reuseste sa imi sustraga telefonul il deschide si il pune la ureche strigand in el: a-di exact asa cum a auzit la mine. In rest mingea este midea, buba este biba, painea-pipa, pepene-pepa, cumva, nu pot sa reproduc, este numit si marul, roaba-boaba. Incearca sa reproduca tot ceea ce aude. Spune si 'buni' dar iarasi nu pot reproduce iar vacuta nu este 'muuu' cum ar fi de asteptat ci miii. Puii sunt pii-pii si te-dy, pronuntat impecabil, este catelul vcinilor. Pare usor shsh-it caci intrebat ce face imi raspunde ceva de genul: ashshshash. De nedescifrat inca. Imi raspunde intotdeauna cand nu este in raza mea vizuala si il strig.

Ca alimentatie nu am avut parte de multe noutati. Isi arata in continuare pasiunea pentru fructe: nu putem trece pe langa pomi fara a cere insistent fructe din el. Inelege totusi cand ii spun ca astea nu-s coapte si trebuie sa mai asteptam. Ma ia de mana si ma duce acolo unde stie ca este zmeura, sau prune, sau, mai recentele pere. Cere in continuare visine cand ajungem langa visin chiar daca ii explic mereu ca nu mai sunt. Cum vede mere nu mai conteaza ca nu sunt de sezon si deci nu sunt coapte. El vrea. Si mare atentie cand se deschide frigiderul. Daca cumva ochisorii ageri au observat vreo punguta cu fructe (de preferinta piersici sau pepene) sau paharelele cu iaurt merge pana la a se tranti pe jos numai sa primeasca. A mai primit si acum 30 de minute? Nu conteaza. Asta a fost demult. Lui sa i se dea. Si nu cumva sa ramana borcanul su castraveti acri, din care mamica insarcinata mai serveste uneori, la vedere caci locul este apoi cercetat intreaga zi: oare chiar a disparut? nu mai apare? chiar nu imi da? Cere insistent tot ceea ce ne vede pe noi servind, dar nu deschide gurita pur si simplu, asa dintr-odata, nu, mai intai ia foarte putin, ca si cand ar vrea sa guste, sa vada daca ii place si abia apoi mananca.

Este tot mai independent. Daca luna trecuta nu se departa de mine mai mult de 10 metri si doar cu conditia sa ma vada, ei bine acum a fugarit o pisica aproape toata gradina, fara teama, uitandu-se foarte rar daca il urmeaza cineva. Si pe strada imi da drumul la mana tot mai des aratand teama doar la zgomatele puternice.
Luna aceasta am mai avut o premiera. Mamica si taticu' au plecat pentru prima data in 15 luni la petrecere. Baietelul a adormit prima data fara mamica. Si se pare ca nu a dormit prea bine, caci la intoarcere l-am gasit treaz, in hainele de zi refuzand sa se lase schimbat. Cand ne-a vazut s-a ridicat imediat si a sarit in bratele consortului de unde nu s-a mai dat dus decat cand, scapata de rochita de seara, l-am chemat la mine. A cerut sa suga, ceea ce nu mai facuse de un timp si apoi s-a asezat peste mine cum statea atunci cand era bebelus si am crezut ca a adormit de cuminte si nemiscat ce era. Si pe timpul noptii isi trecea din cand in cand mana prin parul meu sa se asigure ca sunt langa el. Acum planuim sa plecam o zi la strand si inca ne gandim daca cu copil sau fara. Ce pot sa zic? Cred ca mi-ar place si fara, doar eu si domnul consort, singuri, doar noi, asa cum nu am mai fost de mult timp... De 15 luni de cand avem acest copil minunat care ni se pare ca e cel mai frumos, cel mai cuminte, cel mai inteligent, cel mai... Si pe care il iubim tot mai mult...