Nu mai vrea?

Ne-am trezit de dimineata. Amandoi. El, dupa cum ii e obiceiul, a venit si si-a asezat capsorul peste abdomenul meu asteptandu-mi mangaierile. Dupa un timp vrea sa-mi ridice tricoul. Il las, il ajut chiar, si la vederea sanilor incepe sa zambeasca, apoi sa rada si abia apoi isi apropie gurita, trage de doua ori si atat. Cum doar atat? Nu este bine in pozitia asta? Pai hai sa schimbam. Il ridic in brate si acelasi lucru: se repede spre san, apoi trage de trei ori si gata. Ce e mai mamico? Ce nu iti place? Hai sa incercam culcati. Surpriza! Tot la fel. Bine. Poate nu ii este foame sau poate nu vrea lapte. Ba da, vrea, dar intinde manuta dupa cana. Il servesc.

Ne pregatim iarasi de somn. Ii scot hainutele, el canta naa-na, se aseaza peste mine, isi suceste capsorul pentru a-si asigura cea mai buna pozitie si dupa ce se mai suceste de doua ori, incepe sa-mi ridice tricoul. Da mami, spun cu sanii deja grei, vrei laptic? Iarasi rade. Se apropie, suge foarte putin si se intoarce pe burtica. Il mai rog odata, mai insist, intreb si clatina din cap. Nu mai vrea. Bine mami, tu decizi. Dar eu nu pot sa nu intreb: de ce? Deja lapticul are alt gust? Gata? Nu mai vrei deloc? Niciodata?