A treia luna de sarcina

Abia a inceput si pare a fi cea mai dificila. Dimineata, dupa noul program, tot ce ajunge prima data in stomac trebuie eliminat, care eliminare se face sub privirile atente ale copilului ce ma urmareste pana la baie (da, ajung pana acolo, drept ca in pas alergator) proptindu-se in usa si intrebandu-se, probabil, ce face mami acolo. Nu stiu cum se face dar sta surprinzator de cuminte pana isi revine mami. Apoi ma izbeste un miros puternic ce pare sa vina din scutecul copilului drept in centrul stomacului meu, care stomac dadea ceva semne de intremare. Ma abtin cu greu si reusesc sa schimb copilu'. O alta operatiune datatoare de greturi este gatitul/hranitul copilului. Cum eu ma hranesc in ultimul timp cu salata de rosii cu branza, fara branza, tocanita de rosii, cartofi natur, cartofi fierti cu branza, mancarurile cu carne (de vitel mai ales) ma lasa fara respiratie. Mirosul leusteanului fara de care nu concep o ciorba de vitel ma trimite in pas grabit la baie. Dar cum nu pot hrani copilul cu meniul meu saracacios ma sacrific, ce sa fac?
Un lucru foarte binevenit este ca piticului a inceput sa ii placa in carut si nu mai trebuie carat chiar tot timpul in care refuza sa se transporte pe picioarele din dotare. Dar de multe ori chiar si impinsul carutului ma oboseste peste masura iar persoanele binevoitoare intalnite pe strada se grabesc sa ma linisteasca: a, lasa mama ca e mai greu pana misca, dup-aia nu mai ai probleme, ia sa vezi. Iar eu, ca un Gica Contra ce sunt, nu pot sa nu intreb: pai cum, ce lagatura o fi in faptul ca copilul meu incepe sa inoate mai "apasat" si incetarea greturilor? Adica ce, el acum nu misca? Ba eu stiu sigur ca misca. L-am vazut eu la echografie. Si greturi tot am. Dar degeaba, toata lumea stie mai bine decat tine si nu ai decat sa taci, supusa, si sa asculti rabdatoare experientele doamnelor cu varste respectabile care stiu tot, ca ele au trecut prin multe. Si aici ajung la alt subiect atat de discutat. Alaptarea. Mi s-au dat exemple cum si ce ii poate cauza incapatanarea mea copilului nenascut. Ca asa a facut Nustiucine, ca nu a stiut de a doua sarcina si al doilea copil a avut probleme cu fixarea calciului. Bine dar alta cauza nu putea impiedica fixarea calciului? Nu si nu. Si uite-asa, iata-ma alaptand pe ascuns si nerecunoscand adevarul decat pe alocuri si spunand ca da, il intarc. Si poate ca as vrea dar nu stiu cum, ca uite ca ma sperie putin toate aceste istorisiri. Dar copilul meu se bucura atat de mult cand cere ti-ti si vede ca mamica il serveste... Nu conteaza ca in urma cu doua minute a vrut lapte din cescuta. Ti-ti e ti-ti si el vrea cat mai des. Si nici nu a mai cerut noaptea. Doar ziua. Si eu cum sa nu ii dau?!?
Astazi mi-am facut curaj si m-am urcat si pe cantar si in pofida abdomenului meu care indica spre patru luni (nu 'inceputul' celei de-a treia) cantarul arata 'doar' 52 kg, adica un kg surplus. Bine pana aici dar daca ma gandesc la cat de putin am mancat, nu pot sa nu ma gandesc iar la cele 72 dobandite in prima sarcina.
De cand a revenit vara nu ma mai bantuie nici Lacustra lui Bacovia, am reinceput sa stiu cum sa imi imbrac copilul, am redescoperit tricourile si maiourile si pantalonii scurti, caci zilele trecute nu mi-am pus haine de iarna de rusine... Deci daca ma gandesc bine lucrurile cumva-cumva tind spre bine. Numa' copilul numarul doi sa "miste" ca sa scap si eu de greturi... Da-i, mami, da-i, tot la fel ca Bute!