Sarbatorim romaneste?

Mie imi place sa cred ca sarbatorim iubirea in fiecare zi si nu in zile speciale. Noi in mod special nu am sarbatorit in adevaratul sens al cuvantului cam de multicel. Si chiar daca nu sarbatorim in zile anume anuntate n-as putea sa spun sigur ca nu mi-ar placea si ceva deosebit, dar ce sa fie?
Flori? Inca nu am gasit un loc unde sa le pun si sa nu fie atacate de maimutele din dotare. Si apoi, ca sa fiu sincera, prefer florile in pamant si nu in vaza :).
Ciocolata? Sa mananc pe furis nu am cand, seara pic lata in acelasi timp cu copiii. De fata cu ei nu se poate ca ei nu au voie. Asa ca nu mai mananc. Oh, si ce-am slabit de cand am redus drastic zaharul :D!
Cina festiva? Ha! Zicem merci daca putem manca amandoi la aceeasi masa. De regula mesele noastre sunt asa: tati pe scaun. Robert la tati in brate. Du sus pe masa. Eu in picioare pe langa el, asta pentru ca Du nu trebuie sa fie murdar niciodata pe maini sau ud pe haine! Asa ca sunt pusa ori sa ii pun in furculita/lingura tot ce e pe masa, ori sa il sterg dupa fiecare bucatica dusa la gura de mana-i proprie. Sunt fericita daca scap fara sa il schimb. Cand Robert considera ca a stat destul la tati se intinde dupa mine si schimbam rolurile. Singura diferenta e ca eu sunt tot in picioare ca asa vrea Robert. Daca apuc sa manac ceva iar sunt fericita, ca urmeaza o lunga sesiune de alaptat (copilul meu nr2 pare sa manance degeaba solide. Tot laptele e baza).
Cina romantica in oras? Cu copiii nu ne primeste nimeni :)), fara copii nu se poate!
Asa ca sarbatorim tot in stilul nostru din ultimii trei ani: alergam dupa copii, imi aleg online una din aceste minunate genti poate chiar si doua esarfe, tot online, indeplinim dorinte mici, si seara cadem lati: tati, Du, mami si Robert...