In cautarea somnului pierdut

Noptile mele faramitate in mii de bucati au suferit inca o transformare: pauze lungi la ore mici si dulci, la care orice om normal (dar o mamica cu doi copii?) ar merge fericit in lumea viselor. Asa se face ca desi ajung in pat aproape de miezul noptii, stau si numar cate 2-3 ore pe noapte ba fulgii care cad usor (si nu se mai opresc odata) prin ochiul de geam, abia atingand pamantul, ba secundele care trec mai incet ca pasii unui melc, ba niste oi imaginare toate fara nici un rezultat.

M-am gandit sa imi creez conditii ideale de somn excluzand varianta suplimentelor. Care sunt conditiile ideale de somn? Pai testez pana le gasesc. Si cum imi trebuie un punct de plecare m-am gandit oare cum dormeau mosii si stramosii nostri? Probabil ca aveau un acoperis rudimentar care sa ii fereasca de precipitatii, dar oare ii fereau si de lumina astrelor noptii? Nu. Bon. Draperiile jos. E nor afara? Punem veioza. Degeaba? Somnul tot nu vine? 

Sa mai studiem. Cu muzica? Fara muzica? Aveau ei oare linistea asta mormantala (cand copiii dorm la randul lor iar consortul nu se aude sforaind) din casele noastre? Nu. Ei dormeau in cantecele pasarilor, in fosnetul pomilor,in clipocitul apelor... Ce muzica mai adormitoare sa iti doresti? Oh! Eu de ce nu le aud? De ce am pus termopane? De ce? De ce? Le dam jos. Eu am nevoie sa aud muzica noptii ca sa pot dormi! Sigur ca da, asta e solutia! Dar ce fac eu, proaspat adormita, atunci cand trec motoarele turbate ale petrecaretilor intarziati? Eu ca eu, ca m-am invatat cu insomnii, dar ce fac cu doi copii treziti in creierii noptii? Dar cu vecinul care striga cu glas rasunator la alt vecin exact cand copiii isi fac somnul de frumusete? Nu, nu. Lasam termopanele la locul lor. Incercam cu ceva Anotimpuri.
Si dintr-odata m-a izbit revelatia: srabunii (sau strabunele) sigur nu adormeau gandindu-se cum sa isi mai protejeze copiii de mancarea nesanatoasa ce ne-a invadat fiecare colt de strada, cum sa faca sa nu mai tipe la copii, cum sa isi trezeasca instinctele adormite, cu ce sa se mai imbrace la serviciu, ce machiaj le-ar face mai... si mai... Ei luau lucrurile mai simplu: Doamne multumesc! Am incheiat ziua cu bine. Ai Tu grija si de maine...
Sa fie de vina patul? Sa profitam de reducerile de mobila si sa il schimbam? Sau poate o fi timpul sa mutam piticii in  propriile patuturi pentru copii, ieftine, cum altfel? :))