Urla dimineata, cum deschide ochii, sa il scot afara. Nu mai conteaza ca e dezbracat si afara 10 grade dupa cele 30 de saptamana trecuta si el e cu mucii taras. Nu. Doar eu sunt de vina ca nu ii dau voie sa mearga atunci, pe loc, poate si fara sa se ridice daca ar fi posibil... Nu ajunge ca fac pe necuratu'n patru sa ii pregatesc si servesc dejunul afara, sa ii pun fiecare bucatica in gura atunci cand o deschide el, fara sa ii ating altceva decat limba. Si asta pentru ca se crede bebelus si m-a vazut ajutandu-l astfel pe Robert cu cateva linguri de supa.
Ma striga toata ziua cu glas plangaret si cu sunetele pe care le foloseste Robert: maaaaa, maamaa, maaaama! Ma simt urmarita de doi mici teroristi.
Nu pot face nimic, nimic! Astazi am avut de adunat niste iarba uscata. Cred ca daca as fi fost fumatoare, deci dotata cu bricheta, i-as fi pus foc. Asa intr-o stare de nervi ajunsesem.
Dar capacul il pune in momentul in care se miauna tot: Nu ma ia si pe mine nimeni in brateeeeee! Cand nici nu apuc sa fac trei pasi afara din casa si trebuie sa il pun pe Robert pe jos ca sa il tin pe el. Cand bazinul meu tipa din toate vechile-i fracturi sub greutatea celor 15 kile, sau 25+, dupa caz, caci mai car si doi copii in acelasi timp. Cand zi si noapte imi sta lipit de coaste.
Nu se mai multumeste cu udatul capsunelor. Tine neaparat sa imi ia urma, dar nu pe unde merg eu, ca e mult de ocolit. E mai usor direct peste ceapa, usturoi, ardei... Nu s-au rupt mami, nu s-au rupt! Uite! A mai ramas o frunza...
Il iubesc si asa certaret si bataios. Insa mi-e tare dor de copilul cald si calm si bland si dulce...
Oare va mai trece?
Dar daca mergem intr-un magazin plin cu jucarii si ii cumparam lego din care sa faca roboti? Voi ati incercat?
Lilypie First Birthday tickers
Lilypie Third Birthday tickers
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu