Dis de dimineata (2)

Diminetile sunt tare obositoare. Copiii inca au nasuri infundate si cai respiratorii cu secretii asa ca avem intreruperi dese pe timp de noapte. Dar... cu o cafea buna zic ca le fac fata chiar si lipsita de consort.
Ma trezeste devreme. Robert. Arunc o privire scurta afara si surpriza! Ziua pare insorita, motiv de mare bucurie petru cosul mult prea aglomerat cu rufe de spalat. Bon! Azi spalam.
Dar "bio-detergentul" inca nu a ajuns la mine in baie. Nu-i nimic. Mergem sa culegem doua pernute de Ariel de pe rafturile magazinului de la colt de strada. La acest magazin este aproape imposibil sa se intalneasca mai multi cumparatori, exceptia este intre 8 si 9 cand vine painea si aproape de fiecare data vanzatoarea, de teama sa nu ii ramana, opreste paine putina. Eu am ramas fara de cateva ori cand nu am reusit sa ma repliez la timp. Spun aproape imposibil, pentru ca daca ai sub aripa un copil nerabdator, neastamparat si dornic de miscare lucrurile stau cu totul altfel. Intai gasesti in magazin, alaturi de vanzatoare, un barbat care vrea tot felul de informatii despre nu stiu cine cu care are nush ce treaba. Copilul de sub aripa se foieste, da din maini, din picioare, ba si din gura, dar nimic. Omul nu se sinchiseste, continua nestingherit discutia. Oh! Dar dupa 5 minute pleaca!
Respir usurata si incep:
-Mihaela, as dori.... sa nu se fi inventat vreodata mobilele, sa nu iti mai sune tie mobilul niciodata, sa cada emitatorul orange in acest moment etc.
Mihaela, cu un zambet intelegator, se lanseaza intr-o conversatie telefonica nelimitata. Copilul incepe sa urle de-a binelea. Ies cu el in curtea magazinului, il pun sa faca ceva pasi, sa jumuleasca niste flori, sa mai scobeasca un pic pamantul. Si Mihaela pare sa termine discutia interminabila. Dar nu... nu! Mai vine un potential cumparator care trece pe(ste) langa mine nepasator si incepe sa comande in timp ce telefonul vanzatoarei este indepartat de la ureche. Moooor! Copilul imi arata ca s-a plictisit de activitatile murdare si si-ar dori lichidul cald direct de la sursa. Ma enervez. Intru ca furtuna in magazin si fara sa mai tin cont de nimic urlu si eu:
-Doua pernute de Ariel.
Vanzatoarea mi le intinde zambind timid, cumparatorul se holbeaza la mine gandind probabil: cat tupeu!. Eu le iau, trantesc banii, nu astept nici un rest, nu dau nici o explicatie si ma rostogolesc afara din magazin cu copilul urlator tot sub aripa.
Doamne, cat iubesc cumparaturile online! Parca nici hipermarketurile nu dau rau auzului...

Si tot online, Noriel are niste reduceri fantastice: Du isi doreste jucarii nano speed -masinute de viteza si cred ca va primi bonus si ceva set pictura pentru copii caci pare sa aiba talent :))