Acele ceasului aratau putin sub miezul noptii cand am decis ca ar fi timpul sa ofer pleoapelor suportul dupa care urlau de ceva ore. Ma intind in micul spatiu ramas intre Robert si Du si adorm instantaneu. Putin. Prea putin, caci Robert s-a gandit ca e suficient si a inceput binecunoscuta foiala, pe care nici nu stiu cum de o mai simt la oboseala acumulata. Ma ridic, il ridic si incep sa il hranesc. Mi se parea ca au trecut ore si el tot suge. Il trec la celalalt san si intind mana dupa telefon. Cu ochii carpiti incerc sa zaresc ora. Nu pot. Ceva ma impiedica. Wow, un sms! Pun scobitori intre pleoape si citesc cu fatza lungita de surpriza:
Eu vara nu dorm, pe 29 nu am somn. Ma duc sa votez ca eu chiar contez! Nu! Serios??? Si ora arata 0:30. Ma uit la expeditor - mesaj din retea. Hmm, bine, bine dar a cui retea?
Dimineata iau telefonul sa ii arat si consortului si alta surpriza: disparuse! Ok. Poate am avut halucinatii. Cateva ore mai tarziu primeste si el: Eu vara nu dorm. Votez DA la referendum.
Hmmm... Imi sare mustarul si anunt cu glas tare: Ba uite ca mie mi-e somn. Si eu vreau sa dorm. Si eu o sa dorm.
Astazi. Miezul zilei. Eu curatind niste pirsici afara, in curte. O masina impunatoare se opreste la poarta si solicita atentia tuturor. Insusi marele primar, candidat unic la alegerile de anul asta, ne "roaga" sa ne intalnim duminica. Cu fatza si mai lungita si cu ochii iesiti din orbite aproape zdrobesc o piersica. Doamne, cat tupeu! Am votat sa traiesc bine, scarbita apoi de atata bine am ales sa mai votez odata pacea si nu razboiul si tot asa. Dar nu mai pot, nu mai vreau sa aleg raul mai mic. Cum de au unii tupeu sa ma invite la vot? Cum de indraznesc altii sa ma sfatuiasca sa nu? Eu binele meu cand il votez? Niciodata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu