22 de luni

M-am uitat bine-bine pe calendar, ca sa fiu sigura ca nu gresesc. De-o vreme am inceput sa percep timpul altfel. Bine ca inca stiu cand e dimineata si cand e seara :))).
Cu ce sa incep? Sa spun intai ca a inceput sa ne loveasca? Si nu neaparat cand i se interzice ceva, ci uneori pur si simplu cand se joaca. Vad ca vrea sa isi extinda aria de actiune si asupra Fratelui mai Mic, motiv de incruntare a tatalui. Sau poate cu tavalirile pe jos atunci cand nu se intampla ce vrea el (iesit noaptea afara, mers la bunici mai mult decat e mami de acord etc. Bine ca inca nu a cerut luna...)? Sau cu urletele in miez de noapte la primul scancet al aceluias Frate? Sau cu lupta pentru renuntarea la suptul degetului, care deget e departe de a arata ca celalalt si ne ingrijoreaza posibilitatea aparitiei vreunei infectii? Sau poate cu modul in care isi pune mainile in jurul gatului meu de cand adoarme fara a-si mai suge degetul.
Mananca mai mult si recunoaste diversele mancaruri pe care le gatesc si i le prezint apoi cu mare fast. Ar vrea oua cat mai des si cat mai multe motiv pentru care s-a impus o mutare strategica, deloc vizibila, a locului in care asteptau sa le vina randul la gatit. La fel si iaurtul.
Vrea afara si vrea afara. Ce-i daca are mainile inghetate? Vrea afara. A sarit in toate baltile intalnite si a cazut pe spate? Si ce? Vrea afara. Nu, degeaba spun eu ca iesim iar dupa ce schimbam hainele. Nu vrea sa intre in casa.
Potriveste fara gres animalele la locul lor, in puzzle, stie cum face fiecare din ele, imi spune ce culoare are masina pe care o are in mana. Cea mai folosita este tot culoarea verde. Arunca pernele pe jos si nu am voie sa le ridic. Se catara pe unde gandul meu se ferea sa ajunga facandu-mi imima sa tremure mai ceva ca frunza in vant. Pe scurt: nu sta o clipa. Tot timpul trebuie sa aiba ceva interesant de facut caci altfel face el ce vrea cu nervii nostri.
Vrea in brate chiar in acel moment in care mananca Robert. In continuare nu vrea sa auda de olita desi i-am dat atatea si atatea exemple. Ma consolez cu gandul ca pana la majorat o invata si el cum se fac anumite treburi in alta parte decat in scutec. Situatia pare sa se imbunatateasca dupa ce astazi mi-a cerut sa il pun in baie, pe vasul de toaleta unde a stat (wow! record) un minut fara sa faca nimic, dar e un inceput.
Eh, asteptam vara cand sper sa incepem, in sfarsit, trainingul la olita si cand crizele se vor mai rari, sper eu, caci afara sunt o multime de activitati interesante.
Seara, intre 19:00 si 20:00 imi cere continuu sa ii fac baie si sigur ca se trezeste la 7:00 dimineata spre disperarea mea de mama nedormita. Degeaba incerc sa trag de timp. Vine sa ma pupe si vine iar si apoi imi spune ca Robert vrea titi, iar eu capitulez si cobor din pat unde se dezlantuie el.
Pe Robert il pupa, il mangaie pe cap spunand ca e mic-mic, ii ia manuta mica in mana lui un pic mai mare, sigur ca sub supravegherea mea. De cele mai multe ori isi da consimtamantul la hranirea acestuia cu conditia sa stea si el undeva pe langa/peste mine.

Copilul nostru la aproape doi ani.