Ce te poate lovi intr-o zona de tara

Ma plimbam astazi cu copilul in carut si impreuna cu noi mai mergea o cunostinta (sa nu spun chiar prietena). Ne-am intalnit cu o mamica mai proaspata ce a nascut de vreo trei luni, ea fara copil la purtator. Am discutat despre una, despre alta, despre cum imi merge sarcina si apoi am intrebat si eu ce ii face fetita. A inceput sa se planga ca plange zi si noapte dar tace atunci cand o leagana sau o tine in brate etc, etc. Am mai intrebat daca o tine pe afara si mi-a zis ca astazi i s-a parut prea frig si nu, nu a iesit cu copila afara. Eu ma abtin cat se poate sa dau sfaturi in urma unor altercatii create mai pe fata sau si mai mult mai pe la spate desi si in astfel de cazuri nu dadeam sfaturi ci doar raspundeam la intrebari fara sa stiu ca exista un sablon pentru raspunsurile anumitor intrebari (despre alimentatia sau somnul sau chiar plimbarea micutilor) pe care ar fi mai bine sa il respecte oricine nu vrea sa fie etichetat drept ciudat. Ei bine, de aceasta data m-a mancat undeva sub limba si i-am spus ca eu iarna trecuta scoteam uneori copilul si la ora 19:00 afara pentru 10-15 minute iar in timpul zilei mai mute reprize de 30-45 minute. Si ce aflu atunci? Cunostinta cu care eram imi spune ca "lumea inconjuratoare" ma credea usor (sau mai mult) sarita ca tin copilul atat de mult si de des afara. M-am simtit usor inconfortabil afland acest lucru pentru ca nu pot sa nu ma mir in continuare de felul in care isi permit unii sa eticheteze persoane fara a le cunoaste sau fara nici un fel de informatii despre crescutul bebelusilor in afara sfaturilor mostenite de la bunica si strabunica gen nu scoate copilul din casa pana la botez sau sa nu cumva sa il ti cu fata descoperita sau, in cazul alimentatiei, daca nu ii dai destul de repede "de  toate" o sa refuze mancarea mai tarziu.
Ba sa avem pardon! Copilul meu mananca destul de bine pentru varsta lui desi a fost diversificat lent (extrem de lent si de tarziu dupa parerea unora si inca mai are multe interdictii) cu mar simplu nu cu biscuit cum imi sugera marea parte ca ar trebui (ce e aia intoleranta la gluten? pai pe vremea noastra...) si fara celebrul gris cu lapte (iarasi mare greseala!). Am gresit? Eu personal n-as zice. Nu am intampinat nici o alergie desi tatal este puternic alergic, este drept ca la polen si alte d-astea dar totusi... si nu stiu daca se poate numi noroc dar nu am avut nici un fel de probleme cu constipatia sau diareea (nici nu eram si nu sunt pregatita sa le fac fata dar nevoia se zice ca te invata... motive pentru care am fost foate prudenta cu ce si cum diversific fiind oarecum pregatita din experienta unei persoane apropiate al carei copil cand nu era constipat avea diaree) sau voma.
In legatura cu plimbarile iarasi as putea sa spun ca copilul meu la 18 luni nu stie ce este un antibiotic el servind pana acum maxim 10 (desi cred ca e mult) lingurite de panadol. Nu stiu cum se face dar "total iresponsabila" fiind, tinand copilul afara pe asa o vreme cand, daca imi amintesc bine, nu era persoana cunoscuta sau necunoscuta pe langa care sa trecem si sa nu spuna sugestiv: Vai, n-ati inghetat? Ia uite ce i s-a inrosit nasucul nu am ajuns la nici un spital sau la medicamentatie acasa ceea ce nu cred ca pot spune despre nici un copil din zona, crescut ca "la carte" (a cui carte?).
Si pentru ca tot mi-am mai amintit ceva, celor care li se pare exagerata 'pretentia' de a avea sotul pentru ceva timp alaturi de mine si copil (sunt insarcinata, in saptamana 27 oameni buni! E absurd sa am nevoie de ajutor?), fara sa facem altceva decat sa plimbam si distram piticul petrecand timpul ca o familie ce suntem, (si aici nu este doar cazul meu), persoane ce motiveaza in acest fel: pe mine nu m-a ajutat sotul deloc. Eu mi i-am crescut singura si aveam si gospodarie mare si muuult de lucru si m-am descurcat, le spun doar ca daca as fi vrut sa cresc un copil singura atunci il faceam fara sa formez intai o familie. Si le-as mai intreba cati ani in campul muncii au. Pentru ca eu LUCREZ, eu sunt platitor de taxe si pe mine nu ma tine sotul caci am propriul meu venit. Venit care nu inseamna ca ma desemneaza pe mine ca unic 'ingrijitor' de copil, cum mi s-a spus, ci imi este dat pentru cele minim 8 ore (pana la 12 de multe ori) pe zi petrecute la serviciu fara sa ii pese nimanui ca poate am obosit, poate abia imi mai indoi/indrept spatele si fara posibilitatea de a sta atunci cand am obosit caci pe mine ma plateste cineva sa muncesc!!! Deci nu ar fi normal ca acest venit sa acopere tot 8 ore? Restul de 16? De ce oare pare atat de absurd si nenormal ca o familie sa isi plimbe copilul? Sau si mai grav: ca un tatic sa se ocupe de copilul lui? Oare eu nu am voie sa obosesc? Ba am obosit rau. Si eu nu vreau sa ma descurc si sa mi-i cresc  in acel fel. Eu am obosit pentru ca nu pot sa las copilul singur, dormind si sa plec intorcandu-ma peste cateva ore muuult mai relaxata caci in acest timp nu am pus si ridicat de 50 de ori copilul, nu am aprobat de 10 ori ca tractorul a adus lemnele, sau ca a trecut o masina mare care a facut puf-puf si tiiit si alte lucruri fara insemnatate pentru noi adultii, deci desfiintate caci la ce folosesc? Iar eu nu i-am spus nu am timp de tine, lasa-ma, du-te si joaca-te singur, si nu l-am ignorat niciodata pentru ca el este important si tot ceea ce spune si face este important. Nu vreau sa vad suferinta si tristete in ochii copilului meu, indiferent ca este mic sau mare, pentru ca il iubesc si ma doare. Si din dragoste am ales sa il cresc asa si incerc sa ma opresc atunci cand imi vine sa urlu la el asa cum eram invatata (din exemple nu ca mi-ar fi spus cineva) pana sa am copil si pentru ca ma doare cand vad ochii mici privindu-ma printre lacrimi si glasciorul atat de drag chemandu-ma printre suspine.

Deci pentru cei ce locuiesc in zone de tara (multe avantaje, da, dar si reversul) si nu vor sa fie etichetati drept ciudati neaparat plimbati copiii iarna prin locuri in care nu puteti fi vazuti si mai ales nu admiteti nicicum ca nu l-ati diversificat de la cel mult 3 luni si nici ca nu i-ati dat macar de la 10-12 luni carne de porc si de vita si macar dulciuri facute in casa. A, si bomboane. Neaparat bomboane. Ca al nostru/a noastra mananca de toate si ia uite ce crescut/crescuta e? Ce conteaza ca a ajuns la urgente, la doi ani, cu alergie la pufuleti/pufarine? Asa ii plac! Sau la 6-7 luni dupa o ciorbita de burta? A, nu-i nimic...