Maine!

Am ales sa fie maine. In mijlocul saptamanii. Nu la inceput, ca sa nu stricam toata saptamana, nici la sfarsit ca sa avem timp sa ne revenim pana in weekend.
Maine rezolvam ultimele detalii legate de intoarcerea la serviciu si apoi, de luni, voi lipsi minim 9 ore de acasa.
Du a trecut prin toate fazele:
sa mearga doar tati!
vin si eu cu tine!
eu plang fara tine, ca mi se face tare dor si vreau sa te iubesc!
nu vreau sa stau singur, fara tine!
Se lipeste de mine de dimineata pana seara, ar sta numai in brate. Insa parca incepe sa inteleaga.
Robert pare sa nu realizeze inca. Adoarme tot la san micutul si ma intreb daca va reusi cineva sa il adoarma altfel, caci, nah, eu plec cu san cu tot :P
Nici eu nu imi dau prea bine seama ce-o sa fie, cum o sa fie departe de ei atatea ore. Pana acum am fost ocupata cu detalii: cum sa facem sa le fie cat mai usor copiilor, cum sa ma organizez ca sa avem chiar si mancare :D, ce as mai putea purta de prin rafturi si ce ar trebui sa le completeze, cum sa il serbam pe Robert... Poate cu putin noroc nici n-o sa ma gandesc pana luni!
Mai am doar cateva zile de mama full time.

Frumoasele mele carti!

Am gasit o leapsa tare faina, cu carti, la Antoaneta si nah ca m-am gandit sa o preiau si eu chiar si fara invitatie :))

Asadar:

1.Prima amintire cu mine citind

La 8 ani. O carte cu povesti, imprumutata de la biblioteca scolii. Se intampla chiar inainte de revolutie si se stie ca pe vremea respectiva cartile se cumparau destul de greu.

2.Prima carte pe care am citit-o si recitit-o

Stau sa ma gandesc care-i prima si prima, caci sunt doua la care tot revin: "La Paradisul Femeilor" si "Castelul Palarierului". Tind sa cred totusi ca este "Castelul Palarierului" caci biblioteca mea o are in stapanire mai demult.

3.O carte pe care fiecare copil ar trebui sa o citeasca

Greu tare de ales una, mai ales ca nu este specificata o varsta anume. "O mie si una de nopti"???

4.Locul meu preferat de citit

Balconul, cu specifiactia ca stau la casa, intr-o zona fara poluare si sunt inconjurata din doua parti de paduri superbe.

5.Accesorii obligatorii in timpul lecturii

Cafeaua, desigur :D

6.Numarul cartilor de pe lista mea de lecturi viitoare

Sa ne limitam la vreo 10 printre care se afla si un volum de poezii la care jindui de mult timp: "Les fleurs du mal" de Baudelaire.

7.Ultima carte pe care am primit-o sau am cumparat-o

Sa inteleg ca nu se pun cele de parenting, nu? Si nici cele cu povesti de adormit copii :)) 

De vreo 4 ani nu mai primesc decat lucruri pentru copii (ha, ha), deci ultima carte primita (carti ca erau mai multe volume) a fost Winnetou. Ultima cumparata, hmmm, as putea sa scriu care a fost penultima? Daca da "Nunta in cer". Daca nu, apoi cu rusine marturisesc ca a fost "Breaking Dawn"-Saga Amurg, ca nu am avut rabdare sa astept premiera... Oh, oh! Am recunoscut... Vai mie!

8.O carte care mi-a schimbat viata intr-un fel

Sa zicem ca mi-am insusit un pic din simtul proprietatii familiei Forsyte-"Forsyte Saga". Si m-a mai impresionat foarte mult "Doi ochi albastri" de Thomas Hardy, dar parca nu chiar asa incat sa imi schimbe viata.

Dar cred ca multe lucruri s-au schimbat in viata mea odata cu lecturatul "Conceptului Continuum".

9.O carte care imi place dar care pare sa nu placa nimanui

N-am idee.

10.O carte care nu imi place dar pe care toata lumea pare sa o iubeasca

Maitreyi. Am citit-o la o varsta nepotrivita, laudata fiind de toata lumea (mai mare) din jurul meu. Nu mi-a placut. As vrea sa o recitesc, candva, cand voi avea timp caci intre timp m-am indragostit de autorul ei. Sssssst, sa nu auda consortul!

11.O carte care ma intimideaza

Hmmmm, eu nu ma simt intimidata in fata cartilor. Ia sa consider si oamenii, asa in general, sau macar sefii niste carti deschise...

12.Trei dintre scriitorii mei preferati

Nu prea am scriitori preferati. Citesc orice de oricine daca e scris pe placul meu. Dar, am citit orice mi-a cazut in mana de: A.J. Cronin, Emile Zola (desi nu toate mi-au si placut), Mircea Eliade si ar mai fi vreo doi, dar intrebarea cere doar 3.

13. ...

S-au terminat intrebarile. Eram sigura ca sunt mai multe si o sa pierd jumatate din noapte ca sa termin postarea. D'aia m-am si limitat cu raspunsurile la unele intrebari :))

Leapsa o dau mai departe: habar nu am cine (si daca) citeste pe aici, daca e totusi cineva doritor poftesc cu draga inima la leapsa. Hai ca-i frumoasa!

La inceput de an

M-am trezit din hibernare. A doua jumatate a anului ce abia s-a incheiat nu stiu prea bine cum si pe unde a trecut. Lucruri uluitoare din mediul real, dar mai ales virtual, m-au lasat fara cuvinte, fara bucurie, cu gandurile imprastiate fara sa ma pot aduna. Lipsa consortului mare parte din zi + usorul accident al accestuia, cumplitul accident prin care a trecut fratele personal, m-au epuizat psihic. Problemele aparute una dupa alta, lipsa oricarei sperante de relaxare anuntau un inceput de an nu tocmai promitator...
Dar gandurile-mi au inceput sa se schimbe spre sfarsitul lui 2013. Ultima luna, desi extrem de obositoare, mi-a adus bucuria in suflet. Poate ca micul cadou primit de la un Mos secret? Poate pregatirea celui pe care urma sa il trimit eu? Sau poate doar puloverul cumparat de mine pentru mine? Sau cel pentru consort? Sau doar mainile mici ce se incolacesc in jurul gatului cand simti ca esti la pamant?
S-au intmplat multe lucruri frumoase. Sau poate abia acum am avut eu ochi ca sa le vad...
Si desi acest inceput anunta multe schimbari in familia B. le asteptam cu calm, fara teama paralizanta ce m-a insotit atata timp si cu credinta ca toate lucrurile sunt dirijate de Cineva.
O singura dorinta am pentru acest an (ok, ok, alaturi de alte cateva mici si neinsemnate :D): vreau sa reinvat sa daruiesc. Intotdeauna mi-a placut sa daruiesc din ce am, insa anul acesta s-a intamplat ca mai mult sa primesc. E bine si asa, am primit cand am avut nevoie maxima, dar nu vreau sa uit bucuria de a darui din ce am, atunci cand am, fara a astepta un moment anume.
Un an cu bucurie in suflet va doresc si eu voua!

Dimineti cu doi copii

Ma trezesc la 6:30 doua brate si un zambet larg lipit de obrazul meu. Apar deasupra mea cei mai luminosi ochi si o voce ragusita imi sopteste: Mami, iate! Suge putin, asa, in joaca. Doar n-au trecut 30 de minute de la ultimul supt! Ne jucam in pat inca vreo 10 minute cand Du ne anunta ca s-a trezit deschizand intai gura si abia apoi ochii, mereu pentru a pune una din cele doua intrabari: Unde e tati? sau Imi dai si mie ceva sa mananc? Ii raspund dupa caz: La serviciu. sau Sigur dragul meu! Hai la bucatarie!
Pe drum (doar avem casa mare!!! :D) isi exprima dorintele (avantajul copilului vorbitor): Vreau ou cu miere! Spumez un galbenus de ou cu o lingurita de miere si trei boabe de zahar. Il pun pe masa si ii las sa manance si eu imi vad de ale mele: cafeaua e pe locul urmator. Tarziu, cand aud rasete din ce in ce mai suspecte imi arunc ochii spre ei: Du, zarind probabil ceva probleme de scalp la Robert, ii imprastiase in cap vreo doua lingurite de ou. Hmmmmm! Sterg, adun, spal, pun cafea.
Dorinta nr 2: Maaaaami! Vreau si eu suc! Sunt ascultatoare, nah, am de ales? Curat o lamaie si o arunc in blender, mai arunc si o jumatate de banana + o lingura de miere, pasez, umplu cu apa si amestec. Copiii se distreaza si ei cum pot: Du imprastie niste hartie in itmp ce Robert.... Robert arunca pumni de pamant din ghiveciul portocalului. Haaaa! Matur, adun, nu mai am putere sa si spal.... Lasam asa.
Se solicita iesitul afara. Mai trag usor de timp cat sa apuc si eu doua guri de cafea. O idee nu tocmai buna caci cea mai mare parte ajunge din gura mea pe diverse mobile nefiind inspirata sa inchid urechile in fata perlelor aruncate de Du inspre Robert.

To do list:
-mutat bautul cafelei in perioade fara copii de fata. Nu am decat o astfel de perioada incarcata oricum cu o cana iar eu am nevoie de minim doua? Nu-i nimic. Mutam cana nr 2 noaptea, intre doua alaptari. Noi sa vrem ca solutii se gasesc...

Afara: -Mamiiii, prinde mingea! Ah, vezi daca nu ai prins-o? Te-a lovit in cap :)))! 
-Maaaaami, vino sa aduni frunzele ca le-am imprastiat iar. Aduna-le tu si hai sa ne batem cu ele.
-Pun eu lemne in centrala! Nu! Lasa ca pot eu......
-Auuuu! Mami, ia uite! M-am intepat. Panseaza-maaaaaaa
-Ia uite! Am dat fasolea lu' bunica pe jos. Adun-o tu!
................

PS: am uitat de poza :D

Dar tati? Tati are lapte?

-Mami, ti-a trecut sanul?
-Da, Du, nu ma mai doare.
-Ce bine! Credeam ca nu s-a trecut...
-Ba da, mamico, mi-a trecut.
-Pe tati il doare?
-:))) De ce sa il doara, mamico?!? Alapteaza el pe cineva?
-Daaa :)))))). Mamico, tati de ce nu are lapte?
-Pai.... pentru ca are sanii prea mici??? :))))
-Si nu are laptele unde sa stea?
-....... :))

Iherb = Surprize

M-am luat cu treburile (cheltuielile :D) multe prin casa cea noua si putin cam nemobilata si am uitat de site-ul minune cu toate obiectele dorintelor mele femeiesti. Asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand am primit un email din partea iHerb ce ma anunta asa: we miss you, and we want you back!", mail ce imi anunta si 10$ recompensa, doar sa ma intorc si eu la ei si sa ii cheltui cum mi-o pofti mie sufletelul. Mai trebuie specificat ca aceasta recompensa expira fix cu o zi inainte de cei 32 de ani ai mei, se intelege deci ca am profitat din plin si de alti XX $ :)), aproape toti pentru sufletul meu.
Apoi, abia intrati in octombrie, alt email bate in inbox: transport gratuit la comenzile de peste 40$ + reducere 10% de la 60$ in sus. Convoc familia, intreb care ce doreste, se strang vreo cateva suplimente, vitamina D de la Now, probiotice. Eu plusez cu o pasta de dinti pentru pitici si o crema "ieftina" pentru mine. Si ma gandesc ca ajunge. Atat! Acum ne concentram pe "casuta visurilor" ca ar avea si livingul ei nevoie mare de o canapea, ca s-a cam saturat de bucatarioara cea veche si ar fi timpul sa o inlocuim cu una nou-nouta, maro cu fildes etc.
Dar iHerb imi propune altceva acum. Zice ca daca imi promovez codul si daca el, codul, fi-va folosit de oameni multi, ma imbogatesc :D. Asa ca, oameni buni, vreti recompense? Iata codul: VBC997. Cu ce va ajuta? 5$ discount la prima comnada, sau 10$ discount tot pentru prima comanda daca valoarea depaseste 40$.
Deci aveti nevoie de produse faine, la preturi excelente? Apai atunci codul sus! Poate stranga si eu de un ulei de jojoba de la Dessert Essence :))

PS: gelul de curatare Eucerin e pe gata. Deci se impune o noua comanda :))

Greutati in alptare, sau ultima noastra luna

De-a lungul anilor de alaptare (multi, zic eu!) am dobandit multe informatii. Stiu cat de benefic este laptele matern pentru copil, cat de importanta este alaptarea exlusiva pana la 6 luni, ce impact emotional are atasarea bebelusului/copilului la san. Nu m-am lovit de greutati majore la nasterea si deci inceputul alaptarii celor doi copii. Sigur ca am avut parte de ragade, dar au trecut, si de nopti cu multe intreruperi, dar astea nu au deranjat prea tare. Sigur ca ma bucuram cand reuseam sa dorm 3-4 ore intr-o noapte, dar se poate si mai rau. Am citit eu la Raluca :D!
Sigur ca acum, cand copilul se apropie de 2 ani, vad si mai multe sprancene ridicate si intrebari rostite sau nu: dar cat ii mai dai? Nu il intarci?, intrebari carora inca le fac fata. Stiu ca vin din partea unor oameni care imi vor binele si carora corpul meu (putin cam) firav li se pare un motiv de ingrijorare. Chiar consortul a sugerat o eventuala intarcare in saptamanile in care ametelile mele si starile de slabiciune pareau ca nu se mai termina. Dar daca starea de sanatate fizica s-a imbunatatit nu pot spune la fel despre cea emotionala.
Am trecut printr-o perioada tare aglomerata. Nu stiu inca daca s-a terminat, stiu doar ca mi-a consumat multe din rezervele psihice si acest lucru si-a pus o amprenta adanca pe "simbioza" dintre mine si Robert. Am avut momente (si nu sunt sigura ca este corect timpul verbului) in care l-am rugat sa se opreasca, in care nu am mai putut continua. Uneori m-a inteles, alteori nu si m-am trezit rugandu-ma sa mai pot rezista un pic, sa mai astept putin, sa ii las timp sa se acomodeze cu starea mea. Am parte de un copil tare intelegator, dar tot imi amintesc momentele in care ochii caprui inchis m-au privit cu tristete, ca si cand i-as limita accesul la ceea ce este al lui. Au fost multe datile in care a acceptat o amanare, chiar si de cateva minute pana ce am putut sa il alaptez. Cel mai greu era noaptea cand trebuia sa il alaptez des si mult si fara amanari pe care nu le-ar fi primit bine, care ar fi dus la urlete si trezirea lui Du. Le-am depasit cu mare consum emotional.
Oare suntem setati sa intarcam la o anumita varsta? La un an? La doi? Oare situatia societatii noastre a dus aici? Pentru ca cunosc femei, e drept ca in mediu rural, care au alaptat bine peste doi ani, femei ce recunosc cu greu acest lucru. Oare pentru a nu fi considerate demodate? Pentru a nu li se reprosa apartenenta altor timpuri? Nu stiu. Dar poate daca societatea nu ne-ar mai privi asa ciudat, pe noi, cele ce alegem sa alaptam copilul chiar la 2,3,4 ani nu as fi trecut prin acest blocaj. Oare se va schimba vreodata acest aspect?