Tantrums

Sare in pat de mai sa atinga tavanul. Vrea in brate, acum! Sa il iau pe Robert de la san si sa il tin pe el. Nu conteaza ca isi ofera consortul serviciile. Nu. Doar eu. Negociez cu Robert o desprindere timpurie si il tin pe el, sa se calmeze. Nici macar nu intarzie mult la pieptul meu si e gata pentru noi cercetari a la Masha pana la urmatoarea criza...
Care ne prinde afara. Vrea la "pere" si nu putem merge, ca Robert nu vrea iar eu nu il pot cara atat de mult, caci resimt dureri crunte in oasele bazinului. Incepe sa urle in plina strada. Oamenii se uita si asteapta sa il lovesc. Nu o fac. Cu greu ma abtin sa nu urlu si eu, ii vorbesc calm, ii promit ca vom merge cu masina cand vine tati si reusesc sa aman terminarea crizei pana in interiorul curtii noastre unde suntem feriti de priviri indiscrete si critici ca nu stiu sa imi pun la respect copilul...
...si iar... sunt in usoara intarziere, imbracata decent (asta inseamna cu hainele curate!!!), pregatita de mers la stomatologie, cand vine el, murdar tot, cerandu-mi sa il iau in brate. Propun ca intai sa se spele. Nu si nu. El vrea atunci! Si incepem iar...
Nu vrea sa doarma! Ce daca i se indreapta capul spre piept tot mai des? Lui nu ii este somn. De ce sa doarma? Ma lasa nervii si ii spun sa faca ce doreste, sa mearga unde pofteste si sa ma lase sa dorm eu. Pare impresionat de mica tirada si cedeaza el de data asta... pana se trezeste si o luam de la capat.
Doar ca eu ma simt la capatul puterilor.
Poate jucariile de exterior de la Erfi ar ajuta caci Du este inebunit dupa tobogane, casute gonflabile etc. Au si jucarii pentru dentitie pe site.

Puiul meu drag,

Nu stiu sa iti scriu aici altceva decat iti spun in fiecare zi: ca te iubesc (Doamne, cat de mult!), ca esti minunea noastra, cat esti de bun si frumos si cata fericire aduci in viata noastra de 3 ani de zile!
3 ani si o ora!
Au trecut ca un vis!
Vreau sa savurez fiecare moment cu tine cat inca ai nevoie de mine... Pana ce inca nu te-ai desprins de tot.
La multi ani dragul meu! Te iubesc mult, mult, mult!

Papucii din zori de zi :)

Prima data mi s-a intamplat cu niste ghete. Am asteptat primul meu somaj, suma pe primele doua luni si am platit pe ele pana la ultimul leu. Cat le-am iubit! Imi amintesc si ultimul detaliu legat de ele...
Apoi cu o pereche de sandale. Am stat mult, mult timp in magazin cu ele in mana gandindu-ma daca le vreau. Le-am vrut. Si acasa, tot cu ele in mana, ma intrebam cum am putut sa platesc o suma nesimtit de mare pe ceva ce nu voi purta vreodata. Cum de mi s-au parut frumoase?!! Si le-am uitat in cutie, intr-un colt intunecos pentru toata vara... Insa anul viitor nu mai aveam rabdare sa vina soarele ca sa le pot purta. Le-as fi luat eu si pe frig, dar mi-era teama ca lumea de pe strada ma va banui de ceva lipsuri pantofesti :)). Au devenit pentru ani buni preferatele mele din tot ce imi oferea debaraua sau magazinele si chiar daca ma incomodau la sofat tot le luam dupa mine schimband adidasii cu ele cand coboram din masina. Inca le iubesc si le port...
Cand m-am tot gandit si razgandit ce sa aleg din oferta zorilrestore nu am banuit nici o clipa cat voi iubi papucii pe care i-am primit. Desi ii alesesem ca o a doua optiune cedand in fata ratiunii (caci papuci se gasesc din plin prin pantofar. Ceea ce lipseste cu desavarsire sunt pantofii casual) m-am bucurat tare mult cand am constatat ca pantofii au disparut din stoc. Am primit papucii dimineata, in zorii zilei si din acea dimineata ii admir in fiecare zi prin casa, pana imi voi face curaj si voi iesi in intampinarea soarelui. Se muleaza perfect pe piciorul meu datator de batai de cap, fiind prea lung pentru 36 si prea subtire pentru 37. Ma incanta culorile si desi nu sunt din piele ci din ceva material reciclabil ii iubesc la fel de mult ca prima pereche de ghete cumparata din primii mei bani, ca pe sandalele care m-au cucerit incet dar pentru toata viata lor...
Si daca nu m-ar opri bunul simt mi-as mai cumpara ceva de pe site-ul lor doar ca sa imi mai aleg o pereche...

In sfarsit!

A venit! Anotimpul care imi bucura atat de mult sufletul, chiar si inainte de nasterea lui Du, nu mai este doar pe foile din calendare. Am putut iesi afara doar cu un hanorac peste maiou (eu, care sunt atat de inghetata!!!) si abia astept sa scot sosetele si sa merg in papuci, sandale, incaltamintea mea preferata de cand ma cunosc.
Adio stari deprimante! Astazi vreau sa traiesc, vreau sa iubesc, sa imi atrag consortul in optimismul ce mi-a cuprins fiecare nerv. Saracul, ce s-o mai fi mirand, vazandu-ma brusc prinsa de aceasta pofta de viata! Dupa ce atata timp parca am fost un urs in hibernare...
Pana si agricultura pe care nu am prea suferit-o in "tinerete" mi se pare frumoasa. Fac totul singura, de drag, ingrijindu-ma in acelasi timp si de copii, punand un cartof, o radacina de capsuna, un usturoi... Nimic, nimic nu pare sa ma deranjeze. Totul e frumos! Frumos!
Ce viata frumoasa!
Nici macar inoirea asigurarii nu ma deranjeaza :)). Tehnica ne permite sa incheiem RCA online.

La ce sunt bune mamele!

-Mami! Da-mi masina verde! I-o dau...
-Maaaamiiii, vreau apa.
-Du, ai paharul cu apa pe masa. Mergi, te rog, si bea.
-Nu. Vreau sa imi aduci tu. Ii aduc...
Simt cum pantalonii imi aluneca tot mai jos si cercetez cauza:
-Ce e micutule? Tu ce vrei?
-Bate....
-Lapte??? Robert, abia au trecut 5 minute de cand ai contorizat 30 de minute de supt. Esti sigur ca vrei iar?
-Nan (iar). Si rade... Si eu ii dau... si inca ii dau, cand...
-Mami, vreau mar.
-Nu pot acum. Il alaptez pe Robert.
-Du-te cu el. Aduce-mi mar. Acuuuuum!
Plec cu copilul agatat de san spre bucatarie de unde ma intorc cu marul. Dar:
-Vreau mar curasit. De ce mi l-ai adus asa? imi spune cu lacrimile gata sa siroiasca intuind ca vrerea asta va ramane nerezolvata.
-Du, poti sa te jelesti cat poftesti dar chiar nu am cum sa iti indeplinesc si obiceiul asta bunicesc. Il mananci asa, sau deloc. Alege!
Alege sa il manance de jumatate si striga iar:
-Nu mai vreau. Vreau banana. Ia marul. Ia-llllllll!
-Nu pot chiar.... buf... Du, mi-as dori sa nu mai arunci cu lucruri pe jos. Abia ce am terminat de spalat...
-A spus sa il iei... se scuza el.

La plimbare!

Saptamana asta am bifat o premiera: Robert a mers prima data cu mijlocul de transport comun, iar eu am mers prima data cu ambii copii in altceva decat masina personala. Nu stiu daca e ceva neobisnuit dar parca prea multa lume s-a mirat de asa "isprava" deci se merita mentionata!
Nu m-am stresat deloc pe aceasta tema, asa cum nu ma stresez niciodata ca imi va plange un copil si eu nu pot sa il impac. Lucrurile au curs firesc, natural, Robert parea in elementul lui si nici macar nu a cerut sa suga. Se uita, plin de curiozitate, la tot ce misca, studia oamenii si le arunca zambete din cand in cand :).
S-au zbenguit pana am iesit eu de la stomatologie si apoi am mers in vizita la nasii lor, unde ma indoiesc ca a ramas vreun coltisor neverificat de ei. Deja nu mai au nici un stres de locuri necunoscute. Asta inseamna sa iei copiii dupa tine pe oriunde mergi :D

Prind sperante ca poate o sa ne facem timp sa batem si cate un bar prin Bucuresti, sau macar sa rasfoim cate revista gratuita.

La fundu' gol!

S-a intamplat un mic accident si apoi inca unul... si ne-am trezit intr-o seara fara nici o pijama curata/uscata pentru Du. Am cautat mult si bine dupa o pereche mai veche si cautarea mi-a fost rasplatita: am descoperit una ce supravietuise timpului cu doar cateva gauri mici (credeam eu) in genunchiul stang. Du a acceptat-o in aproape intunericul dormitorului, dar eu m-am gasit atunci sa am ceva treaba prin baie si se stie ca o mamica nu are ce sa faca singura in baie. Trebuie urmata macar de un copil daca e norocoasa si celalalt doarme... Si in lumina baii cumplitul fapt a fos descoperit si micuta baie s-a umplut de urletele:
-Mamiiiiiii! Ia uite ce gaora mare! De ce mi-ai dat astia cu gauri? Scoateeeeeeee-i! Ii scot eu. Daca vreau eu pot sa scot si chilotii... Mami, nu-mi mai da nimic. Vreau sa dorm asa.
Si asa a dormit. Si seara urmatoare la fel, desi aveam pijama proaspat spalata si uscata. Si asa doarme si acum. Imi zice ca vrea dezbracat, doar in tricou.
Pe deasupra capului lui Du l-am intrebat si pe consort pe cine crede el ca mosteneste copilul nostru. Nu, nu! Nu eu sunt persoana care iubea sa doarma dezbracata...

Casa, dulce casa! (partea 1)

Din categoria: socoteala de acasa si cea din targ nu dau aproape niciodata la fel :D
Casuta noastra ar fi trebuit sa aiba la parter o baie mica, un birou tot mic si un living mare cu bucatarie inclusa. Practic ar fi fost o deschidere mare, fara nici un zid de sprijin de la un capat la celalalt ci doar doua jumatati de zid pe aceeasi parte. Dar s-a intamplat ca lucrurile nu au dat asa cum am vrut si ni s-a sugerat sa optam pentru niste stalpi pe care sa se spijine constructia, stalpi ce aveau sa stea de straja exact in mijlocul livingului. Am protestat sus si tare, ca nu si nu, ca eu nu vreau sa imi lovesc capul de ei in noptile in care CEZ Vanzare (sau Distributie???) se va speria de un vanticel si drept urmare va intrerupe distributia de electricitate. Daca tot e sa imi lovesc capul pai atunci sa fie de ceva elegant, finut, cum ar fi doua tevi de inox... Consortul s-a lasat impresionat de pledoaria mea, asa ca undeva prin livingul nostru se gasesc doua bare solide de inox.
Mi-am batut apoi capul sa gasesc pentru fiecare ceva detalii de care sa le leg. Una din ele se va lega cumva cu o prelungire a bordurii scarilor ce va fi obligatoriu din inox (asta m-a scutit de multe zile de indecizie asupra bordurii respective, deci un lucru bun!).
Cea de-a doua... Cea de-a doua va fi inclusa in blatul bucatariei. Am convenit cu consortul ca manerele mobilierului vor fi din inox. Dar parca mi se parea totusi putin. Am tot rasfoit paginile internetului in cautare de idei si am ajuns pe un site, Bilancia, plin cu tot felul de minuni lucitoare din inox. Adica dulap din inox? Hmmm... nu o fi prea mult pentru o simpla bucatarie? Cine isi pune mobilier din inox? Aaaaa! Sunt profesionale! Adica se folosesc in cofetarii, pizzerii, patiserii, carmangerii si chiar magazine alimentare. Deci mobila noastra ramane tot ivory combinat cu red wood, spre satisfactia consortului care a proiectat-o si m-a convins sa o accept ca si cea mai buna varianta. Cu toate astea m-am gandit deja sa diminuez bugetul familiei aici si aici, asa, ca daruri de casa noua :)). Caci eu, ca si gospodina desavarsita, imi doresc in viitoarea mea bucatarie noua tot ce e mai bun :D.
Binenteles ca mi-am chestionat si barbatul obosit, dupa 12 ore de munca, sa vad daca el stie ceva despre mobilierul din inox. Si el, care stie tot in materie de mobila, mi-a raspuns indecis, ca in fata unei intrebari capcana:
-Nnnnnu stiu.... nu am vazut... 
-Pai nu! Lasa ca iti detaliez eu! Nu, nu te speria! Stai linistit, nu te pun sa cumperi ca sunt pentru chestii profesionale. Uite, ii recomandam prietenului nostru, caci tot vrea el sa isi deschida cofetarie si preturile sunt bune. Noi facem cum am stabilit: ivory combinat cu red wood si ne multumim doar cu manerele din inox...

Cei mai buni fotografi de nunta se gasesc in Bucuresti!

Unde altundeva?!!
Si totusi, chiar daca nu as fi avut cum sa profit de ceea ce e the best, am ramas cu cateva regrete in urma rostirii miraculosului DA!
Casatoria dintre mine si consort s-a produs pe fuga. La inceputul lui aprilie abia ce coboram din avion iar la sfarsitul lui iunie imi admiram verigheta de pe deget...
Lucrurile s-au petrecut furtunos. Nu numai ca nu am avut fotograf de nunta din Bucuresti, unde se gaseste la creme de la creme, dar aproape ca era sa nu ne pozam deloc. Am fost nevoiti sa acceptam un ajutor amator, departe de profesionalism, ca sa avem cu ce sa ne laudam nepotilor (atunci cand eu voi incapea cu greu pe usa, iar consortul se va ridica de pe jos odata pe zi in urma piedicii la baston pusa de subsemnata). Eh, asa imi trebuie daca am lasat detaliile in seama unui viitor mire indragostit... Fotografiile noastre,chiar daca frumoase, sunt simple, usor lipsite de insufletirea pe care stie sa o surprinda un profesionalist. Acum, dupa ce am vazut diferenta dintre pozele facute de un fotograf profesionist si un amator regret tare mult ca nu am dat atentie acestor detalii. Pentru asta aproape ca m-as mai casatori odata... evident ca cu acelasi barbat :)).
Un alt regret este legat de rochia de mireasa. Nu mi-am dorit neaparat o rochie spectaculoasa ci mai degraba ceva simplut si cat mai comod, ceva in care sa nu ma impiedic in cazul in care bratele consortului m-ar fi lasat libera vreo secunda. Dar iarasi am fost nevoita sa aleg in graba si oarecum plictisita deja dupa scotocitul nenumaratelor magazine de provincie, unde nu am gasit rochia perfecta ci doar o rochie... 
Desi initial mi-am spus ca aceste detalii nu conteaza odata cu trecerea timpului, cand lucrurile intre familii s-au mai linistit :D, au inceput regretele ca nu am avut cea mai frumoasa rochie, cea mai frumoasa coafura, cel mai frumos machiaj, cele mai frumoase poze...
Fetelor, nu va lasati in baza viitorului consort cand e vorba de detalii! Totul conteaza! Nici nu stiti cat de mult... 

Bunatati!

M-a prins pana la urma si pe mine febra iHerb! S-a intamplat  cam asa: am cautat Vitamina D. Am gasit pe ceva site-uri romanesti, dar pretul m-a daramat, asa ca m-am aventurat spre sus-numitul site unde auzisem eu de niste preturi pentru toate buzunarele (mai ales ale mamicilor care s-au uitat atent in oglinda, apoi afara unde au zarit o raza vestitoare de primavara si le-a prins febra infrumusetarii). Am gasit-o :D. Si am mai gasit gel de curatare Eucerin si unt de cocos, de aroma caruia nu ma mai despart, si antiperspirant Jason (miroase divin!) si pentru ca era 8 martie am aruncat in cos si o ciocolata Vivani (ce buna a fost!).
Au mai fost cateva maruntisuri, am primit si cadouri si o reducere de 10$!!! Asta pentru ca am folosit un cod valabil pentru prima comanda. Am si eu unul de dat: VBC997.
Am asteptat mult. Mult prea mult, dupa parerea mea, dar intr-un final pachetul a ajuns in stare impecabila si m-a bucurat tare, tare mult.
Plata s-a facut cu cardul... consortului. Al meu are mai multi bani si am zis ca daca s-o da vreo spargere macar sa fie cat mai mica :)). Am observat, chiar, cum consortul prundent si-a golit ulterior cardul stiindu-ma acasa singura si nesupravegheata, dupa ce i-am spus si aratat intr-o seara tarzie cam ce o sa mai vreau eu de pe acolo.
Ce mai! Sunt prinsa rau...

Si febra continua... in domeniul modei!!! Vreau mai multe rochii pentru femei :)) si intrucat mi-am lasat podoaba capilara sa creasca, parca mi-ar placea si ceva accesorii pentru par. E? Va tenteaza ceva?