Hrana noastra de fiecare zi

Dimineata nimic nu merge atat de bine ca oul. Gainile noastre trebuie grabnic inmultite ca nu mai fac fata. Mancam oua in diverse forme: ochiuri, omleta in unt cu branza si smantana, galbenusuri crude cu miere, clatite cu miere, chiftele din oua, lapte, branza si faina. Nu se accepta ou fiert. Asta nu. Si desi amandoi au inceput sa dezvolte o relatie sanatoasa cu branza, totusi laptele dulce nu este acceptat nicicum. Poate uneori doua, trei linguri din laptele fermetat.
Odata scapati afara devoreaza zmeura. Apoi cer pere, insa cum perele s-au terminat au trecut pe prune.
La pranz, inainte de somn, trebuie sa am neaparat "shiorbica". Trebuie sa ma gandesc bine ce aleg in cazul in care imi lipseste supa caci Du nu accepta orice :D. Toate ingredientele sunt, cum altfel, doar din gradina noastra :)
Dupa somn se impun plimbari: cautam/mancam alune, mure, struguri agatati de consort de pe marginea strazii :)), prune din nou... Nu stiu unde pot sa bage atat. In seara asta Du parea ca nu se mai satura. Tot ii adunam mure si tot mai cerea. Cand in sfarsit parea saturat il intreb daca mai vrea si imi spune ridicandu-si tricoul: "Unde sa mai bag? Ia uite cata burta am!" :)). Robert pare sa fi facut o pasiune pentru catina.
Cu toate acestea seara isi mai face loc o salata de morcov cu ceapa, sau poate putina varza (o adevarata surpriza! Nu am crezut ca or sa vrea sa manance, insa au devorat-o), sau chiar rosii cu branza. Mai rar cartofi caci nu par a avea vreo preferinta pentru ei.
Fac mari eforturi pentru a elimina complet zaharul, dar e tare greu cand toata lumea ofera copiilor, evident, dulciuri.
Mananca, desi nu imi place, biscuiti primiti pe la bunici, covrigi de patiserie si alte procarioare din astea. Inca nu am o solutie si copiii sunt mari amatori de lucruri interzise, din pacate. Bine macar ca nu sunt mari amatori de paine!
Amandoi iubesc pestele, ouale, ciupercile, fructele, nucile si mamaliga cu branza si smantana. Du prefera dulcele in timp ce Robert iubeste laptele. De mama, bineneteles!

Copilul si mancarea

Din cunostintele mele copiii merg la culcare cu cate o jucarie draga, pe care nu vrea sa o scape din maini nici macar cand  dorm. Du foarte rar a solicitat cate o masina pe care sa o puna sa doarma langa el.
Dar Robert? Ei bine Robert pare sa aiba dorinta de a adormi cu ceva in mana, atunci cand nu adoarme la san, dar nu, nu cu jucarii ci cu mancare! Zilele trecute mi-a cerut o coaja de paine, un biscuit, o chiftea si acum doarme cu un castravete. Intai l-a tinut in dreptul gurii, apoi a pus usor capul pe el, ba chiar a mai si muscat in timp ce dormea...
Interesante obiceiuri :))

Memorie de mamica

Familia B. in strada plina de copii. Se aude o masina. Arunc priviri ingrijorate spre consort, acesta vorbea linisit cu o vecina. Eu, pe scarile portii atei vecine, nu imi dau seama de ce nu pot sari asa ca strig disperata: "Robert? Unde e Robert?". Sare si consortul cuprinzand toata strada cu privirea agera, toata lumea e in alerta: -Unde-i Robert?
Doar mamica de langa mine pare sa isi revina mai repede: -Uite-l la tine la san!

***

Du solicita o plimbare pe strada. Consortul accepta si imi sopteste ca mergem la plimbare. Eu raspund printre replicile altei conversatii: Sigur, doar sa imi iau telefonul. Il caut, dar nu il gasesc nicaieri. Pare inghitit de pamant. Tot printre replicile unei alte conversatii il intreb soptit: -Nu mi-ai vazut tu cumva telefonul?
-Ba da. Il ai la ureche!

***

Gatesc. Ardei umpluti. Amestec compozitia cu mare grija, pentru a nu uita nici un ingredient.
Luam masa. Desfac un ardei si compozitia incepe sa curga. Eu catre consort:
-Auzi, nu ti se pare ca nu prea s-a legat compozitia?
-Nu. Sunt buni. 
-Totusi, trebuia sa se tina mai bine...
-Sunt buni, draga mea. Nu vad ce ti se pare ca au.
-Ah! Acum stiu! Am uitat sa pun ou!!!

***

Insa pe alta parte:
-Mami, unde e bicicleta mea?
-Sub vie la bunica, Du.
-Dar tractotul rosu?
-In casa langa frigider.
-Si mingea portocalie?
-Ai aruncat-o in gradina, langa pruni.
.........

A fi? Sau a nu fi?

-Mami, cine m-a facut pe mine?

-Pai... mami si tati.

-Si pe tine cine te-a facut?

-Bunicii P.

-Si pe tati?

-Bunicii B.

-Dar pe alti oameni?

-Du, tu vrei sa stii cine a facut oamenii, asa in general? Doamne-Doamne ne-a creat.

-Pai cun m-am urcat eu sus?

-Aaaaa... nu te-ai urcat tu la El, a venit El aici jos, la noi.

-Unde e? Vreau sa il vad.

-Mamico, mnu il putem vedea.

-De ce?

-Pentru ca este ascuns de privirile noastre.

-Vreau sa vorbesc cu El...

Noroc cu Mos Ene :D.

Trei ani si trei luni.

Din dragoste de pui!

Are un an si 6 luni, sau 18 luni. Timp in care l-am iubit prin fiecare imbratisare, prin fiecare atasare, prin fiecare inghititura de lichid alb, alinator. Timp in care i-am citit dragostea in fiecare privire ridicata spre ochii mei, ochi ce i-au spus de atatea ori ca e ok, ca nu e prea mare - cum s-a grabit sa ii spuna medicul de familie, ca nu e rusine - cum iarasi s-a grabit sa il anunte vecina, ca e bun si hranitor, nu apa goala - cum aude de la aproape toti necunoscutii... Dragostea si multumirea si increderea... si veselia.
La san si-a uscat lacrimile, si-a rzolvat frustrarile, si-a potolit setea, si-a hranit trupul si sufletul.
Am obosit? Uneori da, dar e suficient sa imi caute privirea pentru a vedea cat ii este de necesar si pentru a uita de orice oboseala.
Pana cand? Nu stiu. Poate atat cat o sa vrea? Mi-e teama sa mai afirm asta. Simt presiunea societatii tot mai grea pe umerii nostri mici.

Bucatarie pentru o gospodina desavarsita :))

Desi ne locuim de vreo saptamana propria casa aceasta nu este inca definitivata. Inca utilizam multe lucruri pe care le-am mutat din vechiul spatiu, mic si ingust, in care am locuit 4 ani. Astfel ca inca ma invart in aceeasi bucatarie si aceeasi baie doar ca desfasurate pe mai multi metri patrati.
Bucataria visurilor va mai astepta probabil un an pana ce va ajunge sa poposeasca pe gresia si peretii nostri. Dar... Daca pana acum am fost destul de retinuta in umplerea micului spatiu cu toate accesoriile de bucatarie pe care le-as fi dorit in rafturile mele, ei bine, grija asta s-a dus. Am facut atata spatiu incat sa tot adun oalele si accesoriile dupa care am suspinat la fiecare raft din hipemarketuri si la fiecare site de profil sau link de pe facebook prin care se mai laudau mamicile prietene cu diverse minuni "bucataricesti" :D.
Mi-am si facut un plan de achizitii si ca o gospodina economica (ha-ha! Sa-l intrebam pe consort despre asta!!!), evident ca m-am uitat prima data pe la niste lichidari de stoc. Si as vrea asa: cuva asta, m-am indragostit si de aceste linguri, imi doresc si un aparat pentru decojit cartofi, un decorator care sa faca legumele cat mai apetisante.
As mai vrea, insa aici sunt dispusa la discutii si eventual amanari, unul din Blenderele KitchenAid, cred ca mi-ar place unul verde. Nu cred ca as spune nu nici acestei oale in cazul in care consortul ar inista sa o adaug la cos... Asta doar pentru ca noi gatim sanatos, iar inoxul este unul din putinele materiale care se comporta ok la temperaturi inalte.
Voi ce aveti prin bucatarie? Si de unde le luati?

Perlutze

Du, invartindu-se cu o sfoara in jurul meu:
-Ia uite, mami, ce fac eu aici! Vezi? Te intarc, mami. Ia uite! Te-am intarcat :))
***
Toata familia in drum spre magazinul de la coltul strazii.
Du: -Mami, ce-o fi acolo pe strada?
Mami: -Ce sa fie, mamico, un ambalaj.
Du: -N-a stiut nenea unde e cosul de gunoi....