Cursuri pentru copii la Sarida Kids Club

Du inca nu vrea la gradinita. Am incercat mai multe variante si desi nu imi place ideea, am inistat un pic sa mearga pentru ca simte nevoia de socializare. Dar nu. Accepta sa mearga doar daca stau si eu acolo. Am analizat situatia in amanunt si concluzia mea a fost ca la gradinita nu socializeaza aproape deloc. De fiecare data cand copiii incercau sa se joace, sa vorbeasca, sa faca ce fac copiii la varsta de 3 ani cand sunt impreuna erau trasi de maneca si dirijati spre jucaria lor sau fisa la care lucrau. Am incercat sa discut cu educatoarea despre posibilitatea de a fi lasati sa interactioneze. Raspunsul a venit prompt: eu lucrez dupa programa, eu nu am voie altfel, eu trebuie sa am grija sa nu se loveasca, eu nu am voie sa las parintii in clasa... Cireasa de pe tort a fost reprezentata de modalitatea prin care copiii erau invatati sa fie docili: daca nu esti cuminte nu mai vine Mosul/Iepurasul, ia uite! vrei sa iti rupi mana?, nu mai plange dupa mami ca s-a dus sa iti cumpere bomboane!!!  Copilul meu nu mananca bomboane si este invatat ca mosul iubeste copiii si de aceea le aduce cadouri asa ca raspunsul meu: am lasat copilul cum a vrut: nu am mai insistat sa mearga. Am cautat alternative insa din pacate in oraselul nostru mic tot ce am putut gasi s-a rezumat la o gradinita in stilul Montessori, dar doar doua ore, de doua ori pe saptamana.
Altfel stau lucrurile in marile orase, unde poti alege dupa pofta inimii cluburi pentru copii unde acestia sunt tratati cu respect si empatie. 
Despre Sarida Club am citit lucruri de bine. Personalul lor este tanar, entuziast si sper eu ca si empatic. Au multe optiuni: cursuri de dans pentru copii, cursuri de pictura pentru copii, posibilitatea de a organiza petreceri pentru copii in cazul in care nu locuiti la curte, asa ca noi :D si ceea ce m-a surprins mai mult decat placut: gustarile oferite copiilor sunt bio! 

Un alt atu: se poate testa in mod gratuit unul din ateliere si am vazut ca exista si promotii!
Lui Du cred ca i-ar placea tare mult sa participe la cursurile de pictura. Cel putin asa inteleg eu privind foile de bloc si usile pe care le-a pictat pana acum. Si se pare ca descopera noi "suprafete": intrucat fratele lui nu are rabdare sa stea pentru a fi umplut de culoare isi picteaza propria piele!
Oare cum i-ar sta astfel pictat? 



Cursurile de dans nu stiu cat de mult l-ar atrage. E drept ca in unele seri mai topaie el pe la bunci atunci cand ii canta o "fata rosie cu parul galben" (descrierea ii apartine), Lorena pe numele ei, dar nu stiu daca salturile lui pot fi considerate aptitudini in acest domeniu. Dar daca aveam si o fetita...



Asteptarile mele de la un club pentru copii ar fi: personal empatic si abordabil, hrana bio in cazul in care exista, neingradirea di neamenintarea copilului in nici un fel, petrecerea timpului intr-un mod placut cu copii de varsta apropiata. Cei de la Sarida promit sa faca asta!
Voi unde va duceti copiii?

38,5

Caldura a lovit din nou, direct, fara nici un anunt. Si nu ma plang de cea de afara. Pe asta am asteptat-o, stiam ca vine, m-am pregatit sa o intampin. De cea din casa ma doare sufletul.
Du a facut febra. Mititelul nu a avut niciodata dureri de gat asa ca nu a stiut sa imi spuna decat ca il doare gura :).
Speram la zile mai bune cu grade multe doar afara!

Aveti intre 16 si 27 de ani?

Eu din pacate nu mai am. Am trecut cam cu mult :)
Dar daca aveti atunci poate vreti sa ajutati o studenta cu completarea unui formular. Gasiti aici detaliile http://coltisorderai.blogspot.ro/2013/06/ajutoooor-sos-help.html

Du si numerele

Nu am insistat niciodata cu cifrele. Am specificat cand a fost cazul ca avem doua maini, doi ochi, o gura etc, insa atunci cand Du intreaba. A vrut sa stie cate trepte are scara noastra. Le-am numarat impreuna . Si exemplele pot continua. Nimic stresant, nici o remarca de genul esti mare si nu stii numerele macar pana la 10. Stie ca el are 3 ani, ca Robert e mai mic si are 1 an si 5 luni, ba chiar si pe noi ne-a intrebat ce varsta avem dar nu stiu sa fi retinut.
Astazi mancam cirese direct de la sursa din gradina personala. Du imi cere o cireasa. Ii dau. Imi mai cere una si inca una punctand de fiecare data : sa imi dai doar una, mami. Ii dau asa cum vrea. De ce sa ne certam inutil cand e atat de simplu sa ii ascult dorinta? Doar ca o data am gresit si am rupt un ciorchine mic pe care am ales sa i-l dau asa, caci el e tare nerabdator si daca il pun sa astepte putin se supara. A luat ciorchinele, s-a uitat la el si mi-a zis: De ce mi-ai dat mai multe mami? Eu am zis una si tu mi-ai dat trei!
Si trei erau...

A progresat mult in ultima vreme. De teama sa nu ii ia Robert din cariocile lavabile Crayola le face numaratoarea zilnica :). Tot la fel numara figurina dupa figurina: 1,2, 3, 5...

Delicii pentru trup :)

Arges. Zile ploioase. Ne scaldam in coduri peste coduri, care mai de care mai colorate. Alergam dupa fiecare raza de soare, sa nu ne scape fara sa ne bucuram si noi de ea. Nu apucam sa ne dam bine jos hanoracul de toamna ca stropi mari vin cu repeziciune sa ne rehidrateze pielea abia uscata de razele timide. Ciresele ne amagesc de zile bune cu cate o pata rosiatica, insa mai e mult pana la acel negru lucios care anunta gustul deosebit.

Asteptam... Si cum prindem o bresa cat de mica ivita printre norii cei intunecatori de spirite plecam sa ne bucuram de alte delicii pregatite de Dumnezeu pentru noi: fragii!

Am prins zilele astea o ora de cer senin si am plecat sa cutreieram campurile cu copiii din dotare + un recipient micut, din plastic, care a starnit ironiile consortului: "tu chiar crezi ca astia doi vor lasa ceva? Asta daca gasim..." Am ales sa il ignor cu gratie :D. Si foarte bine am facut caci am gasit la marginea unei padurici atatea fructe ca in sfarsit s-au saturat si copiii nostri. Du a fost cel mai incantat. A cules cu manutele lui strigand la noi sa ii lasam si lui, alergand de la unul la celalalt ca nu cumva sa piarda ceva. Robert a vrut sa ii urmeze exemplul dar mainile lui grasute se transformasera parca intr-un blender :)), asa ca dupa o perioada frustranta a acceptat sa culeaga din mainile noastre.

Am avut si surplus, cam ce am reusit sa strang intr-un pumn. I-a carat Du pana acasa unde am facut cea mai buna si aromata inghetata: am blenduit fragii impreuna cu o jumatate de banana, peste care am mai pus si trei capsune din gradina. Am adaugat un galbenus de ou frecat cu o lingurita de miere, am amestecat bine si apoi am integrat usor albusul batut spuma, in asa fel incat compozitia sa ramana aerata. Am pus la congelator pentru extrem de putin timp (nerabdarea asta!) si imediat ce a parut suficient de rece am consumat toti cu lingurite pline.

Este cea mai buna inghetata pe care am mancat-o si planuim un repeat macar pe weekend, daca nu mai devreme.
Deliciul numarul doi: cautarea dupa magazine de haine online si cateva achizitii din magazinul de haine laredoute :)

Lucram!

Cu drag dar fara spor, cu spor dar fara drag, lucram. Poate am lucra si cu drag si cu spor daca ar fi si copiii de aceeasi parere, sau daca noaptea ar avea mai multe ore.
Insa incet-incet "casuta visurilor" prinde contur si speram ca luna aceasta vom locui partea de jos a ei.
Avem tavan, avem pereti, nevopsiti inca, avem elctricitate, astazi sau maine vom avea si apa si spre sfarsitul saptamanii speram la ceva vopsea pe pereti si podea acoperita cu parchet. Saptamana viitoare avem de "aranjat" o baie si o bucatarie si gata! Ce simplu pare pe tastatura!
Cu trei ani in urma eram fericitii posesori ai unei mape rosii, plina de hartii, toate de neinteles pentru mine in afara uneia plina cu linii drepte si oblice, ce avea sa devina casa noastra. "Peste multi ani", gandeam eu. Dar nu au fost asa multi. La trei ani de zile distanta ne pregatim sa ne populam propriul spatiu...
Si toate prin propriile forte.
In toti acesti ani as fi preferat ca grijile mele sa nu fie altele decat cum sa fac spatiu in dressing pentru noile cumparaturi :D, unde sa imi beau cafeaua... sa fie in cel mai confortabil fotoliu?... sau poate in balansoarul din gradina?... sau pe balcon?..., sau unde sa ne petrecem vacanta...
Nu ne-a fost usor, am renuntat la multe lucruri, dar se poate!
LE: ma intreb daca nu ar fi mai bine sa profitam de oferta  pentru dormitoare si ofertele la mobila de bucatarie caci consortul, saracul, sigur nu va avea timp sa le faca anul acesta. Iar eu nu mai am rabdare inca un an!!!