Am primit o leapsa de la Sakura, careia ii multumesc ca este atat de draguta si s-a gandit sa ma puna astfel la treaba. Nu stiu eu prea bine ce presupune dar din cate am inteles trebuie sa pun melodii ce ma leaga de o anumita perioada sau un eveniment din viata mea. Eu ma tem ca in ultima vreme nu mai am nici un fel de memorie, dar sa mai fie si muzicala?!? Altfel cum se explica faptul ca ma duc la cumparaturi si vin cu jumatate (doar) din lista (si asta nu pentru ca nu am gasit respectivele produse) iar la o saptamana plec doar cu ceva bani ramasi in fundul portofelului si fara nici un card? Totusi, acum nu ma grabesc si promit sa ma straduiesc.
Here it comes:
1. Imi amintesc de cate ori aud melodia asta de plimbarile cu masina impreuna cu prietenul (acum sotul), iesiri foarte frumoase care acum imi lipsesc foarte mult.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DleTz6095qXc&rct=j&sa=X&ei=sRf_Tte8G4ibOp-trJwB&ved=0CCgQuAIwAA&q=biondo+shine&usg=AFQjCNFOAmPpxXbSD5Z0VxRxlOsgQWJjfg
2. Am avut si o perioada grea, inainte de a ne casatori, cand din motive independente de noi am decis sa ne despartim. Nu am reusit decat pentru doua zile, zile ce nu stiu cum au trecut. Stiu doar ca am bocit nonstop. De acea perioada ma leaga melodia asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DXDTU8SjZfZ4&rct=j&sa=X&ei=8xj_Tq-JMIroOcXMpa4B&sqi=2&ved=0CCEQuAIwAA&q=directia5+si+giulia&usg=AFQjCNEiVGSNrjcwmaw-0eK6yLR9tibEHg
3. Am mai avut o despartire doar fizica, de doua luni cand a trebuit sa merg in Leipzic (oare am scris corect? Ma rog, undeva in Germania) in interes de serviciu. Desi vorbeam foarte mult la telefon totusi A. mi-a lipsit extrem de mult. Cred ca atunci am realizat ca vreau sa imi petrec restul vietii alaturi de el. Nu mai spun ca la finalul primei luni am revenit in tara pentru 3 zile unde ma astepta un inel. Cred ca m-a dat gata! In timpul petrecut acolo tot imi venea in minte melodia asta. Nu am idee de ce.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3D_VQXAxoO1Mg&rct=j&sa=X&ei=nRr_Tv6MFpCdOsPMrZwB&sqi=2&ved=0CCQQuAIwAA&q=seal+les+mots&usg=AFQjCNHDSH4w-IvJRb6eq1GQafpB3dTVsQ
4. Urmatoarea piesa ma leaga de o perioada de doi ani alaturi de trei dintre nepotii mei. Sora mea a lipsit din tara pentru doi ani si eu am substituit-o, intr-un fel, pe langa cei trei copii ai ei. O perioada grea. Foarte grea. Ma relaxam cat de des puteam prin muzica. Si melodia pe care o puneam pe repeat, pe langa muzica instrumentala, era asta
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DJK8A-OLMzAc&rct=j&sa=X&ei=Chz_TpvOMo6gOvXCzJ4B&sqi=2&ved=0CD0QuAIwAw&q=sarah+brightman-angel+in+paradis&usg=AFQjCNEM4nMluHyRbMgsDxqQvzeNnmew-g
5. Tot ce aud semnat Holograf imi aminteste de primul si cel mai frumos concert in aer liber la care am fost cu prietenul/sotul meu. Aici mi-e tare greu sa ma limitez la o melodie. Toate imi plac. Dar cred ca la asta am vibrat cel mai tare
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3Dzb3LSq9gZcw&rct=j&sa=X&ei=3Rz_TuGeEc_rOcy8hbIB&sqi=2&ved=0CCYQuAIwAQ&q=holograf+dincolo+de+nori&usg=AFQjCNFSCDtxpZQu7nTjgyPU9U6rftebs
6. Muzica clasica imi aminteste de o interventie chirurgicala in urma careia m-am vazut scapata de o tumoare ce o aveam la ceafa, operatie efectuata de Prof. Dr. Ioan Lascar. De cate ori intram la el in cabinet ma invaluia o atmosfera calda, calma pe care am pus-o in seama acestui gen de muzica. Nu stiu daca era pentru el sau pentru pacienti:))
Nu-stiu-ce-link-sa-pun.
7. Sigur imi voi aminti de ultima luna a celei de-a doua sarcini prin melodia ce urmeaza caci o vanez la posturile de radio
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLtJW1H8XTV8&rct=j&sa=X&ei=UCj_Tv_rI8iBOquI6acB&sqi=2&ved=0CCwQuAIwAQ&q=da+vina+pe+voltaj&usg=AFQjCNFRoBCvFJJ6tlDdI2lTNT3q3Gmtlw
Fiul meu vazand videoclipul a zis despre Calin Goia ca e motul (mosul), nu am idee de ce :))) ca mie chiar imi place tipul si ca are budza dede (bluza verde). Nu stiu de ce le inverzeste el toate.
8. Ma leaga de o perioada petrecuta acasa, la parinti o melodie de la A-ha. Nu reuseam sa imi gasesc locul, as fi vrut altceva dar nu stiam pentru ce sa optez.
http://www.google.ro/url?url=http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DLBHN4vxHfP8&rct=j&sa=X&ei=fSj_TqTfCpGWOuenhKgB&ved=0CCQQuAIwAA&q=a-ha+forever+not+yours&usg=AFQjCNG0-YMTjLMbeHgFxMn3zHKrvlOVJw
Ajung? Mai trebuie? Ca m-am dezlantuit. Nici nu stiam ce memorie muzicala buna am!!!
Am multe alte melodii preferate si 'foarte preferate' de care nu imi mai amintesc ce ma leaga asa ca e timpul sa ma opresc.
Si nici nu m-am grabit ca era sa termin postarea in anul urmator. Cine are copii/copil stie...
Lilypie First Birthday tickers
Lilypie Third Birthday tickers
sâmbătă, 31 decembrie 2011
vineri, 30 decembrie 2011
Ce am auzit despre alaptat, constructiv sau nu
A inceput sa imi placa tot mai mult sa scriu despre alaptare si cum subiectul lunii este despre ce se mai spune, ce se mai aude, ce se mai zice inainte sau la inceput de alaptare, cand toata lumea te crede (si pe buna dreptate) o persoana nestiutoare, iata deci din experienta mea:
Prima data cand am discutat despre alaptatul copilului pe care urma sa il nasc a fost prin luna a 4-a, cu o colega de serviciu, mama unei fetite. M-a intrebat daca intentionez sa alaptez. Am raspuns ca asa cred, ca sper sa am lapte etc (nesiguranta de viitoare mamica nedocumentata). Am primit multe incurajari de la ea. Mi-a spus ca asa este cel mai bine pentru copil si pentru mama, ca asa el se simte cel mai bine, sa nu il intarc devreme si alte cateva sfaturi din experienta ei. Mi-am zis atunci ca daca vreau sa alaptez copilul (si am vrut) ar trebui sa termin cu nesiguranta si sa am incredere in organismul meu. Si in cea mai mare parte a timpului asa am facut.
Am auzit apoi ceva legat de forma si marimea sanilor. Ca acestea ar influenta alaptatul si ca persoanele cu sanii mici (eu, de exemplu) nu prea ar avea succes. Surorile mele mai mari, care au alaptat cu succes atat cat au dorit, sunt intradevar mai 'fericite' la acest aspect dar eu nu am crezut asa ceva. Si intr-una dintre intrevederile cu medicul ginecolog, acesta a tinut sa imi explice ca nu trebuie sa fiu o femeie masiva ca sa nasc un copil mare si nu ar trebui sa am cine stie ce marime la sutien ca sa alaptez cu succes. Mi-a spus din proprie initiativa, nu l-am intrebat eu :)))
Cam asta am auzit in timpul sarcinii.
Dupa ce am nascut surorile mele mi-au adus muuult ceai de soc care trebuia sa ma transforme intr-o arteziana dupa parerea lor. Medicul mi-a prescris galafor aratandu-se neincrezator in capacitatile mele naturale. Si moralul meu scadea... Dar copilul cauta sanul uitandu-se fix in ochii mei (eu asa vedeam atunci) si ignorand toate 'dificultatile' ce prevesteau o viitoare formula + multe biberoane.
Mituri despre ingrijirea nou-nascutului sunt multe. Cel pe care l-am retinut eu este ca in primele doua luni de la nastere nu ar fi trebuit sa trec peste nici o apa curgatoare ca 'raman fara lapte'. Cum eu nu sunt o fire statica si cum inteligenta mea mi-a spus ca nu exista nici o legatura, binenteles ca nu am tinut cont de sfat. Dar cred ca are multa influenta caci persoana care imi pusese in vedere sa nu cumva sa trec peste poduri, era o viitoare mamica, mamica pe la poarta careia trecea un paraias si pe care l-a trecut de cateva ori si parea foarte afectata. Cu toata dorinta ce o avea sa isi alapteze copilul, in urma unor dificultati (si aici eu ma gandesc ca au contat si astfel de mituri) la 5 luni de la nastere s-a oprit.
Mi s-a mai spus indirect, atunci cand copilul cerea san si la 30 de minute dupa masa anterioara ca nu am laptele bun, ipoteza sustinuta cu numeroase exemple la care raspundeam scurt ca asa ceva nu se poate, ca copilului nu are cum sa ii fie mai bun altceva decat laptele mamei lui, ca asa a fost inainte de a se cunoaste formulele si nu vad de ce s-au schimbat lucrurile acum si ca mamele respective rau au facut ca s-au lasat influentate.
Sigur ca mi s-a spus ca copilul nu se mai satura cu laptele meu inainte sa implineasca macar 3 luni si ar trebui sa ii dau gris cu lapte, mar cu biscuiti si alte d-astea. La randul meu am explicat cum ca sistemul digestiv al unui copil asa de mic nu functioneaza ca cel al unui adult si nu va primi altceva decat lapte de la mama lui.
Iarasi mi s-a spus ca dupa 6-9 luni il alaptez degeaba caci laptele nu mai are nici o valoare, ca este 'apa chioara', ca suptul il impiedica sa manance mancare solida si asa va refuza tot ce ii dau cu lingura. Nu a fost asa. Du a acceptat mancarea solida foarte bine insa fara a renunta la niciuna din mesele de lapte.
Acum nimeni nu imi mai spune nimic desi in doua saptamani urmeaza sa nasc a doua oara. Probabil ca se considera ca sunt veche in bransa. Si asta este foarte bine. Cred ca tot ce suna altfel decat incurajare nu ar trebui spus viitoarelor mamici deja destul de afectate de ceea ce urmeaza sa li se intample si de responsabilitatile pe care le vor avea.
Prima data cand am discutat despre alaptatul copilului pe care urma sa il nasc a fost prin luna a 4-a, cu o colega de serviciu, mama unei fetite. M-a intrebat daca intentionez sa alaptez. Am raspuns ca asa cred, ca sper sa am lapte etc (nesiguranta de viitoare mamica nedocumentata). Am primit multe incurajari de la ea. Mi-a spus ca asa este cel mai bine pentru copil si pentru mama, ca asa el se simte cel mai bine, sa nu il intarc devreme si alte cateva sfaturi din experienta ei. Mi-am zis atunci ca daca vreau sa alaptez copilul (si am vrut) ar trebui sa termin cu nesiguranta si sa am incredere in organismul meu. Si in cea mai mare parte a timpului asa am facut.
Am auzit apoi ceva legat de forma si marimea sanilor. Ca acestea ar influenta alaptatul si ca persoanele cu sanii mici (eu, de exemplu) nu prea ar avea succes. Surorile mele mai mari, care au alaptat cu succes atat cat au dorit, sunt intradevar mai 'fericite' la acest aspect dar eu nu am crezut asa ceva. Si intr-una dintre intrevederile cu medicul ginecolog, acesta a tinut sa imi explice ca nu trebuie sa fiu o femeie masiva ca sa nasc un copil mare si nu ar trebui sa am cine stie ce marime la sutien ca sa alaptez cu succes. Mi-a spus din proprie initiativa, nu l-am intrebat eu :)))
Cam asta am auzit in timpul sarcinii.
Dupa ce am nascut surorile mele mi-au adus muuult ceai de soc care trebuia sa ma transforme intr-o arteziana dupa parerea lor. Medicul mi-a prescris galafor aratandu-se neincrezator in capacitatile mele naturale. Si moralul meu scadea... Dar copilul cauta sanul uitandu-se fix in ochii mei (eu asa vedeam atunci) si ignorand toate 'dificultatile' ce prevesteau o viitoare formula + multe biberoane.
Mituri despre ingrijirea nou-nascutului sunt multe. Cel pe care l-am retinut eu este ca in primele doua luni de la nastere nu ar fi trebuit sa trec peste nici o apa curgatoare ca 'raman fara lapte'. Cum eu nu sunt o fire statica si cum inteligenta mea mi-a spus ca nu exista nici o legatura, binenteles ca nu am tinut cont de sfat. Dar cred ca are multa influenta caci persoana care imi pusese in vedere sa nu cumva sa trec peste poduri, era o viitoare mamica, mamica pe la poarta careia trecea un paraias si pe care l-a trecut de cateva ori si parea foarte afectata. Cu toata dorinta ce o avea sa isi alapteze copilul, in urma unor dificultati (si aici eu ma gandesc ca au contat si astfel de mituri) la 5 luni de la nastere s-a oprit.
Mi s-a mai spus indirect, atunci cand copilul cerea san si la 30 de minute dupa masa anterioara ca nu am laptele bun, ipoteza sustinuta cu numeroase exemple la care raspundeam scurt ca asa ceva nu se poate, ca copilului nu are cum sa ii fie mai bun altceva decat laptele mamei lui, ca asa a fost inainte de a se cunoaste formulele si nu vad de ce s-au schimbat lucrurile acum si ca mamele respective rau au facut ca s-au lasat influentate.
Sigur ca mi s-a spus ca copilul nu se mai satura cu laptele meu inainte sa implineasca macar 3 luni si ar trebui sa ii dau gris cu lapte, mar cu biscuiti si alte d-astea. La randul meu am explicat cum ca sistemul digestiv al unui copil asa de mic nu functioneaza ca cel al unui adult si nu va primi altceva decat lapte de la mama lui.
Iarasi mi s-a spus ca dupa 6-9 luni il alaptez degeaba caci laptele nu mai are nici o valoare, ca este 'apa chioara', ca suptul il impiedica sa manance mancare solida si asa va refuza tot ce ii dau cu lingura. Nu a fost asa. Du a acceptat mancarea solida foarte bine insa fara a renunta la niciuna din mesele de lapte.
Acum nimeni nu imi mai spune nimic desi in doua saptamani urmeaza sa nasc a doua oara. Probabil ca se considera ca sunt veche in bransa. Si asta este foarte bine. Cred ca tot ce suna altfel decat incurajare nu ar trebui spus viitoarelor mamici deja destul de afectate de ceea ce urmeaza sa li se intample si de responsabilitatile pe care le vor avea.
duminică, 25 decembrie 2011
Una din neplacerile ultimei luni de sarcina
Stiti ce se intampla cand o gravida in ultima luna indrazneste sa manance salata de beuf seara? Ei bine are noaptea, toata noaptea, arsuri. Dar ce arsuri!!! Ma pot intrece chiar cu un dragon. De fapt cred ca orice dragon ar fi invidios...
Stomacul meu este in flacari. De fapt ele, arsurile, sunt prezente aproape tot timpul in ultima luna dar nu la asa intensitate. De exemplu se mai poate si dormi cu ele in cea mai mare parte a timpului, cu conditia sa adorm la o ora decenta. De preferinta dupa 0:00. Eh, cazul de fata este diferit. Laptele, care s-a si terminat intre timp, s-a dovedit ineficient. Eu cum ma asez la orizontala parlesc tot in jur (o fi doar senzatie optica? Se poate.). Sunt la a doua trezire in nici doua ore si mananc mere. Tocmai l-am terminat pe primul si merg sa iau altul. Ia sa vedem. Poate, doar poate, astea sunt mai eficiente. Immmm, dar ce pofta am de niste cozonac de la mama! Vreaaaau!!!
Merry Christmas, everyone!!!
Stomacul meu este in flacari. De fapt ele, arsurile, sunt prezente aproape tot timpul in ultima luna dar nu la asa intensitate. De exemplu se mai poate si dormi cu ele in cea mai mare parte a timpului, cu conditia sa adorm la o ora decenta. De preferinta dupa 0:00. Eh, cazul de fata este diferit. Laptele, care s-a si terminat intre timp, s-a dovedit ineficient. Eu cum ma asez la orizontala parlesc tot in jur (o fi doar senzatie optica? Se poate.). Sunt la a doua trezire in nici doua ore si mananc mere. Tocmai l-am terminat pe primul si merg sa iau altul. Ia sa vedem. Poate, doar poate, astea sunt mai eficiente. Immmm, dar ce pofta am de niste cozonac de la mama! Vreaaaau!!!
Merry Christmas, everyone!!!
joi, 22 decembrie 2011
Zapada!
Seara. Tati anunta ca i se pare rece si mai merge sa ia doua lemne. Copilul ridica mainile spre el si spune: babu! Tati intreaba: Bine, dar n-o sa-ti fie frica? Afara e noapte.
-Nu. Nu ti (frica).
Tatic si copil merg afara sa ia lemne. La intoarcere:
-Echii! Echii!
-Ce au patit ochii, mamico?
-Aaaa! Aaaaaaa! Apa!
-Ploua afara?
-Aaaaaa! Po!
Nu, nu ploua. A inceput sa ninga, dar pentru copil asta inseamna tot ploaie. Nu isi aminteste el ca a vazut zapada si iarna trecuta.
A doua zi.
Afara. Copilul vede ceva alb pe jos si incepe iar sa exclame: aaaa! Po!
-Nu ploua mami. E zapada.
-PO.
-Bine, daca zici tu, ploua.
-Aaaa! Una! Una!
-Da, mami, da. E si acolo si acolo....
Incearca sa se tina de gard dar isi trage mana inapoi speriat si vine la mine sa il sterg. Incepe sa topaie dupa care imi arata ghetele ce s-au facut albe. Si sunt uda. Nu-i nimic. Le punem in casa la uscat. Dupa ce primele temeri au fost invise s-a dezlantuit....
-Nu. Nu ti (frica).Tatic si copil merg afara sa ia lemne. La intoarcere:
-Echii! Echii!
-Ce au patit ochii, mamico?
-Aaaa! Aaaaaaa! Apa!
-Ploua afara?
-Aaaaaa! Po!
Nu, nu ploua. A inceput sa ninga, dar pentru copil asta inseamna tot ploaie. Nu isi aminteste el ca a vazut zapada si iarna trecuta.A doua zi.
Afara. Copilul vede ceva alb pe jos si incepe iar sa exclame: aaaa! Po!
-Nu ploua mami. E zapada.
-PO.
-Bine, daca zici tu, ploua.
-Aaaa! Una! Una!
-Da, mami, da. E si acolo si acolo....
luni, 19 decembrie 2011
Postare castigatoare!
Imi ajunge la ureche o chemare de departe: mami! Reusesc cu greu sa deschid ochii, apoi si gura si raspund: da mami. Puiul se intoarce, isi aseaza capul pe perna mea, langa capul meu, si mai aproape de capul meu daca este posibil, isi aseaza mainile mai 'adanc' in parul meu (astazi ma tund!) si se linisteste pentru inca cinci minute. Eu, inca nauca de somn dupa ce am petrecut doua-trei ore din noapte intorcandu-ma, atat de gratios cat poate o gravida in ultima luna de sarcina, de pe o parte pe cealalta si inapoi si iar si iar... sau bantuind internetul pentru putin timp caci celalalt copil a inceput sa se zbata prea tare, ma intreb cam cat o fi ceasul. Imi arunc un ochi semideschis pe telefon. Este 08:00. Incredibil! Copilul m-a lasat sa dorm o ora in plus exact atunci cand aveam nevoie. Ce copil bun am! Se trezeste si imi cere pe rand ham-ham (papucii), biscuit de rontait pana e gata mancarea, masina mare si in final tractorul pe care mi le flutura pe langa fata si dupa ce i le dau pe toate imi spune ca vrea jos. Bine. Cu pareri de rau parasesc si eu asternutul si ii fac mancarea. Ceva mai tarziu vad ca se duce dupa usa unde intarzie cateva secunde si apoi imi anunta tata. Bine, te schimba mamica. Dar vai! Scutecul s-a dovedit neincapator. Pijamaua de care nu ma lasase inca sa il schimb imi prezinta niste urme generoase de ciocolata cu cappucino. Respir adanc (nu chiar ca nu imi permite celalalt) si ma pun pe treaba. Schimb copilul, fug cu pijamaua la baie unde torn peste pete o cantitate generoasa de vanish (avem in plan detergenti bio dar step by step) si ma intreb daca o fi cumva un semn, ca doar azi se anunta castigatorii in urma campaniei de testare de Manduci. Nu! Eu nu am castigat nici un concurs cu exceptia unui produs Bodybebe iar despre review-uri am citit atat de multe si atat de bune (numai in pielea Cristinei care trebuie sa decida castigatorii nu as vrea sa fiu) si detaliate, de la mame cu multa experienta in ale purtatului ca nici nu as putea sa ma gandesc.
Dar curiozitatea este mare. Vreau sa vad totusi la ce s-a oprit Cristina. Pornesc calculatorul. Ma vede piticul si cere insistent "tractoare". Imposibil de accesat alta pagina in afara celei solicitate. Timpul ma preseaza caci ma asteapta o zi grea cu plecari in mijloace de transport in comun cu tot cu burta plus copil ce mai trebuia si imbracat (iar) si mai multe probleme ce se cer rezolvate in timp scurt. Intr-o clipa de neatentie reusesc sa deschid pagina care ma interesa si vad rezultatele. Citesc odata, mai citesc odata si inca odata (atat mi-a permis timpul) si convinsa ca nu am vazut bine opresc calculatorul, imbrac copilul, arunc si pe mine niste haine (singurele care ma mai cuprind) si zbor spre statie.
Am avut parte de un copil exemplar care a stat la frizerie atat de linistit de am zis ca nu-i al meu si apoi cu taticul lui care ni s-a alaturat pentru a-mi putea si eu vedea de niste lucruri femeiesti de mult amanate.
Intorsi acasa cu intarziere pentru masa si somn, odata adormit copilul, las orice treaba urgenta si intru iar pe net sa ma conving de adevar. Da! Accesez si linkul pus care ma duce pe blogul meu, deci e adevarat. Am castigat o Manduca cu toate accesoriile puse la bataie! Inca nu pot sa cred. Mi-a fost teama sa marturisesc si fata de mine insami cat mi-a placut Manduca, caci cel putin in aceasta perioada nu mi-as putea permite o asa achizitie (indiferent cat de mult mi-ar trebui) avand de luat in calcul o nastere (si toata lumea stie cum merg lucrurile in spitalele noastre) plus inca alte cheltuieli neprevazute sau prevazute. Se impunea deci o amanare. Dar cineva acolo sus ma iubeste si a stiut ca am nevoie de ea. Si avem si noi o Manduca in care sa purtam copiii doritori, din care sa alaptam copilul care va veni si cu care sa nu mai simt dureri de spate si umeri. Un vis!
Nu pot decat sa prezint toate multumirile Cristinei pentru lucrurile extraordinare pe care le face!
Dar curiozitatea este mare. Vreau sa vad totusi la ce s-a oprit Cristina. Pornesc calculatorul. Ma vede piticul si cere insistent "tractoare". Imposibil de accesat alta pagina in afara celei solicitate. Timpul ma preseaza caci ma asteapta o zi grea cu plecari in mijloace de transport in comun cu tot cu burta plus copil ce mai trebuia si imbracat (iar) si mai multe probleme ce se cer rezolvate in timp scurt. Intr-o clipa de neatentie reusesc sa deschid pagina care ma interesa si vad rezultatele. Citesc odata, mai citesc odata si inca odata (atat mi-a permis timpul) si convinsa ca nu am vazut bine opresc calculatorul, imbrac copilul, arunc si pe mine niste haine (singurele care ma mai cuprind) si zbor spre statie.
Am avut parte de un copil exemplar care a stat la frizerie atat de linistit de am zis ca nu-i al meu si apoi cu taticul lui care ni s-a alaturat pentru a-mi putea si eu vedea de niste lucruri femeiesti de mult amanate.
Intorsi acasa cu intarziere pentru masa si somn, odata adormit copilul, las orice treaba urgenta si intru iar pe net sa ma conving de adevar. Da! Accesez si linkul pus care ma duce pe blogul meu, deci e adevarat. Am castigat o Manduca cu toate accesoriile puse la bataie! Inca nu pot sa cred. Mi-a fost teama sa marturisesc si fata de mine insami cat mi-a placut Manduca, caci cel putin in aceasta perioada nu mi-as putea permite o asa achizitie (indiferent cat de mult mi-ar trebui) avand de luat in calcul o nastere (si toata lumea stie cum merg lucrurile in spitalele noastre) plus inca alte cheltuieli neprevazute sau prevazute. Se impunea deci o amanare. Dar cineva acolo sus ma iubeste si a stiut ca am nevoie de ea. Si avem si noi o Manduca in care sa purtam copiii doritori, din care sa alaptam copilul care va veni si cu care sa nu mai simt dureri de spate si umeri. Un vis!
Nu pot decat sa prezint toate multumirile Cristinei pentru lucrurile extraordinare pe care le face!
joi, 15 decembrie 2011
Si mai am o ultima dorinta
Dupa o noapte ce s-a transformat din 7-8 ore de somn in 4-5 din cauza unui maraton de nesomn al lui Du care s-a manifestat timp de trei ore prin sucit, invartit, foit, tras mamica de par, se pare ca sunt tare irascibila si prea putin dispusa la toleranta.
Asa ca vreau sa nu mai trebuiasca sa aud vreodata asa ceva:
-Buna ziua domnule postas! Aveti grija cum livrati scrisorile ca la cum se aluneca pe-afara...
-Pai cum, doamna, ca doar nu e zapada pe jos.
-Nu, dar azi bananele la Lidl sunt doar 2,99 lei. Va dati seama? Si se vand ca painea calda... La asa pret va imaginati cate coji sunt pe jos...
Eu, care acum imi educ copilul doar prin puterea exemplului, fiind prea mic sa inteleaga altfel, cum ii voi explica mai tarziu asa "indemnuri" in a pastra curatenia?
Oare chiar nu se poate altfel?
Asa ca vreau sa nu mai trebuiasca sa aud vreodata asa ceva:
-Buna ziua domnule postas! Aveti grija cum livrati scrisorile ca la cum se aluneca pe-afara...
-Pai cum, doamna, ca doar nu e zapada pe jos.
-Nu, dar azi bananele la Lidl sunt doar 2,99 lei. Va dati seama? Si se vand ca painea calda... La asa pret va imaginati cate coji sunt pe jos...
Eu, care acum imi educ copilul doar prin puterea exemplului, fiind prea mic sa inteleaga altfel, cum ii voi explica mai tarziu asa "indemnuri" in a pastra curatenia?
Oare chiar nu se poate altfel?
marți, 13 decembrie 2011
Vechile obiceiuri se dau duse greu si foarte greu
Am rezistat eroic in fata standurilor intesate cu dulciuri la Lidl, la marketurile mai mici din imprejurimi, i-am tinut piept chiar si marelui Real desi sotul imi atragea ingrijorat atentia crezind ca am uitat. Rezultatul? Exista undeva, intr-un cuptor, o prajitura la copt. A doua in trei zile...
Nu mai zic ca ma bat cu Du pe ultima bucatica de portocala/mandarina, ultima feliuta de ananas, ultimul mar, ma rog, tot ce inseamna fructele din frigider sau dulap.
Cine va castiga? Voi reusi sa ma multumesc doar din cand in cand cu o tableta dintr-o ciocolata neagra, cu muuuulta cacao? Si sa fie si de pe Biobunatati daca se poate? Wow! Ar fi culmea rezistentei sa am marea langa mine si sa ma multumesc cu o picatura...
Cine va castiga? Voi reusi sa ma multumesc doar din cand in cand cu o tableta dintr-o ciocolata neagra, cu muuuulta cacao? Si sa fie si de pe Biobunatati daca se poate? Wow! Ar fi culmea rezistentei sa am marea langa mine si sa ma multumesc cu o picatura...
luni, 12 decembrie 2011
Am nevoie....
-De o ora (macar) de liniste pe zi. O prefer dimineata, sa beau o cafea in liniste...oops, nu (prea) mai beau cafea... dar schimb cu ceai, fara sa aud de n ori mami, mami, mami, fara tras de pantaloni, fara plansete, fara asezari/ridicari/asezari pe parchet (ca nu mai pot si incep sa respir mai ceva ca o locomotiva).
-De sot, macar seara, acasa, la o ora rezonabila, nu dupa 20:00. Nu doar o saptamana si atat, numa' sa-mi dau seama ce bine e si apoi gata. Este bine si o saptamana caci la ce copil mofturos/plangaret/nemultumit am avut (circumstante atenuante - o noapte de febra si mai multe zile cu privirea plouata) nu stiu cum o scoteam la capat eu insami fiind "relativ racita", dar eu vreau mai mult. Tot timpul daca se poate. Hai fie, cu mici exceptii, dar mici...
-De o idee de cadou pentru colegul de camera (ala permanent, nu cel de imprumut pe care nu stiu cum voi reusi sa il expediez in dormitorul propriu), pentru luna viitoare cand va avea... cati ani?... 36? Cred ca da. De preferinta ceva de comandat pe net caci la toata burta mea plus copil de carat nu ma vad batand magazinele in cautare de...idei. Eu stiu ca ii voi darui inca un copil dar in ultima vreme am fost atat de lipsiti de timp si asa pe fuga incat simt nevoia sa il rasfat cu ceva frumos, surprinzator si foarte special. Ce sa fie? Ce sa fie?
-De un nume pentru copilul care vine tot luna viitoare. Sper sa nu se grabeasca pentru ca va ramane fara nume!!!! Sugestii???
-De hainute calcate (macar le-am spalat) pentru acelasi membru al familiei asteptat in ianuarie (cel fara nume). Eu am avut o tentativa dar cand sa le mai fac? Du tipa imediat ce vede ca ocupatia mea e alta decat tinut masinute in mana, sau asezarea tractoarelor pe deal (adica pe pernele tarate pe jos tot de el), sau in cazuri de nemultumire si disconfort, pusul "lemnelor" in remorca (mamica are mai multa dexteritate dacat baietelul), sau, in cazuri de nemultumire si disconfort, tinutul/plimbatul in brate prin casa dupa comanda lui.
Se ofera cineva?
-De "bocceluta" (bagajul) necesar la nastere. De o luna fac liste, listute si alte hartiute cu ce imi trebuie fara a se concretiza nimic. Ieri am fost la ultima mare 'sedinta' de shopping din anul asta, cu o astfel de listuta si m-am intors cu trei din multele lucruri trecute acolo. De ce? Pai la Real cel fara de egal era nu stiu ce centru de joaca pentru copii. Si ce daca Du e mai mititel? El a vrut sa se joace! Si s-a jucat... si s-a jucat... pana a vrut sa manance si mamica a uitat sa ia si o lingurita pe langa mancare (e si ea insarcinata, de...) si a trebuit sa scurtam sedinta. Si cum cumparaturile pentru casa erau gata, cele personale au fost amanate. Pe perioada nedeterminata ca eu nu ma mai vad la volan cu o burta de opt luni iar domnul nu stiu cand o fi disponibil.
-De cineva sa mearga la epilat in locul meu. No coment.
-De ceva mai multi bani de investit in ingrijirea personala. Imi doresc un unt de shea, un rimel super-super pe care nu l-am gasit inca dar il caut, niste schimbari prin garderoba de care nu m-am mai ocupat serios dupa nastere, chiar si pe la incaltaminte (desi acolo stau binisor), vreau si un ulei de argan si mai vreau si un parfum nou (ce daca am atatea?).
-De setul asta de scutece.
Il vreau!!!
-De mai mult timp petrecut cu domnul inimii mele. Este partea pe care am inceput sa o resimt din ce in ce mai tare. Suntem asa de prinsi cu cresterea copilului, cu nasterea ce urmeaza, cu casa inca neterminata, cu serviciul (unii din noi) ca nu mai avem timp sa fim noi, asa cum eram odata.
-Sa nu ma sara Mosul cumva. Mosule, stii ca am fost cuminte, da? Si ca "merit" sa vii! Si ca nu ai cum sa nu vii, ca eu te astept sa vii cu sacul plin. Nu stiu exact ce as vrea sa contina dar te descurci tu. Am incredere in tine!
Nu in ultimul rand am nevoie de curaj. De mult curaj caci cu cat se apropie mai mult un anumit eveniment cu atat se pare ca ma paraseste curajul. Nu vreau in spital... nu vreau sa il las pe Du fara mamica... nu mai vreau analize, taieturi, vorbe urate, spagi... Vreau sa il aduca barza pe celalalt micut. Sa vinaaaaa barzaaaaaaaaaaaaaaaa!
Si mai am nevoie acu'-acu' de o ciocolata. Cu muuuulta cacao. Si o carte buna pentru insomniile nocturne. Aaa, si ceva care sa imi calmeze durerile de bazin, care, norocul meu ca nu sunt zilnice.
Doar atat. Poate mai adaug mai tarziu.
Si mai am nevoie acu'-acu' de o ciocolata. Cu muuuulta cacao. Si o carte buna pentru insomniile nocturne. Aaa, si ceva care sa imi calmeze durerile de bazin, care, norocul meu ca nu sunt zilnice.
Doar atat. Poate mai adaug mai tarziu.
luni, 5 decembrie 2011
Manduca
Am citit atatea postari pline de informatii utile despre acest SSC incat cu siguranta ca nu as mai putea aduce o completare cat de mica la ceea ce s-a scris pana acum mai ales ca experienta mea versus sisteme de purtare este aproape nula. Astfel ca ma voi limita la a povesti simplu experienta noastra cu Manduca pe care o testam de o saptamana.
Asa cum am spus, nu am experienta cu sistemele de purtare (exceptie purtatul in brate pe care il practic de cand s-a nascut copilul pana acum la 19 luni) lipsa ce se datoreaza in mare parte unor fisuri ale bazinului pe care le-am capatat acum multi ani si care, din cand in cand, se resimt destul de dur si ma gandeam ca voi tine copilul in carucior. Deci printre achizitiile de inceput ale bebelusului s-a numarat si un carut. Carut in care baietelul meu s-a gandit sa stea foarte putin si doar undeva pe la un an a acceptat sa facem plimbarile mai lungi folosindu-l. Restul timpului l-am purtat in brate pentru ca desi fusesem prevenita (de unele carti si unele cunostinte) ca asa invata sa ma "manipuleze", nu am putut sa imi las copilul sa planga si bunul meu simt mi-a spus ca unei fiinte atat de plapande ii este strain termenul "manipulare".
Am avut o scurta "prietenie" cu un marsupiu clasic care, pe langa dureri de spate, imi dadea niste dureri de umeri ingrozitoare si la care am renuntat la scurt timp. Nu mai vorbesc de pozitia incorecta a bebelusului de care habar nu aveam in perioada respectiva caci am descoperit mai tarziu ca printre caracteristicele de baza ale unui SSC se afla pozititia picioruselor in M. Deci am renuntat la el. Am aflat apoi despre slinguri dar cum nici umerii mei nu pareau a fi o piesa de rezistenta mi-a fost teama ca voi face o investitie inutila (copilul avea cam 7-8 luni) si am renuntat la idee ramanand la purtat in brate. Intre timp am tot citit despre Manduca dar cum Du crescuse destul de mult m-am gandit ca nu vom mai avea nevoie, ca el deja merge si nu va mai vrea sa petreaca atata timp in brate. Se pare ca m-am inselat caci nu iesim bine din curte ca se si posteaza in fata mea cu mainile ridicate spunand: babu!
Dar motivul ce m-a determinat sa testez Manduca a fost o noua sarcina si gandul ca nu ma voi descurca cu doi copii mici fara un "ajutor". Asa m-am inscris la teste, sa vedem, este intradevar o minune? Ce va spune spatele meu 'avariat'? Dar umerii?
Ceea ce am scapat din ochi a fost perioada de testare caci eu, total lipsita de inspiratie, am trecut ca imi este indiferent fara sa fac un mic calcul sa vad cam in ce luna de sarcina as putea sa fiu. Acest lucru m-a facut sa astept cu multe emotii si multe ganduri: daca nu pot sa o asez peste burta cea mare (cam intr-o luna urmeaza sa nasc)? Daca nu pot testa si o sa raman la fel de nestiutoare? Stiu! Convoc sotul la o sedinta de purtat dar pe mine nu ma multumeste asta. Eu vreau sa stiu eu!!!
Dar a sosit Manduca. M-am uitat sceptica la multele curele ce se vedeau si ma gandeam ce o sa fac eu cu toate. Am inceput sa studiez instructiunile si trebuie sa spun ca mie mi-au fost de folos. Nu stiu daca ma descurcam fara ele dar poate si din cauza ca nu am experienta cu SSC-urile. Este adevarat ca mai vazusem eu filmulete despre cum sa asezi o Manduca dar este altceva cand o ai in fata si trebuie sa stii care sunt pasii si in ce ordine. Am inchis centura din talie le-am micsorat pe cele de pe umeri, am asezat copilul cu fata spre mine, mi-am pus bretelele pe umeri, bretele ce tot pareau ca scapa pana ce le-am prins intre ele cu alte doua cureluse mici, toate astea cu instructiunile in fata si un copil foarte rabdator ca am zis ca nu-i al meu. A doua oara nu mi s-a mai parut nimic complicat si nici bretelele nu mai par prea multe dar mie mi-a trebuit putin timp de acomodare. Intradevar centura din talie este destul de lata ceea ce am citit ca este un mare plus. Personal nu mi-am dat foarte bine seama din cauza de burtica destul de mare la purtator. Ceea ce insa am abservat cu deosebita placere a fost comfortul dat de bretelele de pe umeri. Nu m-a deranjat nimic, nici macar greutatea copilului, in comparatie cu celalalt marsupiu la care resimtisem destul de tare o greutate mult mai mica. Nu am tinut copilul pentru mult timp. Prima zi cred ca a stat cam o jumatate de ora pana ce am ajuns la un prieten "sarbatorit" (era Sf. Andrei), iar apoi ne-am facut plimbarile de dimineata in Manduca.
Cum s-a acomodat copilul cu Manduca?!? In prima zi dupa ce l-am asezat mi-a spus tate, adica "scoate". I-am spus ca mergem la Mihnea, ca este ziua lui si mamica o sa il duca cu Manduca. Nu a mai protestat desi atunci cand simte cel mai mic disconfort nu se sfieste sa o faca in gura mare, mai exact cu urlete, daca nu este luat in seama imdiat. Apoi, pe drum, si-a asezat capsorul pe pieptul meu asa de dragalas, ceea ce mi-a placut tare mult si mi-a fost chiar teama ca adoarme si ma preocupam cum sa il dau jos fara sa il trezesc. Si iarasi aici mai am de adaugat ca nu stiam cat de sus se pozitioneaza copilul dar mi-am amintit ca multe mamici au spus ca se poate alapta foarte bine, deci capul copilului trebuie sa fie undeva in zona sanilor. Si prima data am desfacut fermoarul de pe partea exterioara gandindu-ma ca daca este mai mare de varsta asa ar trebui. M-am inselat caci astfel nu putea tine mainile peste bretelele care vin peste umeri si asta l-a deranjat. De atunci s-a obisnuit atat de bine ca astazi cand, in urma unor dureri ce le resimteam peste burta, i-am propus sa il dau jos mi-a spus un vehement si de nediscutat NU. Deci am mai "suportat" inca ceva timp.
Un alt plus este disponibilitatea bratelor cu care eu nici nu stiam ce sa fac obisnuita fiind sa il tin pe Du in brate.
Materialul folosit am citit ca este de buna calitate si nu este rigid, deci nu afecteaza pielea bebelusului (atunci cand sunt foarte mici pielea lor este foarte sensibila fiind iritati de multe ori si de o eticheta netaiata).
Ca si concluzie pentru mine a fost o surpriza faptul ca nu m-au durut umerii dupa 10 minute de purtare (nici dupa mai multe caci umerii nu m-au durut deloc) si presiunea pe burtica apare dupa mai mult timp decat atunci cand il port in brate (repet: in cazul unei sarcini), iar spatele nu m-a durut deloc in timpul purtarii (iarasi datorata sarcinii sunt zile cand simt dureri de bazin acolo unde au fost probleme).
Iarasi am citit multe alte pareri cu privire la pret. Mi se pare un pic cam mare pentru niste salarii medii spre mici de care au parte marea parte din muncitori. Dar daca ne gandim ca poate fi folosita de la nastere si pana cand copilul nu mai vrea sa fie purtat (la 20 de kg personal nu stiu copil care sa mai vrea) si poate si la urmatorul copil daca va mai exista si ca a beneficiat si de reduceri (uneori chiar 100 de lei), pe langa toate celelalte plusuri (chiar si impinsul caruciorului cu celalalt copil) incepe sa para mai rezonabil.
De fumbee nu am avut nevoie Du avand 'venerabila' varsta de 19 luni.
Protectia iar mi s-a parut complicat de folosit, mai ales cand am vazut cordoanele alea asa de lungi dar, ca si Manduca, nu este. Nu am folosit-o decat pentru a testa caci pana acum am avut vreme destul de calda. Mi-a placut foarte mult culoarea si materialul moale si fin de ma face sa ma gandesc cum sa imi tin si eu capul langa al fiului meu, peste protectie. Buzunarele mi-au placut de asemenea foarte mult caci eu de cele mai multe ori uit sa imi pun manusile.
In concluzia concluziei, asa cum am spus, am citit multe alte pareri dar cel mai bine iti poti da seama despre utilitatea lor testand.
Asa cum am spus, nu am experienta cu sistemele de purtare (exceptie purtatul in brate pe care il practic de cand s-a nascut copilul pana acum la 19 luni) lipsa ce se datoreaza in mare parte unor fisuri ale bazinului pe care le-am capatat acum multi ani si care, din cand in cand, se resimt destul de dur si ma gandeam ca voi tine copilul in carucior. Deci printre achizitiile de inceput ale bebelusului s-a numarat si un carut. Carut in care baietelul meu s-a gandit sa stea foarte putin si doar undeva pe la un an a acceptat sa facem plimbarile mai lungi folosindu-l. Restul timpului l-am purtat in brate pentru ca desi fusesem prevenita (de unele carti si unele cunostinte) ca asa invata sa ma "manipuleze", nu am putut sa imi las copilul sa planga si bunul meu simt mi-a spus ca unei fiinte atat de plapande ii este strain termenul "manipulare".
Am avut o scurta "prietenie" cu un marsupiu clasic care, pe langa dureri de spate, imi dadea niste dureri de umeri ingrozitoare si la care am renuntat la scurt timp. Nu mai vorbesc de pozitia incorecta a bebelusului de care habar nu aveam in perioada respectiva caci am descoperit mai tarziu ca printre caracteristicele de baza ale unui SSC se afla pozititia picioruselor in M. Deci am renuntat la el. Am aflat apoi despre slinguri dar cum nici umerii mei nu pareau a fi o piesa de rezistenta mi-a fost teama ca voi face o investitie inutila (copilul avea cam 7-8 luni) si am renuntat la idee ramanand la purtat in brate. Intre timp am tot citit despre Manduca dar cum Du crescuse destul de mult m-am gandit ca nu vom mai avea nevoie, ca el deja merge si nu va mai vrea sa petreaca atata timp in brate. Se pare ca m-am inselat caci nu iesim bine din curte ca se si posteaza in fata mea cu mainile ridicate spunand: babu!Dar motivul ce m-a determinat sa testez Manduca a fost o noua sarcina si gandul ca nu ma voi descurca cu doi copii mici fara un "ajutor". Asa m-am inscris la teste, sa vedem, este intradevar o minune? Ce va spune spatele meu 'avariat'? Dar umerii?
Ceea ce am scapat din ochi a fost perioada de testare caci eu, total lipsita de inspiratie, am trecut ca imi este indiferent fara sa fac un mic calcul sa vad cam in ce luna de sarcina as putea sa fiu. Acest lucru m-a facut sa astept cu multe emotii si multe ganduri: daca nu pot sa o asez peste burta cea mare (cam intr-o luna urmeaza sa nasc)? Daca nu pot testa si o sa raman la fel de nestiutoare? Stiu! Convoc sotul la o sedinta de purtat dar pe mine nu ma multumeste asta. Eu vreau sa stiu eu!!!
Dar a sosit Manduca. M-am uitat sceptica la multele curele ce se vedeau si ma gandeam ce o sa fac eu cu toate. Am inceput sa studiez instructiunile si trebuie sa spun ca mie mi-au fost de folos. Nu stiu daca ma descurcam fara ele dar poate si din cauza ca nu am experienta cu SSC-urile. Este adevarat ca mai vazusem eu filmulete despre cum sa asezi o Manduca dar este altceva cand o ai in fata si trebuie sa stii care sunt pasii si in ce ordine. Am inchis centura din talie le-am micsorat pe cele de pe umeri, am asezat copilul cu fata spre mine, mi-am pus bretelele pe umeri, bretele ce tot pareau ca scapa pana ce le-am prins intre ele cu alte doua cureluse mici, toate astea cu instructiunile in fata si un copil foarte rabdator ca am zis ca nu-i al meu. A doua oara nu mi s-a mai parut nimic complicat si nici bretelele nu mai par prea multe dar mie mi-a trebuit putin timp de acomodare. Intradevar centura din talie este destul de lata ceea ce am citit ca este un mare plus. Personal nu mi-am dat foarte bine seama din cauza de burtica destul de mare la purtator. Ceea ce insa am abservat cu deosebita placere a fost comfortul dat de bretelele de pe umeri. Nu m-a deranjat nimic, nici macar greutatea copilului, in comparatie cu celalalt marsupiu la care resimtisem destul de tare o greutate mult mai mica. Nu am tinut copilul pentru mult timp. Prima zi cred ca a stat cam o jumatate de ora pana ce am ajuns la un prieten "sarbatorit" (era Sf. Andrei), iar apoi ne-am facut plimbarile de dimineata in Manduca.
Cum s-a acomodat copilul cu Manduca?!? In prima zi dupa ce l-am asezat mi-a spus tate, adica "scoate". I-am spus ca mergem la Mihnea, ca este ziua lui si mamica o sa il duca cu Manduca. Nu a mai protestat desi atunci cand simte cel mai mic disconfort nu se sfieste sa o faca in gura mare, mai exact cu urlete, daca nu este luat in seama imdiat. Apoi, pe drum, si-a asezat capsorul pe pieptul meu asa de dragalas, ceea ce mi-a placut tare mult si mi-a fost chiar teama ca adoarme si ma preocupam cum sa il dau jos fara sa il trezesc. Si iarasi aici mai am de adaugat ca nu stiam cat de sus se pozitioneaza copilul dar mi-am amintit ca multe mamici au spus ca se poate alapta foarte bine, deci capul copilului trebuie sa fie undeva in zona sanilor. Si prima data am desfacut fermoarul de pe partea exterioara gandindu-ma ca daca este mai mare de varsta asa ar trebui. M-am inselat caci astfel nu putea tine mainile peste bretelele care vin peste umeri si asta l-a deranjat. De atunci s-a obisnuit atat de bine ca astazi cand, in urma unor dureri ce le resimteam peste burta, i-am propus sa il dau jos mi-a spus un vehement si de nediscutat NU. Deci am mai "suportat" inca ceva timp.
Materialul folosit am citit ca este de buna calitate si nu este rigid, deci nu afecteaza pielea bebelusului (atunci cand sunt foarte mici pielea lor este foarte sensibila fiind iritati de multe ori si de o eticheta netaiata).
Ca si concluzie pentru mine a fost o surpriza faptul ca nu m-au durut umerii dupa 10 minute de purtare (nici dupa mai multe caci umerii nu m-au durut deloc) si presiunea pe burtica apare dupa mai mult timp decat atunci cand il port in brate (repet: in cazul unei sarcini), iar spatele nu m-a durut deloc in timpul purtarii (iarasi datorata sarcinii sunt zile cand simt dureri de bazin acolo unde au fost probleme).
Iarasi am citit multe alte pareri cu privire la pret. Mi se pare un pic cam mare pentru niste salarii medii spre mici de care au parte marea parte din muncitori. Dar daca ne gandim ca poate fi folosita de la nastere si pana cand copilul nu mai vrea sa fie purtat (la 20 de kg personal nu stiu copil care sa mai vrea) si poate si la urmatorul copil daca va mai exista si ca a beneficiat si de reduceri (uneori chiar 100 de lei), pe langa toate celelalte plusuri (chiar si impinsul caruciorului cu celalalt copil) incepe sa para mai rezonabil.
De fumbee nu am avut nevoie Du avand 'venerabila' varsta de 19 luni.
Protectia iar mi s-a parut complicat de folosit, mai ales cand am vazut cordoanele alea asa de lungi dar, ca si Manduca, nu este. Nu am folosit-o decat pentru a testa caci pana acum am avut vreme destul de calda. Mi-a placut foarte mult culoarea si materialul moale si fin de ma face sa ma gandesc cum sa imi tin si eu capul langa al fiului meu, peste protectie. Buzunarele mi-au placut de asemenea foarte mult caci eu de cele mai multe ori uit sa imi pun manusile.
In concluzia concluziei, asa cum am spus, am citit multe alte pareri dar cel mai bine iti poti da seama despre utilitatea lor testand.
vineri, 2 decembrie 2011
19 luni
-Cati ani ai tu, mamico?-Una.
-Bravo, mami, asa e! Ai un an. Dar, spune-mi, cine esti tu?
-.....
-Cum te striga mamica pe tine?
-Du.
-Bine, mami. Deci eu sunt mamica si tu esti DU, da?
Daaaa! Luna asta avem si o prescurtare a numelui. Una la care eu nu m-as fi gandit... Acum primesc raspuns cand intreb, complet nestiutoare, cine a lasat masina exact pe unde trec eu grabita, masina ce ma pune sa fac exercitii acrobatice pentru a-mi mentine pozitia bipeda. Mi se spune simplu: DU. Intreb cine mananca portocala si primesc acelasi raspuns: DU, urmat de ana, adica inca una, caci este cel mai mare pofticios din cati cunosc. Daca suntem in vizita si vrea ceva arata cu manuta si spune papa, de am ajuns sa imi fac si complexe ca cineva ar putea crede ca tin copilul nemancat.
Zilele astea le-am petrecut mai mult pe afara fiind destul de cald. Va fi, sunt sigura, un urias ajutor caci de acum vrea sa colaboreze in executarea anumitor treburi gospodaresti: imprastie frunzele adunate de bunici, duce lemnele asezate tot de acestia pe unde crede el ca ar fi mai bine (si are destule idei), pe scurt vrea sa participe la tot ce se intampla si vaaaai, daca nu ii este permis (dar eu ii permit intotdeauna).
Cand il intreb dupa multe ore daca vrea sa mergem in casa imi raspunde aproape totdeauna clatinand din cap si daca insist imi spune un nu apasat. Trebuie sa dau dovada de multa diplomatie ca sa nu avem parte de o scena si sa reusim totusi sa ne mai si incalzim putin, in casa.
De prisos sa mai spun ca timpul meu este petrecut intreaga zi cu el. Este uneori obositor dar atat de frumos! Seara, dupa baita, cand il ridic pentru a-l imbraca in pijama, mi se aseaza in brate, asa, doar in scutec si nu ma lasa sa il imbrac. Isi tine mainile dupa gatul meu si isi cuibareste capsorul pe umarul meu iar uneori primesc si mici pupici. Il intreb daca ma lasa sa il imbrac si ma strange si mai tare pana cand, intr-un final imi spune singur: baca (imbraca). Cum sa nu te topesti?
Recunoaste tot mai multe animale si stie si cum "fac" unele din ele. Stie, de asemenea, care masinuta este verde, imi spune care este gecuta sau bluzita verde dar atat. Daca il intreb despre alte culori ma ignora. Ca stie care sunt hainutele lui nu este o surpriza, dar vazandu-ma ca imi pun o haina mai groasa de-a sotului imediat a reactionat: tati!
Eu incerc sa nu las timpul sa treaca fara sa ma bucur de toate aceste lucruri, poate mici, dar atat de frumoase si unice! Si desi ma simt de multe ori obosita, suparata sau poate singura toate astea sunt imediat uitate cand vad bucuria sincera din ochii lui cand imi cere sa il gasesc, sau sa jucam "bau-bau", sau rasetele lui puternice cand imi intinde piciorul sa il "pap", sau atunci cand se trezeste si ma descopera langa el cuvantul spus cu atata dragoste: maaamiiiii! Si eu ii raspund ca sunt acolo pentru el si ca mamica il iubeste mult! Foarte mult!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)